Contestație decizie de concediere. Decizia 953/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 953/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Cismaru
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul -, având ca obiect contestație decizie de concediere, împotriva sentinței civile nr.191/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul reclamant -, lipsă fiind acesta și intimații pârâți SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CFR MARFĂ B PENTRU SUCURSALA T și SOCIETATEA NAȚIONALĂ TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ"
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului reclamant SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CFR MARFĂ B - SUCURSALA T, din care 1 exemplar se comunică cu mandatarul recurentului reclamant.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Mandatarul recurentului reclamant - solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate împotriva Deciziei nr.1572/6.06.2008. Fără cheltuieli de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin contestația formulată și precizată (fila 37), înregistrată la această instanță sub nr-, contestatorul a chemat în judecată intimata "CFR MARFĂ" - Sucursala T, in contradictoriu cu "CFR MARFĂ" B, solicitând constatarea nulității absolute deciziei nr.I B 1572/06.06.2008 prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă, reintegrarea în funcția avută începând cu data de 12.06.2008, precum și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite, de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrare. S-au cerut și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că nu au fost respectate prev.art.62 alin.1 Codul Muncii, în sensul că decizia atacată a fost emisă peste termenul legal de 30 de zile de la data constatării cauzei concedierii, fiind astfel lovită de nulitate absolută.
Susține că în decizie sunt indicate un număr de 4 sancțiuni disciplinare ce i-au fost aplicate, dar acestea nu au la baza emiterii lor o cercetare prealabila și nu i-au fost comunicate, astfel că nu a avut posibilitatea să le conteste.
Cu privire la abaterea reținută prin decizia atacată, contestatorul arata că a fost concediat pentru lipsa nemotivată de la serviciu din data de 9/10.05.2008, insă acest fapt nu a fost dovedit, și, chiar dacă ar fi dovedită această lipsă, nu a produs consecințe patrimoniale pentru societatea intimată, fiind suficienta aplicarea unei sancțiuni mai ușoare. S-au mai invocat prev.art.62 alin.1 Codul Muncii și raportat la faptul că în decizie nu se arată în ce constă gravitatea abaterilor.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru conform art.285 din Codul Muncii.
Intimata "CFR MARFĂ" - Sucursala a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât la emiterea deciziei au fost respectate în întregime disp.art.268 Codul Muncii, iar desfacerea contractului a fost aplicată cu luarea în considerare a aspectelor prev.de art.266 Codul Muncii, inclusiv în ce privește sancțiunile disciplinare suferite anterior de către contestator.
Se arată ca sancțiunea a fost aplicată și în conformitate cu prev. Regulamentului Intern al unității, contestatorul încălcând cu bună știință art.44 lit.o din Regulament, în sensul că în data de 09.05.2008 a preluat serviciul sub semnătură fără a semna mai întâi condica de prezență, iar la ora când trebuia să fie prezent la serviciu pentru efectuarea schimbului nu mai era în unitate, solicitând doar telefonic șefului de stație acordarea turei libere, cu încălcarea procedurii prev.de art.34 din Regulament. Cu toate că solicitarea nu i-a fost aprobată, contestatorul nu a respectat dispozițiile șefului de stație și nu s-a mai prezentat la serviciu în acea zi, motiv pentru care a fost pontat absent nemotivat.
Mai arată intimata că fapta săvârșită a avut consecințe asupra activității, dat fiind că postului ocupat de contestator îi sunt atribuite responsabilități în siguranța circulației, iar acesta avea posibilitatea să formuleze o cerere scrisă pentru acordarea turei libere și să asigure continuitatea serviciului de tură, ceea ce nu a făcut.
In fine, susține intimata că decizia atacată a fost emisă atât pentru abaterea disciplinară constând în absența nemotivată de la serviciu în data de 09.05.2008, cât și pentru abaterile repetate săvârșite de contestator; astfel, se arată că cele 4 sancțiuni disciplinare anterior aplicate contestatorului au avut fiecare la bază cercetarea prealabilă, iar deciziile de sancționare astfel emise i-au fost comunicate acestuia, astfel că avea posibilitatea să le conteste în termenul legal.
Prin sentința civilă 191/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de încetare a nr. 1572/06.06.2008emisă de conducerea intimatei Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă SCFR Marfă A - Sucursala și în contradictoriu cu Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că decizia atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 268 Codul Muncii privind termenul de 30 zile considerate de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, în speță fapta fiind constatată la 9.05.2008, decizia emisă la 6.06.2008 și comunicată contestatorului la 11.06.2008.
S-a mai apreciat ca respectate dispozițiile art. 267 Codul muncii atât în privința procedurii de cercetare disciplinară prealabilă, cât și în privința comunicării celor 4 decizii de sancționare a contestatorului anterioare.
Pe fond s-a avut în vedere că decizia de concediere disciplinară a contestatorului pentru absența nemotivată de la serviciu în data de 09/10.05.2008 și săvârșirea de abateri disciplinare repetate respectă cerințele din art. 268 alin. 2 Codul muncii referitoare la elementele obligatorii din cuprinsul deciziei.
