Contestație decizie de concediere. Decizia 953/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.953/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1234/M din data de 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 17 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 noiembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr.1234/M/2008, Tribunalul Brașova respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC Hypermarket România SRL B, împotriva deciziei de concediere nr.1505/2008 emisă de intimată.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că prin contestația formulată de, s-a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă din data de 4 martie 2008, ca fiind netemeinică și nelegală.
În susținerea acestui petit contestatoarea a arătat că la data de 5.02.2008 a fost convocată la cercetarea prealabilă în cadrul unei anchete disciplinare care nu are legătură cu locul său de muncă, fiind vorba de raionul de din cadrul magazinului unde lucrează. Contestatoarea în apărare a arătat că nu îi pot fi imputate nereguli găsite la raionul de, singura legătură de cauzalitate a fost faptul că reprezentantul firmei care aproviziona magazinul cu era soțul ei.
Din ancheta făcută în cadrul societății a reieșit faptul că contestatoarea în cauză, deși nu avea nicio atribuție, aceasta a semnat avizele de însoțire a mărfii pentru datele pe care societatea le-a menționat în decizia de desfacere a contractului de muncă.
Atât în răspunsul la interogatoriu cât și în Nota explicativă dată de contestatoare în timpul cercetării disciplinare, aceasta a recunoscut atât faptul că avizele de însoțire a mărfii în cauză au fost întocmite ulterior, că acestea nu au însoțit marfa și numai în cursul anului 2008 aflat că mașina cu care era transportată marfa de la la magazine și-a schimbat numărul de înmatriculare.
Din analiza clauzelor din fișa postului, a contractului de muncă, a actului adițional și a nu a reieșit faptul că, contestatoarea ar fi trebuit să se implice în activitatea altui raion din cadrul magazinului unde lucra. Aceasta nu a respectat clauzele atât în ceea ce privește îndatoririlor și responsabilitățile stabilite prin și fișa postului și nu a înștiințat angajatorul conform Acordului suplimentar că firma SC a cărui administrator este a intrat în relații de colaborare cu angajatorul ei.
Intimata a depus la dosar conform art.287 din Codul muncii probele vate au stat la baza deciziei contestate în cauză, probe care relevă abaterile disciplinare pe care le-a săvârșit contestatoarea prin activitatea sa, chiar dacă nu au fost în strânsă legătură cu raionul pe care îl coordona, dar prin faptele sale a creat dificultăți economice ce a condus la apariția unui prejudiciu angajatorului.
Apărările contestatoarei au fost înlăturate de instanță având în vedere faptul că aceasta a recunoscut parțial faptele imputate de angajator, și nu a depus la dosar nicio probă din care să reiasă faptul că măsura dispusă de societate privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă este netemeinică și nelegală.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, art.76 - 78, art.61, art.263 -269 Codul muncii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatoarea invocă excepția nulității deciziei de concediere, invocând legalitatea motivației de concediere prin prisma prevederilor art.61 ind.A Codul muncii, în sensul că nu s-a reținut în sarcina sa nicio abatere de la contracte, reguli și regulamente și nici în legătură cu munca prestată la intimată.
De asemenea, motivează excepția invocată prin faptul că decizia nu conține elementele obligatorii, respectiv, descrierea faptei, data efectivă a săvârșirii și temeiul legal al desfacerii contractului individual de muncă.
O ultimă motivare a excepției nulității deciziei de concediere se referă la faptul că nu există o relație de cauzalitate a motivului ce a stat la baza desfacerii contractului de muncă și existența vinovăției contestatoarei în calitate de salariată a intimatei.
Pe fondul cauzei, hotărârea primei instanțe se critică pentru următoarele considerente:
Se susține că nici contestatoarea și nici SC SRL nu au fost trași la răspundere pentru neregularități în relațiile contractuale, că nu este prietenă de familie cu șeful de la raionul de și că lucrând în calitate de șef raion cosmetice și detergenți, nu avea posibilitatea de a opera modificări în intrările de marfă ale raionului de pescărie. De asemenea, se susține că, în prezent, doar șeful raionului de pescărie este cercetat pentru delapidare, contestatoarea având calitatea de martor, fără a fi suspectată de complicitate.
Se mai susține că, recurenta nu avea obligația conform să declare faptul că este în relații comerciale cu intimata și de altfel, societatea la care activează nu a intrat în relații contractuale cu ci cu, iar din punct de vedere al SC, atâta timp cât a livrat marfă iar ea a fost preluată de un delegat al intimatei, nu este interesată de destinația acesteia și de modul în care este înregistrată în sistemul informativ al beneficiarului.
Neconcordanțele dintre avize și operarea acestora în sistemul informatic al raionului de pescărie nu-i pot fi imputabile, întrucât nu putea opera în gestiunea șefului acestui raion, astfel că, pierderile înregistrate la acest raion nu are legătură cu munca sa de la raionul de cosmetice și detergenți, iar prin actele pe care le deține a demonstrat că firma sa nu a produs nici un prejudiciul patrimonial intimatei.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe cale de consecință admiterea contestației, anularea deciziei de concediere, plata sumelor reprezentând drepturile bănești și plata daunelor morale în valoare de 20.000 lei.
