Contestație decizie de pensionare. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 4
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta CASA JUDETEANĂ DE PENSII N împotriva sentinței civile nr.768/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, lipsă fiind recurenta Casa Județeană de Pensii
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- recursul este la primul termen de judecată;
- procedura de citare legal îndeplinită;
- în cauză s-a solicitat judecata în lipsă - fila 6 dosar.
Intimatul se legitimează cu CI seria - nr. - eliberat de Poliția P N la data de 21.10.2003; arată că a luat cunoștință de motivele de recurs și nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Intimatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de la prima instanță, care este temeinică și legală. Precizează că CAS-ul se plătea la total fond salarii iar de la data de 01.04.1992 se aplicau prevederile Legii nr. 49/1992.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.336/103 din 25.03.2008, contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr. -/28.12.2007 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, emisă de N în baza Legii nr.19/2000, solicitând recalcularea punctajului mediu anual, avându-se în vedere sporurile prevăzute în adeverința nr. 4561/17/05.2007 și cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, petentul a arătat că intimata N prin emiterea deciziei de pensionare nr. -/28.12.2007 i-a calculat un punctaj mediu anual de 2,19662 puncte si o pensie in valoare de 871 lei, considerând ca aceasta este mult sub valoare reală, fiind eronat calculata, având în vedere ca nu a luat în calcul cererea de recalculare a pensiei, începând cu data de 1.07.2007. Astfel, solicită desființarea deciziei contestată și obligarea intimatei la recalcularea punctajului și implicit a pensiei având în vedere toate sporurile prezentate în adeverința nr. 4561/17.05.2007.
În susținerea acțiunii, contestatorul a solicitat proba cu expertiză contabilă și proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie la dosar, decizia contestata, adresa nr. 35217 din 23.05.2007, adresa nr. 25158/14.02.2008,
Ulterior, contestatorul își precizează acțiunea prin care înțelege să conteste și decizia nr. - din 21.03.2008 emisă de intimată, motivat de faptul că la recalcularea pensiei nu au fost luate în considerare toate sporurile prezentate în adeverință 4561/17.06.2007,respectiv sporul de ore suplimentare și sporul de acord datorită faptului că intimata a aplicat în mod eronat dispozițiile Legii 49/1992, în sensul că pentru perioada anterior datei de 01.04.1992, nu a luat în calcul sporurile menționate în adeverință, întrucât Legea nr.19/2001 nu era în vigoare la aceea data. Mai arată că sporurile la care face referire sunt reglementate de art.120 din Legea 10/1972, vechiul cod al muncii, dispoziții care au fost preluate și de actualul cod al muncii cu privire acordarea sporului de ore suplimentare și dispozițiile art. 27 din Decretul nr.93/1984 care reglementează sporul privind munca în acord.
În completarea probatoriului cu înscrisuri a depus în copie Contractul Colectiv de Munca pe anul 1997 și statul de plată aferent lunii iunie 1986.
Intimata, Casa Județeană de Pensii N a formulat întâmpinare prin care a arătat că prin decizia nr. - din 24.11.2006 contestatorului i-au fost deschise drepturile de pensie având un stagiu total de cotizare de 38 ani, 8 luni și 12 zile și că ulterior pensia i-a mai fost recalculată ajungând la un cuantum de 804 lei începând cu data de 01.04.2007. Menționează că la data de 23.05.2007 contestatorul a solicitat recalcularea pensiei luându-se în calcul sporurile prevăzute în adeverința nr. 4561 din 17.05.2007 eliberată de SC și în consecința, a emis decizia de pensionare nr. - din 28.12.2007, prin care a stabilit contestatorului un punctaj mediu anual de 2.21977 și o pensie în cuantum de 880 lei, începând cu data de 01.06.2007. A arătat că în ceea ce privește sporul de ore suplimentare și sporul de acord, de care a beneficiat contestatorul și care au fost menționate în adeverința emisă de SC A, acestea nu au fost luate în calcul, deoarece nu fac parte din categoria sporurilor cu caracter permanent, încât să fie luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Mai arată că elementele de referință care au stat la baza calcului pensiei au fost avute în vedere, diferențiat pe trei perioade, respectiv: înainte de 01.04.1992 (când a intrat în vigoare Legea nr.49/1992 de modificare a Legii nr.3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială), perioada 01.04.1992 - 01.04.2001 și perioada de după intrarea în vigoare a Legii 19/2000, respectiv, 01.04.2001, acestea fiind raportate la salariile din carnetul de muncă și sporurile cu caracter permanent de care contestatorul a beneficiat și care sunt înregistrate în carnetul de muncă și în adeverințele depuse la dosarul de pensionare.
Față de acestea, intimata a solicitat respingerea acțiunii contestatorului, ca nefondată și menținerea deciziei de pensionare nr. - din 21.03.2008 prin care a fost modificată decizia de pensionare nr. - din 28.12.2007.
