Contestație decizie de pensionare. Decizia 1772/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1772
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII T împotriva sentinței civile nr.247/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație la decizia de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii T, consilier juridic și reclamantul intimat personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Arată că prima instanță în mod greșit a stabilit că este una și aceeași persoană cu, câtă vreme acesta din urmă este din localitatea și nu din, aspect care de altfel rezultă și din registrul fostei Cooperative Agricole de Producție, că decizia de pensionare nu era pusă în plată, deoarece reclamantul nu a făcut dovada încetării calității de asigurat și că greșit a fost obligată pârâta la plată cu indicele de inflație.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Susține că prima instanță a stabilit corect că el este una și aceeași persoană cu, iar faptul că în registrul de evidență a normelor CAP apare sub 2 prenume, consideră că nu are relevanță, câtă vreme numele este același, neexistând o altă persoană cu același nume. În plus, din actele depuse rezultă că el a lucrat la CAP în perioada anilor1.11.1974-14.11.1985 și corespunde cu adeverința nr.461 din 8.02.2008 eliberată de Primăria.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 247 din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Timișs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T, pentru recalcularea pensiei și a fost obligată pârâta să emită pe seama reclamantului o nouă decizie prin care, la stabilirea pensiei, să se aibă în vedere timpul util de 9 ani realizat în sectorul agricol în perioada 01.11.1974 - 14.11.1985 și sporul de vechime de 25 % pentru perioada 01.06.1993 - 01.11.1994 și să-i plătească reclamantului pensia astfel stabilită, începând cu 08 iulie 2007, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Prin aceeași hotărâre s-au respins cererile reclamantului având ca obiect comunicarea buletinului de calcul și contestarea adresei pârâtei 398 PA/07.06.2007, cu obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariul expertului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost pensionat prin decizia pârâtei 79586/15.09.2007, privind acordarea pensiei anticipate parțiale, iar la stabilirea pensiei a fost avut în vedere, printre altele, o perioadă de 4 ani lucrați în sectorul agricol, pârâta emițând la 21 noiembrie 2007 o nouă decizie prin care a revizuit-o pe cea din 15 septembrie 2007, însă, perioada lucrată în sectorul agricol avută în vedere la stabilirea pensiei a fost tot de 4 ani.
Din carnetul de muncă al reclamantului și din adeverința 461/08.02.2008, eliberată de Primăria Comunei instanța a reținut că în perioada 01.11.1974 - 14.11.1985 reclamantul a lucrat ca specialist agricol în cadrul Direcției generale pentru agricultură a Județului T și că din expertiza efectuată în cauză, timpul util la pensie este de 8,53 ani, respectiv de 9 ani prin rotunjire în favoarea asiguratului.
Acest timp util a fost stabilit prin luarea în considerare a normelor înscrise în registrul Cooperativei agricole de producție în privința lui și.
Având în vedere că, potrivit adresei 25372/09.07.2008 a Consiliului Local F - Serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, în evidența acestui serviciu figurează și nu figurează vreo persoană cu numele și că reclamantul a lucrat în perioada 01.11.1974 - 14.11.1985 la agricolă de producție, instanța a prezumat în baza art. 1203 cod civil că este una și aceeași persoană cu.
De asemenea, din expertiza efectuată în cauză instanța constată că pentru perioada 01.06.1993 - 01.11.1994 la stabilirea pensiei reclamantului a fost luat în calcul sporul de vechime de 20 %, deși în carnetul de muncă este consemnat sporul de vechime în cuantum de 25 %.
Instanța a reținut astfel că reclamantul are dreptul ca la stabilirea pensiei să-i fie luat în calcul timpul util de 9 ani realizat în sectorul agricol în perioada 01.11. 1974 - 14.11.1985 și sporul de vechime de 25 % pentru perioada 01.06.1993 - 01.11.1994.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii T, arătând că în mod eronat prima instanță a stabilit că reclamantul este una și aceeași persoană cu, deoarece acesta din urmă este din localitatea, iar nu din, precum reclamantul intimat, aspect ce rezultă din registrul fostului CAP, privind normele realizate și cele planificate, iar reclamantul intimat figurează cu norme numai în anii 1977,1979 și 1981 nu și în anii 1974-1976 și 1982-1985.
