Contestație decizie de pensionare. Decizia 1644/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1644
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 526/19.05.2009 pronunțată de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic - în reprezentarea pârâtei recurente și avocat în reprezentarea reclamantului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar factura nr. 130/2.09.2009 în cuantum de 1000 lei și chitanța nr. 133/2.09.2009, reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca netemeinic și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- la data de 8.01.2009, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 1.230.500 din 26.11.2008, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins reclamantului cererea de acordare a pensiei parțial anticipate, conform Legii nr. 19/2000; obligarea pârâtei la emiterea unei alte decizii de pensie pentru limită de vârstă și calcularea cuantumului pensiei de la data introducerii cererii, cu actualizarea drepturilor bănești până la plata integrală a acestora, în baza mențiunilor înscrise în carnetul de muncă, întrucât reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru reducerea vârstei standard de pensionare.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la începutul lunii septembrie 2008, depus cerere de pensionare la sediul pârâtei, unde s-a constituit dosarul de pensionare înregistrat cu nr. 83789/2.09.2008, iar la data de 26.11.2008, reclamantului i-a fost comunicată decizia nr. 1.230.500 din 26.11.2008, prin care a fost respinsă cererea de înscriere la pensia anticipată parțială, întrucât reclamantul nu îndeplinește prevederile art. 50 din Legea nr. 19/2000.
Se mai arată că pârâta a înțeles greșit faptul că reclamantul s-a înscris la pensie anticipată parțială, potrivit art. 50 din Legea nr. 19/2000, întrucât reclamantul a solicitat pensie cu reducerea vârstei standard cu 3 ani, beneficiu acordat cadrelor didactice de art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
În perioada august 2008 - noiembrie 2008, corespunzătoare lunii în care reclamantul a invocat dreptul și a introdus cererea de pensionare - luna septembrie 2008, vârsta standard de pensionare pentru bărbați, conform Anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, este de 63 ani și 5 luni, iar reclamantul are dreptul la pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard, întrucât prin scăderea celor 3 ani din vârsta standard de 63 de ani și 5 luni este vădit că vârsta minimă de pensionare este de 60 de ani și 5 luni, vârstă pe care reclamantul o avea la data depunerii cererii de pensionare cu reducerea vârstei standard.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, art. 87, art. 155 lit. d și f, art. 156 și art. 158 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și art. 2 pct. 4, art. 109 alin. 1 și art. 112 Cod procedură civilă, art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 526/19.05.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva Casa Județeană de Pensii C-S; a dispus anularea Deciziilor pârâtei nr. 1.230.500/26.11.2008 și nr. 1.230.500/23.02.2009; a obligat pârâta să emită în beneficiul reclamantului o decizie de pensionare pentru munca depusă și limită de vârstă, începând cu 1.09.2008 și a obligat pârâta să plătească reclamantului 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut:
Pârâta Casa județeană de pensii C-S a emis pentru reclamant două decizii de respingere a cererii de înscriere la pensie - atât la pensia anticipată parțială, cât și la pensia pentru limită de vârstă (decizia nr. 1.230.500/26.11.2008 și cea cu nr. 1.230.500/23.02.2009).
Ambele decizii sunt netemeinice și nelegale și se impune anularea acestora, și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de stabilire a pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă în beneficiul reclamantului, pentru următoarele motive:
Conform art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, nu sunt prevăzute condițiile generale privind stagiul complet de cotizare de 35 de ani care este înscris în Legea nr. 19/2000, ci doar faptul că personalul didactic poate fi pensionat, la cerere, cu trei ani înainte de limitele de vârstă prevăzute de legislația în vigoare, dacă are o vechime în învățământ de cel puțin 25 de ani femeile, respectiv 30 de ani bărbații, context în care este vădit faptul că reclamantul a îndeplinit cele două condiții, respectiv de vechime în învățământ și de limită de vârstă, din care se scad 3 ani.
În parte, este corect calculul efectuat de pârâtă și înscris în decizia contestată, în sensul că la data înscrierii la pensie reclamantul a avut vârsta de 60 de ani și 5 luni, realizând un stagiu de cotizare de 33 ani, 3 luni și 26 de zile, dar nu și calculul anilor aferenți reducerii vârstei standard de pensionare, iar stagiul de cotizare nu are relevanță, în măsura în care nu este prevăzut ca o condiție cumulativă de art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, chiar dacă și această condiție este îndeplinită pentru că, potrivit anexei 3 la Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare pentru perioada în care a fost introdusă cererea de pensionare, august 2008 - noiembrie 2008, este de 31 ani și 10 luni (reclamantul depășind condiția de stagiu complet de cotizare cu aproape 2 ani).
În aceste condiții, pârâta a încadrat greșit cererea reclamantului, ca fiind o cerere de înscriere la pensie anticipată parțială, potrivit art. 50 din Legea nr. 129/2000, întrucât reclamantul a solicitat pensie cu reducerea vârstei standard cu 3 ani, deoarece acest beneficiu este acordat cadrelor didactice de art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
De asemenea, în perioada august 2008 - noiembrie 2008, corespunzătoare lunii în care reclamantul a invocat dreptul și a introdus cererea de pensionare (luna septembrie 2008), vârsta standard de pensionare pentru bărbați, conform anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, este de 63 ani și 5 luni, iar reclamantul are dreptul la pensie pentru limită de vârstă cu recucerea vârstei standard, întrucât prin scăderea celor 3 ani din vârsta standard de 63 ani și 5 luni, este vădit că vârsta minimă de pensionare este de 60 ani și 5 luni.
