Contestație decizie de pensionare. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.18
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 13 ianuarie 2010
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș judecător
- ---- JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - JUDECĂTOR 3: Sorina
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr.577 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta-pârâtă, lipcă fiind intimata-reclamantă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că recursul este la al doilea termen de judecată, are ca obiectcontestație la decizia de pensionareși că procedura este completă.
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar delegație și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
deliberând
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 577/D din 7.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar -, s-a respins excepția tardivității și s-a admis contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B și, în consecință, a fost obligată pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantei cu luarea în considerare a veniturilor globale realizate în perioada 1977-1997 conform adeverinței nr. 91/24.07.2008 emisă de " Proiect" B, începând cu 1.12.2005.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Reclamanta a fost pensionată în anul 1997, drepturile fiindu-i stabilite conform Legii 3/1977.
Ulterior, în baza HG 1550/2004 și OG 4/2005 s-au recalculat drepturile de pensie prin decizia nr. -/30.11.2005.
La data de 09.10.2008 reclamanta s-a adresat CJP B cu o cerere de recalculare solicitând luarea în calcul și a veniturilor realizate în sistemul acordului global conform adeverinței nr. 91/24.07.2008 emisă de SC Proiect SA.
Prin adresa nr. 63860/20.10.2008, CJP B i-a răspuns reclamantei că sumele plătite cu titlu de acord global nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Având în vedere pe de o parte, că pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei nr. -/30.11.2005 către reclamantă și pe de altă parte că reclamanta s-a încadrat în termenul de 3 ani în care putea solicita recalcularea drepturilor de pensie (termen prevăzut de art. 7 al. 5 din OUG 4/2005 modificată), instanța a respins excepția prematurității introducerii acțiunii.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 1 din Decretul 389/1977 pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global, angajatorul avea obligația virării le bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de 15% asupra câștigului brut realizat, obligația fiind menținută și prin Legea 49/1992 care a majorat doar cuantumul contribuției.
Art. 1 din OUG 4/2005 prevede că recalcularea pensiilor în sistemul public provenit din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislației în vigoare datei de 01.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii 19/2000.
Conform art. 23 al. 1 din Legea 19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de legi sau contracte individuale de muncă și care se are în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Este adevărat că în anexa 1 OUG 4/2005 se prevede că formele de retribuire în acord nu se poate lua în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, dar potrivit art. 3 din Legea 3/1977, dreptul la pensie este recunoscut tuturor cetățenilor care desfășoară activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătesc contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu a fost reiterat în Legea 19/2000 în art. 2.
Pentru aceste motive, instanța a obligat pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantei cu luarea în calcul a veniturilor realizate în acord global în perioada 1977-1997, aceste venituri având un caracter permanent.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, Casa Județeană de Pensii B, înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Criticile formulate în recursul pârâtei vizează motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă constând, în esență, în următoarele:
- nesocotirea faptului că până la intrarea în vigoare a Legii 19/2000 nu s-a condiționat în nici un act normativ baza de calcul a pensiei de plata sau neplata contribuției de asigurări sociale;
- nesocotirea dispozițiilor punctului VI din Anexa la.OUG 4/2005 privind excluderea de la stabilirea punctajului a unor sume ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, printre care și forma de retribuire prin acord și a art. 47 din Constituție privind libertatea legiuitorului de a stabili condițiile în care cetățenii au dreptul la pensie;
- reținerea aplicabilității principiului contributivității cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile;
Intimata reclamantă, legal citată, s-a prezentat la termenul din 9.12.2009 și a depus întâmpinare ( filele 11-13 ) - comunicată și recurentei la același termen - prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât respectivele sume au avut permanență conform art. 28 din Legea 1/1977, și pentru ele s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale, fiindu-le incidente dispozițiile Legii 19/2000.
S-au depus de către ambele părți în susținerea propriului recurs, respectiv combaterea recursului celeilalte părți, practică în materie ( filele 14-37 ).
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304/1, 312 Cod procedură civilă prezenta instanță constată caracterul său întemeiat justificat de următoarele considerente:
Reclamanta beneficiază de pensie pentru munca depusă și limita de vârstă începând cu anul 1997, stabilită în baza Legii 3/1977, iar în cauză a solicitat recurentei recalcularea pensiei prin includerea în calcul a primelor acordate precum și a sumelor provenite din munca prestată prin acord global conform adeverinței 91/2008 ( filele 6 -14 dosar fond ).
Până la un moment, raționamentul instanței de fond privind faptul că formele de retribuire în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform Legii 3/1977 este corect; ulterior însă, prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale, instanța de fond a apreciat pretențiile reclamantei ca fiind întemeiate;
Astfel, prima instanță a aplicat în mod greșitprincipiul contributivitățiiprevăzut de Legea 3/1977 și Legea nr.19/2000.