Prin urmare, întrucât din adeverința nr.398 PA din 7.06.2007 întocmită de Casa Județeană de Pensii T s-a stabilit că timpul util la pensie pe care l-a realizat intimatul în perioada 1977-1979 și 1981 în calitate de membru cooperator la CAP, reprezintă 4 ani, a considerat recurenta ca fiind contradictorie dispoziția instanței privind obligarea instituției la emiterea pe seama reclamantului a unei noi decizii prin care, la stabilirea pensiei, să se valorifice timpul util de 9 ani realizat în sectorul agricol în perioada 1.11.1974-14.11.1985.
În ce privește sporul de vechime de 25 % pentru perioada 1.06.1993-11.11.1994, instanța de foind nu a avut în vedere faptul că adeverința nr.3631 din 1.08.2007 eliberată de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T atestă că reclamantul a beneficiat de spor de vechime în procent de 20 % și nu de 25 % începând cu data de 1.11.1994, adeverința fiind depusă de însăși reclamant la dosarul său de pensie, iar în carnetul de muncă al acestuia nu sunt nominalizate sumele înregistrate pe lângă salariul tarifar pentru intervalul precizat.
Întrucât prin decizia revizuită la data de 21.11.2007, reclamantului i s-a stabilit pensia anticipată parțială și nu a depus la instituție adeverință din care să rezulte data încetării calității de asigurat, a arătat recurenta că în privința datei de 8.07.2007 de la care prima instanță a obligat-o să-i plătească pensia stabilită, dispoziția instanței contravine exigențelor punctului 28 lit.a din Normele aprobate prin Ordinul nr.340/2001 a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
În consecință a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, recursul fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că în mod corect s-a stabilit că este una și aceeași persoană cu, întrucât în perioada celor 11 ani (1974-1985) a lucrat la CAP în calitate de inginer agronom șef, domiciliind în comuna, că timpul util de pensie stabilit de 9 ani este corect și nu depășește numărul anilor calendaristici în care a lucrat la CAP, care de fapt au fost 11 ani, mod de calcul ce se regăsește în dosar în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, și că, corect s-a stabilit și sporul de vechime în procent de 25 % pentru perioada de referință.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.304 pct.9 raportat la art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a stabilit corect că reclamantul este una și aceeași persoană cu, întrucât în perioada celor 11 ani (1974-1985) a lucrat la CAP, în calitate de inginer agronom șef, domiciliind în comuna și beneficiind de toate drepturile acordate de Statutul CAP ca orice membri cooperator.
Ori, așa cum rezultă din probatoriul administrat, este apelat în zonă sub prenumele de de toate persoanele întrebate de experta, iar faptul că apare în registrul de evidență a normelor la CAP sub două prenume, și, se va observa că de fapt numele este același de, neexistând în zonă o altă persoană cu același nume care a lucrat la CAP în perioada anilor 1.11.1974 - 14.11.1985 și corespunde cu adeverința nr.461 din 8.02.2008 eliberată de Primăria și cu înregistrările din carnetul de muncă seria - nr.-.
De asemenea, corect s-a stabilit timpul util la pensie de 9 ani, nu de 11 ani cât a lucrat la CAP, avându-se în vedere dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.80/1992, conform cărora "timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta Cooperativă Agricolă de Producție la cel mai mic volum anual de norme stabilit de Adunarea generală în perioada respectivă".
Prin urmare, timpul util de pensie calculat de expertă de 9 ani este corect și nu depășește numărul anilor calendaristici în care a lucrat la CAP, care de fapt au fost 11 ani, mod de calcul ce se regăsește în raportul de expertiză contabilă.
În ce privește sporul de vechime de 25 % pentru perioada 1.06.1993-1.11.1994, i se cuvine reclamantului, conform mențiunilor din carnetul de muncă, fiind înregistrat în acest cuantum, constatându-se că eronat s-a trecut sporul de vechime în procent de 20 % la revizuirea deciziei de pensionare, fiind preluat din adeverința nr.3631/1.08.2007 emisă de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, se va constata că prin decizia nr.79586 din 15.09.2007, contestată prin acțiune, drepturile de pensie au fost stabilite începând cu data de 8.07.2007, așa încât dată fiind soluția de admitere a acțiunii, este firesc ca drepturile să-i fie plătite începând cu aceeași dată.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII T împotriva sentinței civile nr.247/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație la decizia de pensionare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./30.11.2009
Thred./30.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 90/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 626/2008. Curtea... → |
|---|
