Contestație decizie de concediere. Decizia 964/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 964
Ședința publică de la 03 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1286 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA COM. având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns în calitate de mandatar pentru recurentul contestator, lipsind intimata PRIMĂRIA COM.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Mandatarul recurentului contestator a depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.1286 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de reclamantul, domiciliat în mun. M, Al., nr.1 -.3.1.4, jud. împotriva Dispoziției nr.1325/20.07.2007 emisă de Primăria comunei.
Pentru a se pronunța astfel s-au reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 263 (1) Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica potrivit legii sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Prin referatele întocmite de viceprimarul comunei, și șeful serviciului de alimentare cu apă, rezultă că, petentul a absentat nemotivat de la serviciu, începând cu data de 18.06.2007 și a încălcat disciplina financiară constând în aceea că, a încasat sumele de bani reprezentând c/val. apei livrate către abonați, pe care nu le-a depus la casieria intimatei.
Deși reclamantul a susținut prin contestație că a depus cerere pentru efectuarea concediului de odihnă și că nu a absentat nemotivat, instanța a respins această apărare având în vedere că, cererea nu a fost aprobată de intimată. Pe de altă parte, prezența reclamantului era necesară la locul de muncă pentru participa la programul de redresare a serviciului public de alimentare cu apă.
Având în vedere faptele săvârșite de către petent, intimata în mod corect a apreciat că acestea reprezintă abateri grave, astfel că se justifică aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzută de art. 61 lit.a și respectiv, art.264 al.(1) lit.
La aplicarea sancțiunii disciplinare, intimata a avut în vedere gravitatea abaterii disciplinare săvârșită de către petent, avându-se în vedere că acesta a absentat nemotivat într-o perioadă când prezența acestuia era necesară la locul de muncă, pentru a pune în practică planul de redresare a Serviciului public de alimentare cu apă și pentru luarea unor măsuri în perioada de caniculă.
Dispoziția a fost emisă cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, în sensul că, petentul a fost convocat în scris pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, însă, în mod nejustificat nu s-a prezentat.
Neprezentarea petentului la convocarea făcută pentru efectuarea anchetei disciplinare prealabile, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără realizarea acestei cercetări.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală invocând nelegalitatea actelor emise de autoritatea administrativă locală respectiv de secretarul localității
Analizând motivele invocate cât și hotărârea instanței de fond se constată că recursul este nefondat astfel încât în temeiul art.312 Cod pr.civilă urmează a-l respinge.
Starea de fapt astfel cum este reținută de către prima instanță este în acord cu probatoriile administrate și dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului de muncă este în acord cu faptele reținute în sarcina sa precum și dispozițiile legale incidente, respectiv art.61 Codul muncii, fiind reținut în mod justificat refuzul petentului de a se prezenta la cercetarea disciplinară, atâta timp cât acesta la data menționată nu beneficia de concediu, luat în condițiile legii.
Având în vedere că primarul este cel care la nivelul autorității administrative locale dispune asupra raportului de muncă al angajaților instituției sale, raportul de muncă fiind încheiat între acesta și angajat se constată că sunt nefondate criticile privind viciile invocate de către recurent asupra calității de angajat al secretarului autorității administrativ locale, atâta timp cât secretarul Consiliului local nu are atribuții în desfacerea sau modificarea contractului de muncă.
Reținând ca fiind temeinică și legală hotărârea primei instanțe aceasta va urmează a fi menținută în totalitate astfel încât se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.1286 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA COM.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -, - - - - -,
Grefier,
,
Red.-,
Tehn.2 ex
Fl.
3.04.2008
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Tamara Carmen Bunoiu, Manuela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 886/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4279/2008. Curtea... → |
|---|