Prin precizarea motivelor de recurs se invocă prevederile art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999, art.304 pct.7 - 9 și art.3041Cod procedură civilă, în raport de art.78 Codul muncii.
Prin aceste precizări se arată că nu mai susține excepția nulității deciziei de concediere și respectiv motivele acesteia precum și faptul că nu mai critică hotărârea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată în privința daunelor morale.
Se susține aceleași critici la care se adaugă criticile referitoare la neaplicarea art.263 alin.2 Codul muncii în sensul că fapta nu constituie abatere disciplinară, decizia de sancționare neîndeplinind cerințele impuse de art.266 și art.268 alin.2 Codul muncii.
Se invocă nulitatea cercetării prealabile întrucât nu s-a avut în vedere termenul prevăzut de art.75 din Codul muncii, ceea ce atrage și nulitatea actelor subsecvente actelor de cercetare, respectiv decizia contestată.
Examinând hotărârea în raport cu motivele de recurs și prin prisma prevederilor art.3041Cod procedură civilă, curtea reține că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Întrucât conform precizărilor recurentei în sensul că nu mai susține excepțiile invocate prin motivele de recurs, curtea nu le mai analizează.
În baza art.137 Cod procedură civilă, va analiza nulitatea cercetării prealabile și în consecință nulitatea deciziei de concediere prin prima motivului invocat, respectiv, neefectuarea cercetării prealabile în termenul prevăzut de art.75 Codul muncii sub sancțiunea nulității actelor de cercetare.
Potrivit art.75 Codul muncii, "decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului".
Prin urmare, prevederile invocate nu sunt incidente în cauză. Pe de altă parte, cercetarea prealabilă este reglementată de art.267 Codul muncii, dispoziții ce nu prevăd vreun termen înlăuntrul căruia să se efectueze cercetarea prealabilă sub sancțiunea nulității actelor de cercetare și respectiv a celor subsecvente acestora.
Pentru aceste considerente critica formulată în acest sens este nefondată.
Recurenta invocă ca motiv de recurs, motivul reglementat de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, fără a face referire la incidența acestui motiv printre criticile formulate, astfel că, instanța va constata neaplicarea acestor prevederi legale în speță.
Analizând criticile formulate prin prisma motivelor reglementate de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, curtea constată ca nefondate acestei critici, motivele legale invocate nefiind incidente în cauză.
În cauză prin decizia contestată s-a dispus concedierea contestatoarei în baza art.61 lit.a din Codul muncii.
Abaterile reținute în sarcina contestatoarei sunt săvârșite la locul de muncă și în consecință sunt legate de activitatea sa, de modul de îndeplinire a atribuțiilor și a sarcinilor prevăzute în contractul individual de muncă, în fișa postului și în regulamentul de ordine interioară.
Astfel, potrivit cap.7 alin.6, cap.9 alin.6 pct.5 și 7 din, "salariații sunt obligați să respecte regulile, regulamentele și procedurile referitoare la activitatea curentă" iar "falsificarea stocurilor și neîndeplinirea sarcinilor și responsabilităților de serviciu" atrage răspunderea disciplinară a angajatului.
De asemenea, prin acordul suplimentar la. se menționează la art.2 că "angajatul este obligat să înștiințeze imediat conducerea dacă un partener de contract comercial sau un terțiar prin activitatea sa ar oferi orice fel de avantaje personale".
De reținut că, recurenta a semnat acest acord, cunoștea conținutul, însă nu a respectat aceste prevederi.
Pentru aceste motive, curtea înlătură critica recurentei că nu este prevăzut în obligația mai sus menționată.
Nu are relevanță în cauză faptul că recurenta nu este cercetată alături de șeful raionului de pentru delapidare, că nu este prietenă de familie cu acesta, dimpotrivă, această situație are relevanță asupra gravității abaterii comise de contestatoare.
Se susține că neconcordanța dintre avize și operarea acestora în sistemul informativ al raionului de pescărie nu-i pot fi imputabile, dar această situație a fost generată, se datorează, tocmai contribuției contestatoarei prin întocmirea și introducerea unor avize fictive de însoțire a unor cantități de de la firma unde activează ca asociat. Fictivitatea acestor avize este recunoscută parțial de contestatoare în cadrul cercetării prealabile și de altfel, rezultă ca urmare a constatării lipsei în gestiunea raionului de, din analiza registrului de deplasări auto al magazinului intimatei din care rezultă că nicio mașină a societății nu a efectuat curse la datele respective menționate de contestatoare în avizele de însoțire a mărfii, situație confirmată și de conducătorul acuto menționat în aceste avize.
Susținerea contestatoarei că firma sa nu are relații contractuale cu intimata ci cu, este înlăturată de curte pe considerentul că în avizele fictive întocmite în cauză, beneficiar al mărfii este societatea intimată iar expeditor este firma recurentei.
Pentru aceste considerente, decizia de concediere a fost emisă de intimată cu respectarea prevederilor art.263 alin.2, 266 și 268 alin.2 din Codul muncii, în cauză nefiind incidente motivele reglementate de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, curtea urmând ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă recursul și să mențină ca legală sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1234/M/2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.DR/17.12.2008
Tehnored. 18.12.2008 - 2 ex.
Jud. fond CT /
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Daniel Marius Cosma, Mihail
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 48/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4556/2008. Curtea... → |
|---|