Reclamantul avea la data depunerii cererii vârsta de 60 de ani și 5 luni, cum rezultă și din decizia contestată, astfel încât solicitarea sa de pensionare cu reducerea vârstei standard este întemeiată.
Pentru aceste motive, Tribunalul a admis acțiunea formulată de către reclamantul, a dispus anularea deciziilor pârâtei cu nr. 1.230.500/26.11.2008 și cu nr. 1.230.500/23.02.2009 și a obligat pârâta să emită în beneficiul reclamantului o decizie de pensionare pentru munca depusă și limită de vârstă, începând cu 1.09.2008.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să plătească reclamantului 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C-S olicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut că perioada 1984-1990, conform adeverinței nr. 136/23.01.2006 și carnetului de muncă nu reprezintă perioada lucrată în învățământ, ci la în funcția de inginer, astfel că reclamantul neavând vechimea necesară nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 127 din Legea nr. 128/1997 și nu se putea dispune pensionarea.
S-a mai invocat că adeverința nr. 109/16.12.2008 nu a fost depusă la dosarul de pensionare și prin urmare, nefiind îndeplinită procedura prevăzută de art. 169 din Legea nr. 19/2000, nu putea fi valorificată.
S-a mai invocat că nici adeverința nr. 10/11.03.2009 nu a fost depusă la dosarul de pensie și nici nu dovedește calitatea de profesor în perioada 1984-1990.
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă s-a invocat și încălcarea prevederilor art. 41 din Legea nr. 19/2000 și ale Ordinului nr. 340/2001, capitolul B sect. II pct. 3, potrivit cărora pentru reclamantul intimat născut la 4.03.1948, vârsta standard de pensionare este de 64 ani și 4 luni astfel că, nici dacă s-ar fi redus cu 3 ani vârsta nu se putea pensiona la data solicitării pensiei, când avea doar 60 ani și 5 luni.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și a reluat argumentele din acțiunea introdusă.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, și având în vedere motivele de recurs și susținerile părților, Curtea constată că recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul este născut la 4.03.1948 și a solicitat înscrierea la pensie la data de 4.03.1948 pentru limită de vârstă având un stagiu de cotizare de 33 ani, 3 luni și 26 de zile și un stagiu asimilat de 5 ani și 5 luni (rezultând un stagiu total de 38 ani și 9 luni).
Reclamantul s-a prevalat de dispozițiile anexei 3 la Legea nr. 19/2000 și susține că, potrivit acesteia, vârsta standard de pensionare este pentru el de 63 ani și 5 luni și că beneficiind de reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani, conform art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 - statutul personalului didactic, îndeplinește condiția de vârstă pentru a se pensiona.
Anexa 3 la Legea nr. 19/2000 - bărbați, prevede într-adevăr că pentru perioada august-noiembrie 2008 vârsta asiguratului la ieșirea la pensie este de 63 ani și 5 luni, iar stagiul complet de cotizare este de 31 ani și 10 luni.
Vârsta de 63 ani și 5 luni o îndeplinesc însă persoanele născute în anul 1945, anexa 3 neraportându-se la data nașterii asiguratului.
Reclamantului, născut la 4.03.1948, evident nu se poate pensiona și interpretează greșit dispozițiile anexei 3, aceeași interpretare greșită fiind dată și de instanța de judecată.
Anexa 3 la Legea nr. 19/2000 trebuie coroborată cu anexa 9 la Ordinul nr. 340/2001 care detaliază vârstele standard de pensionare și stagiile complete de cotizare în funcție de data nașterii.
Potrivit anexei 9 - bărbați, pentru reclamantul născut la 4.03.1948, luna și anul pensionării sunt iulie 2012, la vârsta de 64 ani și 4 luni iar stagiul complet este de 33 ani și 8 luni, așa cum corect susține pârâta.
La data de 2.09.2008 când reclamantul a formulat cererea de pensionare acesta avea vârsta de 60 de ani și 5 luni și chiar dacă i s-ar aplica prevederile art. 127 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 și s-ar reduce vârsta de pensionare cu 3 ani, nu avea vârsta de 61 ani și 4 luni, necesară pentru a se putea pensiona la limita de vârstă așa cum a solicitat.
Pârâta, care inițial a emis o decizie de respingere a cererii pentru pensie anticipată, a rectificat-o și a stabilit că s-a solicitat pensie pentru limită de vârstă.
Chiar dacă motivul respingerii menționat în decizia de rectificare (din 23.02.2009) este nedovedirea vechimii de 30 de ani în învățământ, această decizie va fi menținută întrucât nefiind îndeplinită condiția de vârstă a se dispune pensionarea ar însemna încălcarea prevederilor art. 41 din Legea nr. 19/2000.
Curtea nu va examina și îndeplinirea condiției de vechime în învățământ întrucât neîndeplinirea condiției de vârstă este suficientă pentru respingerea cererii de pensionare pentru limită de vârstă pe de o parte, iar pe de altă parte, adeverințele nr. 10/11.03.2009 și nr. 109/16.12.2008 și de care se prevalează reclamantul nu s-au depus la dosarul de pensie, conform art. 82 și 169 din Legea nr. 19/2000.
Pentru aceste considerente, constatându-se incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul și modificată în tot sentința, respingându-se acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C-S împotriva sentinței civile nr. 526/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge contestația formulată de contestator împotriva deciziei de respingere nr. -/26.11.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. -/30.-
Tehnored.
2 ex./2.12.2009
Prim inst.: Tribunalul C-S -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5386/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 5057/2009. Curtea... → |
|---|