În susținerea apărării, intimata a depus în copie, înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei contestate, respectiv: decizia de pensionare nr. - din 21.03.2008, buletinul de calcul nr. 35217/23.05.2007, decizia de pensionare nr. - din 28.12.2007, adresa nr. 35217/23.05.2007, adeverința nr. 4561 din 17.05.2007 emisa de SC SA, adresa nr. 33084/12.03.2007, actele de studii ale petentului, decizii emise anterior deciziei contestate, adresa nr. 827 din 23.02.2006, adeverința nr. 986/ 14.02. 2006, adeverința nr. 5268 din 28.09.2005, adeverința nr. 1373/04.03.2005.
La termenul din 08.08.2008, instanța a considerat necesar a fi concludentă și pertinentă soluționării cauzei proba cu expertiza contabilă, solicitată de reclamant, sens în care a încuviințat ceasta probă pentru ca expertul să verifice dacă s-a luat în calcul la stabilirea dreptului de pensie al contestatorului, adeverința nr. 4561/17.05.2007 emisa de SC SA.
Prin sentința civilă nr. 768/C/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-au dispus următoarele:
S-a admis contestația precizată formulată de contestatorul și în consecință:
S-a anulat decizia nr. -/21.03.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii N, cu sediul în mun. N,-, jud. N și a fost obligat aceasta din urmă să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului cu luarea în calcul a sporului de ore suplimentare și a sporului de acord reținute în adeverința nr. 4561 din 17.05.2005 emisă de SC SA P
S-a respins ca fiind rămasă fără obiect contestația împotriva deciziei nr. - din 28.12.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul beneficiază de pensie pentru muncă depusă și limita de vârstă începând cu data de 15.01.2006, stabilită în baza Legii 19/2000.
Ca urmare a recalculării pensiei, intimata a emis decizia nr. -/28.12.2007, însă aceasta a fost contestată, datorită faptului că nu au fost luate în calcul adeverința nr. 211 din 20.03.2007 și adeverința nr. 396 din 25.01.2007. Astfel, intimata a procedat la recalcularea pensiei cu luarea în calcul a acestor adeverințe la și emiterea unei noi deciziei de pensionare nr. -/21.03.2008.
Față de această situație, instanța a respins capătul de cerere privind contestația împotriva deciziei de pensionare nr. -/28.12.2007 emisă de intimata CJP N, ca rămasă fără obiect.
În precizarea acțiunii contestatorul înțelege să conteste și decizia nr. -/21.03.2008, întrucât nu au fost luate în considerare toate sporurile prezentate în adeverința 4561/17.05.2007, respectiv sporul de ore suplimentare și sporul de acord.
Examinând legalitatea și temeinicia deciziei contestate raportat la probatoriul administrat, instanța a admis contestația precizată, motivat de următoarele considerente de fapt și de drept:
În conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, pensia contestatorului fost evaluată pe baza datelor din documentația de pensionare aflată în păstrarea intimatei, prin decizia nr. -/21.03.2008, fiind stabilit un punctaj mediu anual de 2,21977 puncte.
După emiterea acestei decizii de pensionare contestatorul solicitat recalcularea pensiei cu luarea în calcul a sporurilor salariale prevăzute în adeverința nr. 4561/17.06.2007 emisă de SC SA ( 47), referitoare la sporul de ore suplimentare și sporul de acord.
Conform raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză, s-a concluzionat că sporurile din adeverința menționată au fost luate în calcul, mai puțin sporul de ore suplimentare și sporul de acord.
Față de situația reținută și de aspectul invocat de către contestator privind neluarea în calcul tuturor sporurilor care au fost evidențiate în adeverința nr. 4561/17.06.2007, instanța a constatat că acțiunea precizată este întemeiată și a admis-o ca atare.
Pentru hotărî astfel, instanța a apreciat că pensia cuvenită petentului trebuie determinată cu luarea în calcul tuturor drepturilor de natură salarială care au constituit baza de calcul contribuției de asigurări sociale.
În ceea ce privește sporul de ore suplimentare, menționat în adeverința nr. 4561/17.06.2007, conform art.1 din nr.1546/1952, art.1 alin. 1 din nr. 2579/1956, nr.191/1963 și Decretul nr.175/1973, pentru activitatea de construcții - montaj, s- reglementat prelungirea timpului de lucru de la 8 ore/zi la 10 ore și chiar la 12 ore/zi, toate orele fiind considerate și plătite ca ore normale de lucru. În aceste condiții, s- apreciat că, sumele acordate petentului pentru orele prestate în plus peste programul de 8 ore/zi, fac parte din salariul de bază și nu reprezintă un spor sau adaos la acesta.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.164 alin.2 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile brute sau nete, înregistrate în carnetul de muncă, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Acest fapt nu înseamnă însă că, veniturile realizate ce au intrat în baza de calcul contribuției de asigurări sociale și care nu sunt evidențiate în carnetul de muncă nu pot fi avute în vedere la stabilirea pensiei, în condițiile în care s- făcut dovada existenței acestora, prin adeverințele emise de angajator.
