Contestație decizie de concediere. Decizia 760/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 760
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 8 iulie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Camelia Drăghinpreședinte secție civilă
- -- judecător
- --- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O împotriva sentinței civile nr.312 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurenta-pârâtă consilier juridic, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectcontestație la decizia deconcediere, dosarul se află la primul termen de judecată, procedura este completă, prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că prin compartimentul arhivă s-a depus la data de 2.07.2009 întâmpinare în două exemplare.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen semnat și legal scutit de plata taxelor de timbru și comunică recurentei-pârâte prin reprezentant copia întâmpinării.
Reprezentantul recurentului-pârât motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, nu dorește termen pentru studiul întâmpinări întrucât a luat cunoștință de aceasta, sens în care solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Consilier juridic având cuvântul pe fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Bacău și trimiterea cauzei spre rejudecare conform motivelor depuse la dosarul cauzei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 312 pronunțată la data de 25.02.2009 de Tribunalul Bacău în dosarul -, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Instituția Primarului municipiului O și, în consecință, a fost admisă excepția tardivității și s-a anulat decizia 2982/7.04.2008 ca tardiv emisă, s-a dispus încadrarea contestatorului în postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat; s-a respins cererea pentru plata indemnizației concediului de odihnă aferente ultimilor trei ani și plata daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Contestatorul a fost salariatul Primăriei O ocupând funcția de șef secție drumuri în cadrul Direcției tehnice a domeniului public si privat a municipiului O, până la data de 07.04.2008 când Primarul municipiului Oae mis dispoziția nr.2982/07.04.2008 pin care cu aceeași data i-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, în temeiul art.264 lit. si f din Codul Muncii (5).
In fapt, din motivarea dispoziției, se rețin ca abateri disciplinare săvârșite de contestator: neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, nerespectarea atribuțiilor ce-i revin conform fișei postului, fiind subliniate trei dintre acestea după cum urmează: funcționarea stației de mixturi asfaltice, dezăpezirea drumurilor dintre municipiul O în iarna 2007-2008, efectuarea reparațiilor curente la drumuri.
Analizând actul menționat în preambulul dispoziției contestate pe care primarul l-a avut în vedere la emiterea dispoziției 2982/2008 si anume referatul nr.2333 din 31.03.2008 (filele 34-35 al Comisiei de cercetare disciplinară, ca si susținerile din întâmpinarea depusă la filele 30-33), instanța a constatat că despre abaterile disciplinare reținute ca temei de fapt al desfacerii contractului de muncă, Primarul municipiului O fusese sesizat la data de 28.02.2008 de către viceprimarul municipiului prin referatul nr.1630 prin care propusese înlocuirea din funcția de șef Secția drumuri a contestatorului. Fată de acest aspect, instanța din oficiu a apreciat că se impune repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuția părților excepția tardivității emiterii dispoziției contestate.
In temeiul dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, instanța a analizat temeinicia acestei excepții, care fiind una dirimantă, în cazul admiterii ar face de prisos cercetarea fondului cauzei si pronunțarea asupra legalității si temeiniciei dispoziției contestate.
Analizând excepția tardivității, invocată din oficiu de către instanță, s-a constatat că aceasta este întemeiată, și a fost admisă, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.268 alin.1 din Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr- decizie emisă în formă scrisă în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârsirii faptei.
Insăși pârâta prin întâmpinarea depusă (filele 30-33) arată că prin referatul nr.1630/28.02.2008 viceprimarul a solicitat înlocuirea din funcție a contestatorului pentru că nu a demonstrat calități de conducător si bun organizator privind funcționarea stației de mixturi asfaltice, dezăpezirea drumurilor din municipiul O în luna decembrie 2007 precum si reparațiile cuvenite ale drumurilor, situație constatată și în data de 27.02.2008.
Acest aspect este subliniat si de Comisia de Cercetare disciplinară care întocmește referatul nr.2333/31.03.2008 si care subliniază că pentru aceleași abateri săvârșite de contestator, viceprimarul prin referatul nr.1630/28.02.2008 a propus înlocuirea din funcție a contestatorului.
Deci este indubitabil faptul că Primarul municipiului Oal uat cunoștință despre abaterile săvârșite de contestator la data de 28.02.2008 data când s-a născut si dreptul acestuia de a dispune aplicarea unei sancțiuni. Termenul de 30 zile prevăzut de art.268 Codul Munciia început să curgă din 29.02.2008 si s-a împlinit pe 28.03.2008, data la care mai putea fi emisă dispoziția de sancționare.
Cum dispoziția contestată a fost emisă la 07.04.2008 deci cu 10 zile peste termenul prevăzut de Codul Muncii, aceasta este tardivă.
- In sprijinul acestei concluzii este și dispoziția de constituire a Comisiei de Cercetare disciplinară, din data de 04.03.2008, data la care primarul municipiului O luase la cunoștință despre abaterile săvârșite de contestator.
termenului de 30 zile, Primarul avea obligația să dispună și Comisia să efectueze cercetarea disciplinară și să emită și dispoziția de sancționare, fără depășirea acestui termen de 30 de zile, care a expirat pe data de 28.03.2008.
Analizând cu atenție certificatele medicale depuse la dosar (filele 18,19) se constată că de la data de 18.03.2008, contestatorul nu s-a mai aflat în incapacitate temporară de muncă rămânând suficient timp pentru ca Primarul să-și valorifice dreptul său de a aplica o sancțiune contestatorului în cadrul termenului de 30 zile.
