Contestație decizie de sancționare. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 11
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind pe recursul formulat de SC SRL împotriva sentinței civile nr. 953 din 27.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - pentru intimatul, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Avocat - pentru intimatul solicită proba cu înscrisuri sens în care depune la dosar un număr de 10 acte. Arată că sunt înscrisurile de care s-a vorbit în interogatoriu și provin de la angajator. Precizează că a obținut greu aceste înscrisuri și că din acest motiv nu le-a putut depune până acum la dosar. Mai arată că dovedește cu fluturașii de salariu zilele libere pe lunile septembrie și octombrie și că intimatul nu a lucrat în perioada de timp în care s-a emis facturile. De asemenea a depus și note interne recunoscute de angajator în interogatoriu cu privire la procedura de lucru.
Instanța admite proba cu înscrisuri solicitată de intimatul prin apărător. Având în vedere că aceste înscrisuri provin de la recurentă constată că nu se impune comunicarea acestora. Mai constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat - pentru intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că intimatul nu se face vinovat de faptele reținute în decizia de concediere. În aceea perioadă, 20.09.-17.11.2008, clientul său a fost în concediu de odihnă și medical. Mai arată că nu există nici o abatere disciplinară și nici o prejudiciere a societății. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr.2 din 22.12.2009 în valoare de 400 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr-, contestatorul formulat contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr. 36/9.01.2009 emisă de " ", solicitând anularea acestei decizii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatorul arătat că referatul nr. 1760/10.12.2008 care stat la baza emiterii deciziei de sancționare disciplinară este întocmit anterior convocării nr. 1924/22.12.2008.
Perioada care fost luată în vedere pentru verificările documentelor, respectiv facturi fiscale, așa cum sunt evidențiate în adresa de convocare nu coincide cu perioada în care lucra, din 21.09.2008 - 17.11.2008 (concediu de odihnă și concediu medical), astfel că nu poate fi vinovat de faptele reținute în decizie.
La toate acestea se mai adaugă și faptul că angajatorul în data de 17.09.2008 a emis decizia de concediere nr. 574/17.09.2008. Ca efect al acestei decizii, angajatorul a avut o atitudine oscilantă, în sensul că deși avea contractul de muncă desființat, a fost reprimit în serviciu în data de 17.11.2008, pentru ca începând cu data de 05.12.2008 - 17.12.2008 să nu mai fie primit la locul de muncă. Decizia de concediere fost contestată în instanță, la data de 10.12.2008 - dată la care instanța de judecată admite contestația - se pune la cale sancționarea sa, în condițiile în care nu era primit la locul de muncă.
S- mai susținut că din anul 2007, facturile sunt întocmite în format electronic de către un operator, care în momentul emiterii facturilor fiscale aplică ștampila și semnează. Uneori, aplicarea ștampilei și semnăturii o face și șeful de departament.
În nici situație, nu s- aplicat semnătura de către gestionar, întrucât nu prezintă nici utilitate semnătura acestuia.
Intimata formulat întâmpinare și solicitat respingerea contestației, arătând că în momentul în care s- emis decizia de concediere nr. 574/17.09.2008, la care face referire în contestație, societatea nu cunoștea faptul că lipsesc facturi fiscale sau că unul din agenți ridică marfă din depozit fără să semneze de primire pe nici un document. Din data de 17.09.2008, contestatorul s- aflat în perioada de preaviz de 20 de zile lucrătoare, conform contractului colectiv de muncă la nivel național, până în data de 15.10.2008. S- prezentat în mod legal și corect la locul de muncă, unde desfășurat activitatea curentă până în data de 06.10.2008. În perioada preavizului, respectiv în data de 07.10.2008, s- eliberat un concediu medical. Concediul medical suspendat perioada de preaviz legal, motiv pentru care, în data de 17.11.2008, când i s- terminat concediul medical, fost primit la muncă, întrucât perioada de preaviz nu expirase iar contractul de muncă nu încetase. a expirat în data de 05.12.2008, dar în data de 10.12.2008 instanța judecătorească s- pronunțat în sensul anulării deciziei de concediere emisă pentru motivul desființării postului de gestionar, astfel încât contestatorul s- prezentat din nou la lucru, în data de 17.12.2009. Prin urmare, faptele pentru care fost sancționat s-au desfășurat în perioada în care contractul său de muncă era în vigoare iar salariatul se prezenta la lucru, desfășura activitate și primea salariu. Aceeași este și situația deciziei de sancționare, emisă în data de 09.01.2009 și comunicată prin poștă, cu confirmare de primire.
Se mai susține că, în calitate de gestionar, avea drept responsabilități specifice postului eliberarea mărfurilor din depozit numai pe bază de documente legale de însoțire (factura fiscală, aviz de însoțire sau bon de ieșire).
Pentru mărfurile eliberate către agenții de vânzări trebuia să semneze, împreună cu delegatul primitor, avizul de însoțire mărfii sau factura fiscală. Aceste obligații erau înscrise în fișa postului semnată de contestator și nerespectarea lor cauzat prejudicii societății.