În acest context, s- reținut că, în adeverința deduse judecății, se menționează, în mod expres, drepturile salariale acordate cu titlu de " regim de lucru prelungit, cât și faptul că toate sporurile și adaosurile evidențiate fac parte din baza de calcul și au fost virate la bugetul de asigurări sociale.
Referitor la forma de salarizare a contestatorului privind acordul global, intimata a susținut că,sumele acordate în acord reprezintă doar un adaos la salariul de bază, formând partea variabilă și aleatorie a acesteia, iar pe de altă parte, s-a stipulat expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, formele de retribuire în acord.
S-a constatat astfel că refuzul intimatei de luare în calcul a veniturilor atestate de adeverința nr. 4561/17.06.2007 pleacă de la premisa că sumele plătite în acord contestatorului reprezintă un adaos la salariul de bază, adaos, care nu poate fi avut în vedere la recalcularea pensiei reale. Această susținere a intimatei este însă eronată, având în vedere că veniturile încasate pentru activitatea desfășurată în acord nu reprezentau adaosuri sau sporuri cu caracter sporadic ce se acordau salariaților, ci acestea reprezentau o formă de salarizare.
Astfel, în Legea nr.57/1974 privind retribuirea după calitate și cantitatea muncii, este reglementată retribuirea în acord global ca formă de retribuire, fiind lipsită de relevanță modalitatea concretă în care se calculau și se repartizau sumele corespunzătoare activității desfășurate în aceste condiții.
Cât timp ne aflăm în prezența unei forme de retribuire distincte, expres reglementată de legislația în vigoare la acel moment, nu subzistă nici un argument juridic pentru a considera că sumele acordate în cadrul acestei modalități de salarizare ar reprezenta doar un adaos ce nu intră în categoria celor prevăzute de OUG 4/2005 ce pot constitui temei al recalculării pensiei.
Decretul nr.389/1972( act normativ ce a fost abrogat prin art.198 al Legii 19/2001, după ce în prealabil fusese modificat prin Legea 49/1992 - deci cu aplicabilitate deplină în cauza de față), conform căreia, "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste,- orice alte persoane juridice sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat-, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, din fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă",precum și dispozițiile Legii nr.27/1966 ce stipulau în același sens obligația angajatorilor de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat,cu mențiunea că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale,ceea ce însemna că lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici ori mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetele lor de muncă.
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art.2 din același decret unde sunt menționate, expres și limitativ sumele asupra cărora nu se datorează contribuția pentru asigurările sociale de stat, între care nu se regăsesc și drepturile bănești acordate pentru activitatea desfășurată în acord global, a reieșit cu evidență că pentru sumele acordate contestatorului în această formă de retribuire s-au reținut și plătit de unitatea angajatoare contribuțiile datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat, astfel cum se menționează expres și în adeverința nr. 4561/17.05.2007 emisă de SC""SA.
În condițiile în care contestatorul se află în posesia adeverinței nr. 4561/17.05.2007 ce atestă că angajatorul a calculat, reținut și virat contribuția pentru asigurări sociale de stat,conform legislației în vigoare până la acea dată,adeverință ce are caracterul unui înscris oficial a cărui legalitate și valabilitate nu a fost contestă, făcând așadar dovada deplină în conformitate cu dispozițiile art. 1171 cod civil și fiindu- pe deplin opozabil intimatei, astfel cum rezultă din prevederile art. 1173 alin. 1 Cod Civil nejustificându-se așadar refuzul acesteia din urmă de valorifica acest document pentru recalcularea pensiei cuvenită contestatorului.
Plecând de la aceste premise(caracterul permanent al drepturilor bănești plătite în acord global și achitarea CAS - ului pentru acestea), s-a reținut că prin dispozițiile OUG 4/2005 s-a prevăzut ca recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, stabilite în baza legislației anterioare datei de 01.01.2001 să se facă cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, prevederi printre care se enumără la art.1 lit. e, principiul contributivității, conform căruia "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite", precum și principiul egalității prevăzut la litera baa celuiași articol ce "asigura tuturor participanților la sistemul public,contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile stabilite de lege."
Ori conform art.23 alin 1 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, deci salariul individual inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contracte individuale de muncă ce se au în vedere la stabilirea punctajului de pensie prevăzut de art.78 din aceeași lege.