Ca o consecință a admiterii excepției tardivității în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța a dispus anularea dispoziției nr.2982/07.04.2008 ca fiind tardiv emisă si încadrarea contestatorului în postul deținut anterior.
Totodată a fost obligată intimata să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate majorate actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada de la data desfacerii contractului de muncă până la data reintegrării efective în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă.
Capătul de cerere privind plata indemnizației de concediu de odihnă pe ultimii trei ani, așa cum a fost precizată la fila 29 dosar urmează a fi respins ca nefondat, deoarece intimata a făcut dovada că a achitat contestatorului aceste drepturi bănești depunând la dosar listele cu indemnizațiile de concediu de odihnă si statele de plata, primind drepturile bănești ale contestatorului pentru perioada 2001-2007 (filele 42-59) care i s-au achitat.
Capătul de cerere cu privire la daunele morale, în cuantum de 50.000 Ron, a fost respins ca nefondat, din următoarele considerente:
Contestatorul nu a făcut dovada unei suferințe psihice afective, produsă de măsura extremă de sancționare a sa cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, dispusă de intimată.
Astfel din certificatul medical depus la dosarul cauzei rezultă starea sa de boală (incapacitate de muncă) dar conform codului diagnosticului acesta fiind "pneumonie virală", nu poate avea drept cauză o suferință psihică, morală astfel că nu este de natură a-l îndreptăți pe contestator să primească daunele morale solicitate.
O altă dovadă în sensul probării unei afecțiuni, suferințe psihice, emoțională și care să-i fi fost cauzată de măsura contestată nu a fost făcută, astfel încât neexistând un temei pentru acordarea daunelor morale instanța a respins acest capăt de cerere, el nefiind dovedit.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen Primarul Municipiului O, motivat, legal scutit de plata taxelor judiciare, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. -.
Critica formulată de recurent au vizat, în esență, următorul aspect:
- greșita admitere a excepției tardivității emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, cu nesocotirea prevederilor art. 50 alin.1 lit."b" și art. 60 alin.1 lit."a" Codul Muncii; astfel, s-a susținut că pe perioada concediului medical al contestatorului era suspendat contractul său de muncă și, drept urmare, era suspendat și dreptul angajatorului de a efectua cercetarea disciplinară prealabilă; în atare împrejurări decizia s-a emis în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 268 Codul Muncii.
În susținerea recursului s-a depus practică în materie ( filele 7-12 ).
Legal citat, intimatul contestator nu s-a prezentat la termenul din 8.07.2009, însă a înaintat întâmpinare ( filele 19-21 ) însoțită de o copie a unei scrisori medicale; a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa în sensul respingerii recursului ca nefondat cu trimiterea cauzei spre a fi rejudecată pe fond astfel încât să se dovedească pe baza probelor ( unele neadministrate deși solicitase acest lucru ) că acuzațiile aduse prin dispoziția 2982/2008 au fost false, fără temei legal, nesusținute de o cercetare prealabilă și făcute în mod voit tendențios.
Analizând recursul atât prin prisma motivelor invocate de recurentă cât și din oficiu, în baza actelor și lucrărilor dosarului și față de dispozițiile art. 3+4, 304/1, 312 Cod procedură civilă, Curtea constată caracterul său întemeiat justificat de considerentele ce succed:
Instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu interpretarea greșită a legii. Astfel, deși a reținut în mod corect că la data de 29.02.2008 a început să curgă termenul de prescripție de 30 de zile prevăzut de art. 268 Codul Muncii înlăuntrul căruia angajatorul putea emite decizia de sancționare ( desfacerea disciplinară a contractului de muncă ), că în perioada 5.03.3008-18.03.2008 contestatorul a fost în concediul medical ( conform certificatelor de la fl. 18, 19 fond ), a apreciat eronat că această perioadă trebuie să intre în calculul termenului de prescripție; în mod legal, având în vedere interpretarea teleologică și per a contrario a dispozițiilor art. 50 alin.1 lit."b", 60 alin.1 lit."a" Codul Muncii, precum și cele ale art. 13 lit."a" Decretul 167/1958 republicată ( conform căruiacursul prescripției se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere), această perioadă trebuia să fie înlăturată, iar termenul de prescripție determinat cu luarea în calcul a perioadei de la 29.02.2008-4.03.2008 inclusiv și a celei de la 19.03.2009 la 12.04.2008 inclusiv;
În acest mod s-ar fi constatat că emiterea deciziei contestate s-a făcut în termen legal, iar excepția tardivității trebuia respinsă; drept consecință, cauza trebuia cercetată pe fond și nu soluționată pe excepție.
Prin urmare, în temeiul art. 312alin.5 Cod procedură civilă recursul va fi admis, sentința casată iar cauza trimisă spre rejudecare pe fond, ocazie cu care se va aprecia și asupra cererilor accesorii privind despăgubirile materiale și morale solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite ca fondat recursul promovat de pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O împotriva sentinței civile nr.312 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2009.
PREȘESDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina
ptr. - -- pl.ptr.- --pl.
PREȘEDINTE INSTANȚĂ, PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
ptr. - -- - pl.
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /10.07.2009
Tehn.- / 2 ex./31.07.2009.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 405/2008. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 100/2008. Curtea de... → |
|---|