Intimata depus la dosar documentația care stat la baza emiterii deciziei contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond reținut următoarele:
Prin decizia nr. 36/9.01.2009 " " dispus sancționarea salariatului cu avertisment, în conformitate cu prevederile art. 18 din Regulamentul Intern, reținând că încălcat prevederile 7 din Fișa postului, art. 15 lit. și din Regulamentul Intern.
Angajatorul reține în decizie că în perioada 20.08.2008 - 6.10.2008, salariatul predat mărfuri din gestiune agentului, fără solicita semnătură de primire mărfurilor pe factura fiscală sau pe vreun alt document, înlesnind, prin aceasta, dispariția tuturor exemplarelor unor facturi fiscale emise și însușirea, de către agent mărfurilor.
Se mai menționează că prin faptele sale, salariatul prejudiciat societatea.
Unitatea nu făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 263 Codul Muncii, în ceea ce privește vinovăția salariatului.
Astfel, în fișa postului salariatului se menționează că sunt interzise eliberarea de marfă fără documente legale chiar și către angajații firmei și eliberarea documentelor de însoțire fără fi completate corect, complet și lizibil.
Angajatorul reținut că salariatul predat mărfuri din gestiune unui agent fără a solicita să se semneze pe documentele însoțitoare, dar în fișa postului nu se menționează că avea această obligație.
În ceea ce privește regulamentul intern, tribunalul reținut că nu s- făcut dovada încălcării prevederilor cuprinse în art. 15 lit. și b, reținute în decizia contestată.
Pentru considerentele arătate s- dispus anularea deciziei de sancționare nr. 36/9.01.2009. În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, intimata fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs " ", considerând-o nelegala si netemeinica.
A invocat recurenta faptul ca tribunalul nu a administrat toate dovezile cu înscrisuri ce se impuneau in cauza si a analizat incomplet probele,inclusiv fisa postului si răspunsul salariatului de la pct.1 din nota explicativa, primind doar susținerea nereala a acestuia ca societatea nu a răspuns la interogatoriul formulat.
A mai susținut recurenta ca motivarea sentinței este nu doar sumara ci si contradictorie. Astfel, deși s-a reținut la fila 3 hotărâre ca în fișa postului salariatului se menționează că sunt interzise eliberarea de marfă fără documente legale chiar și către angajații firmei și eliberarea documentelor de însoțire fără fi completate corect, complet și lizibil, in paragraful următor tribunalul arata ca de fapt în fișa postului nu se prevede ca salariatul ar avea această obligație.
In drept, s-au invocat disp.art.304 pct. 7-9 si 304 ind.1 Cod procedură civilă.
In recurs s-au depus înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de motivele invocate, întreg probatoriul administrat in cele doua faze procesuale si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Prin decizia nr. 36/9.01.2009, recurenta " " dispus sancționarea salariatului cu avertisment, reținându-se în decizie că în perioada 20.08.2008 - 6.10.2008, salariatul predat mărfuri din gestiune agentului, fără solicita semnătură de primire mărfurilor pe factura fiscală sau pe vreun alt document, înlesnind, prin aceasta, dispariția tuturor exemplarelor unor facturi fiscale emise și însușirea de către agent mărfurilor.
Ori, așa cum rezulta din convocarea la cercetarea prealabila nr.1924 din 22.12.2008, depusa de angajator la fila 8 dosar fond, obiectul acesteia l-a constituit, in ceea ce privea predarea de mărfuri către agentul, doar factura nr.2214 din 10.10.2008, emisa pentru suma de 357,02 lei.
Este adevărat ca pentru sancțiunea aplicata, Codul Muncii nu prevede obligativitatea efectuării cercetării prealabile. Aceasta s-a efectuat insa pentru intimatul doar cu privire la un document fiscal a cărui data excede perioadei in care salariatul a desfășurat efectiv activitate, așa cum rezulta chiar din susținerile " " Astfel, in întâmpinarea depusa la fila 21 dosar fond, angajatorul afirma ca din data de 07.10.2008 s-a aflat in concediu medical.
Ca atare, Curtea apreciază ca salariatul nu se putea face vinovat de nesemnarea de către agentul căruia i-a predat marfa a unei facturi datate 10.10.2008,in mod corect tribunalul anulând decizia de sancționare pentru neîntrunirea cumulativa a condițiilor prevăzute de art.263(2) din Codul Muncii.
de cele reținute, in baza disp.art.312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul si se va menține sentința Tribunalului Iași.
Recurenta va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocat), in temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de " " L, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.953/27.05.2009 pronunțata de Tribunalul Iași, sentința pe care o menține.
Obligă recurenta " " L să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/Tehnored.
2 ex. - 14.01.2010
Tribunalul Iași -
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 953/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1433/2009. Curtea... → |
|---|