Din coroborarea definiției dată acestui principiu de art.2 pct.e din Legea nr.19/2000 cu art.18 alin.1, 23 și 78 alin.1 din aceeași lege rezultă fără echivoc faptul că principiul contributivității prevăzut de noua lege privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se definește prin raportare (cumulativ, nu alternativ) atât la contribuția angajatorului, cât și la contribuțiaindividualăde asigurări sociale.
Astfel conform art.78 alin.1 din Legea 19/2000 "numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea la salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile sau adaosurile care a constituit baza de calcula contribuției individualede asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă".
Anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 (începând din anul 1953), vechea lege (Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.4161/1953, Decretul nr. 389/1972; Legea nr.49/1992) prevedeadoar obligația plățiiunei contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat din partea angajatorilor,nu și a asigurațilorpentru pensia propriu-zisă. Aceasta se plătea prin aplicarea unui procent la o sumă globală (câștigul brut realizatde întregul personal salariat).
Doar pentru pensia suplimentară introdusă prin art.71 din Legea nr.27/1966 se reținea o contribuție de 2%, 3% sau 5%din salariul tarifaral fiecărui salariat. Baza de calcul pentru această contribuție, pentrupensia suplimentară, nu constituiavenitul brutrealizat lunar de către salariat ca în cazul contribuției datorată de angajatori în temeiul Decretului nr.389/1972 și ca în situația contribuțieiindividualede asigurări sociale a asiguraților prevăzute de art.18 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000.
Comparând normele juridice de dinainte de 1.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000) cu ale Legii nr.19/2000 în ceea ce privește baza de calcul a contribuțieiindividualede asigurări sociale de stat se constată că vechea reglementare era mult mai favorabilă angajaților deoarece acesta nu plătea pentru pensia propriu-zisă contribuție individuală de asigurări sociale de stat, iar contribuțiaindividualăpentrupensia suplimentarăse calcula la salariul tarifar și nu la salariul brut mai mare decât salariul tarifar menționat în carnetul de muncă.
Rezultă deci că, dacă se aplică principiile stabilite de Legea nr.19/2000 (în special principiul contributivității) la stagiul de cotizare al reclamanteianterior datei de 1.04.2001,nu se poate reține că sumele din adeverința nr.91/2008, reprezentând acord global, trebuiau luate în considerare la recalcularea pensiei acestuia.
Mai mult, potrivit art.164 din Legea nr.19/2000 la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. În carnetul de muncă se înscriau salariile brute, până la 1 iulie 1977, salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la 1 ianuarie 1991, salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991. La determinarea punctajelor anuale, pe lângă aceste salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale evocate aplicabile în materie, determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 este că aceasta să fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, până la data de 1 aprilie 1992(data intrării în vigoare a legii nr.49/1992), iar ulterior acestei date să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea din baza de calcul al pensiilor, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, sau dovedite cu adeverințele eliberate de unitate, conform legislației în vigoare.
Ori, veniturile în acord global obținute de către intimată nu reprezintă sporuri cu caracter permanent,ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor reglementată de legislația în vigoare la acea dată - art.12 din Legea nr.57/1974, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră îndemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 ce reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu cu nr.136/1976 pentru aplicarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale în lumina art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Ori, această diferențiere a justificat aplicarea unui tratament juridic de către legiuitor, care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie.
De esență, este și faptul că constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
În acest sens, prin decizia nr.736 din 24.10.2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Curtea statuând că atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a drepturilor cetățenilor la pensie, inclusiv modalitatea de calcul a cuantumului revine în exclusivitate legiuitorului. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Și, nu în ultimul rând, în lipsa unei contribuții, nu poate fi pusă problema unui eventual drept de creanță, și cu atât mai mult a unui bun în accepțiunea Primului Protocol la Convenția Europeană; mai mult, în același sens stă și faptul că este de principiu că sumele reținute din salariu cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor socialenu rămân în proprietatea contribuabililor, ci se redistribuiepotrivit legii persoanelor îndreptățite sub formă de pensii sau ajutoare sociale.
În atare împrejurări, reținând că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă sub aspectul aplicării greșite a legii, recursul apare ca întemeiat, urmând a fi admis cu consecința modificării - conform art. 312 alin.2 Cod procedură civilă - a sentinței în parte ( menținându-se dispoziția privind soluționarea excepției tardivității necontestată în recurs și legală în contextul reținut ) în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul civil promovat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B împotriva sentinței civile nr.577 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispoziția privind respingerea excepției de tardivitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - ---
-
GREFIER,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.- /14.01.
Tehn.- / 27.01.2010/4 ex./com.tuturor părților.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Aștefănesei Petrina Manuela, Sorina
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1331/2009. Curtea... | Completare carnet de muncă. Decizia 554/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