Cu privire la temeinicia măsurii dispusă de angajator s-a reținut că aceasta a fost aplicată atât pentru încălcarea prevederilor Regulamentului Intern, cât și pentru abateri repetate de la regulile de disciplină în muncă, decizia respectând de dispozițiile art. 266 Codul muncii.
Apărarea contestatorului în sensul că fapta săvârșită în 9.05.2008 nu a produs consecințe patrimoniale pentru societate s-a apreciat că nu înlătură dreptul angajatorului de a solicita angajaților îndeplinirea obligațiilor de serviciu și de disciplină a muncii și de a-și exercita prerogativa disciplinară în accepțiunea art. 263 Codul muncii, în cazul neîndeplinirii culpabile a acestor sarcini.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației.
În expunerea de motive arată că pentru 4 din cele 5 abateri disciplinare reținute în sarcina sa prin decizia atacată a mai fost sancționat, astfel încât rămâne o singură faptă de discutat, adică absența din 9/10.05.2008, faptă care nu este de natură a fi sancționată cu desfacerea contractului de muncă.
Susține apoi că angajatorul nu poate sancționa angajatul de 2 ori pentru aceiași faptă, așa încât apreciază ca lovită de nulitate decizia atacată.
Angajatorul și instanța de fond nu au analizat în mod temeinic fapta din 9/10.05.2008, în sensul că nu a generat perturbarea activității în unitate și nu a produs vreun prejudiciu material unității.
În drept invocă art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinare (7-8), intimata Societatea Națională Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" Tas olicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor invocate, cât și din oficiu potrivit art. 3041cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin Decizia nr. 1572 din 06.06.2008 emisă de intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" A: - Sucursala T s-a decis încetarea contractului individual de muncă al recurentului (încadrat în funcția de șef tură M la Stația P), începând cu data de 12.06.2008, în temeiul art. 61 lit. a coroborat cu art. 264 al.1 lit. f din Codul Muncii.
Din cuprinsul actului atacat reiese că reclamantul a fost sancționat în acest mod pentru săvârșirea de abateri disciplinare repetate de la regulile de disciplina muncii, pentru care a fost sancționat anterior cu un număr de 4 sancțiuni, precum pentru absența nemotivată de la serviciu din data de 9/10.05.2008.
Analizând decizia atacată prin intermediul criticilor invocate în recurs este a se reține că este greșită susținerea conform căreia recurentul a fost sancționat de două ori pentru 4 dintre abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, câtă vreme din conținutul acesteia rezultă fără putință de tăgadă că unul dintre motivele pentru care s-a luat măsura disciplinară a încetării contractului individual de muncă îl reprezintă atitudinea culpabilă repetată a recurentului, respectiv repetabilitatea în săvârșirea de abateri disciplinare care au debutat cu măsura reducerii salariului de 2 luni, cu 5 %, apoi a reducerii salariului pe 3 luni cu 10 %, apoi a reducerii salariului de bază pe o lună cu 5 % și în final cu retrogradarea din funcție pentru 60 zile, toate acestea fiind reținute pentru justificarea măsurii extreme aplicate de angajator prin decizia în prezent contestată.
Drept urmare, ceea ce a condus la aplicarea sancțiunii în prezent contestată sunt împrejurări ce țin de repetabilitatea și persistența contestatorului într-o atitudine și o conduită menită să atragă în mai multe rânduri sancționarea sa disciplinară, toate culminând cu absența nemotivată de la locul de muncă din data de 9/10 mai 2008.
În acest fel, în mod corect societatea angajatoare a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 61 lit. a din Codul muncii care statuează că:
"Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sauabateri repetatede la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin, aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară".
În aceste condiții, în mod greșit se susține că în speță ar fi incidente dispozițiile art. 265(2) Codul muncii care prevăd că pentru aceiași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune, deoarece în speța dedusă judecății nu ne aflăm în această ipoteză legală, ci așa cum am menționat în considerentele anterior expuse, este vorba de incidența dispozițiilor art. 61 lit. a Codul muncii.
În privința absenței nemotivate, din data de 9/10.05.2008 se observă că această abatere disciplinară nu este contestată afi fost săvârșită de recurent, ci doar se susține că nu a generat perturbarea activității în unitate și nici nu a produs vreun prejudiciu material unității.
Numai că, așa cum corect a reținut și instanța de fond, prezența zilnică la serviciu este o obligație contractuală ce trebuie respectată de angajator, fără a fi în legătură cu producerea sau nu a vreunei consecințe negative pentru angajator, Indiferent dacă s-a produs sau nu vreun prejudiciu, respectarea programului de lucru și prezența zilnică la serviciu reprezintă obligații care țin de disciplina muncii, obligații care atunci când nu sunt respectate atrag sancțiuni disciplinare de genul celei de față.
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a-l respinge, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.191/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
concediu medical semnează
Grefier șef. -
Red.
Tehnored. /5 ex./12.11.2009
Jud. fond./
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Cismaru, Victor
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 15/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 11/2010. Curtea... → |
|---|