Astfel, baza de calcul se constituie din retribuții tarifare, drepturile de pensie fiind recunoscute celor care au plătit aceste asigurări sociale dar care se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar, întrucât prin reținerea unei soluții contrare s-ar ajunge la perpetuarea unei inechități evidente săvârșită chiar de legiuitor la momentul edictării respectivei legi, fiind de natură a reprezenta și o încălcare flagrantă a prevederilor art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care asiguratul ar fi privat în acest mod de dreptul său de proprietate asupra fracțiunii din patrimoniul constituit prin plata contribuțiilor la sistemul asigurărilor sociale.
Cum o asemenea privare nu este justificată de vreun scop legitim, efectele sale fiind vădit discriminatorii, tribunalul a conchis în sensul caracterului întemeiat al contestației precizate, ce se impunea fi admisă în conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii N.
În susținerea recursului, recurenta a invocat, în esență, ca motive de recurs, apărările pe care le-a formulat la instanța de fond.
Intimatul nu a depus întâmpinare la recurs și nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a aplicat în mod greșitprincipiul contributivitățiiprevăzut de Legea nr.19/2000.
Din coroborarea definiției dată acestui principiu de art.2 pct.e din Legea nr.19/2000 cu art.18 alin.1, 23, 37 alin. 1 și 78 alin.1 din aceeași lege rezultă fără echivoc faptul că principiul contributivității prevăzut de noua lege privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se definește prin raportare (cumulativ, nu alternativ) atât la contribuția angajatorului, cât și la contribuțiaindividualăde asigurări sociale.
Astfel conform art.78 alin.1 din Legea 19/2000 "numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportare la salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile sau adaosurile care a constituit baza de calcula contribuției individualede asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă".
Anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 (începând din anul 1953) vechea lege (Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.4161/1953, Decretul nr. 389/1972; Legea nr.49/1992) prevedeadoar obligația plățiiunei contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat din partea angajatorilor,nu și a asigurațilorpentru pensia propriu-zisă. Aceasta se plătea prin aplicarea unui procent la o sumă globală (câștigul brut realizatde întregul personal salariat).
Doar pentru pensia suplimentară introdusă prin art.71 din Legea nr.27/1996 se reținea o contribuție de 2%, 3% sau 5%din salariul tarifaral fiecărui salariat. Baza de calcul pentru această contribuție, pentrupensia suplimentară nuo constituiavenitul brutrealizat lunar de către salariat ca în cazul contribuției datorată de angajatori în temeiul Decretului nr.389/1972 și ca în situația contribuțieiindividualede asigurări sociale în cazul asiguraților prevăzute de art.18 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000.
Comparând normele juridice de dinainte de 1.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000) cu ale Legii nr.19/2000 în ceea ce privește baza de calcul a contribuțieiindividualede asigurări sociale de stat se constată că vechea reglementare era mult mai favorabilă angajaților deoarece aceștia nu plăteau pentru pensia propriu-zisă contribuție individuală de asigurări sociale de stat, iar contribuțiaindividualăpentrupensia suplimentarăse calcula la salariul tarifar și nu la salariul brut care era mult mai mare decât salariul tarifar menționat în carnetul de muncă.
Rezultă deci că dacă se aplică principiile stabilite de Legea nr.19/2000 (în special principiul contributivității) la stagiul de cotizare al reclamantuluianterior datei de 1.04.2001nu se poate reține că sumele din adeverința nr. 4561 / 17.05.2007 reprezentând prime și acord global trebuiau luate în considerare la recalcularea pensiei acestuia.
Neexistând o contradicție între punctul VI din anexa I din nr.OUG4/2005 și Legea nr.19/2000 în cauză era pe deplin aplicabilă interdicția prevăzută în această anexă conform căreia " nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord global, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite".
Art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului nu este aplicabil în cauză deoarece este de principiu că sumele reținute din salariu cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor socialenu rămân în proprietatea contribuabililor, ci se redistribuiepotrivit legii persoanelor îndreptățite sub formă de pensii sau ajutoare sociale.
Acest fapt rezultă de altfel și din dispozițiile art. 33 alin.3 și 35 alin.2 din Legea nr. 19/2000, care prevăd că " în cazul rezilierii contractului de asigurare, contribuțiile achitate nu se restituie".
Pentru perioadaulterioară datei de 01.04.2001 ( data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000)sunt însă aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000 care se referă la principiul contributivității deoarece numai după această dată s-au plătit contribuțiiindividualede asigurări sociale de către angajați.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul celor reținute prin dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâta CASA JUDETEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.768/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că anulează decizia nr. -/21.03.2008, emisă de recurenta-intimată și o obligă pe aceasta să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a sporurilor prevăzute în adeverința nr. 4561/2005 emisă de P N, pentru perioada de după 01.04.2009.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent./
red.dec./20.01.
tehnored./5 ex./20.01.
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Valerica Niculina Grosu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 460/2008. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 7/2010. Curtea de... → |
|---|
