Contestație decizie de pensionare. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.7

Ședința publică de la 11 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu

JUDECĂTOR 2: Valerica Niculina Grosu

- - -

GREFIER -

La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1013/C/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta Casa Județeană de Pensii N și intimata.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:

- recursul este la primul termen de judecată;

- procedura de citare legal îndeplinită;

- prin compartimentul registratură s-au depus la dosar concluzii scrise și înscrisuri de către intimata.

Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților.

La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului civil de față constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 30 iunie 2009, reclamanta a chemat în judecată civilă pe intimata Casa Județeană de Pensii N, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța aceasta să fie obligată la recalcularea pensiei, cu luarea în calcul a veniturilor înscrise în adeverința nr.2653 din 20.05.2009 eliberată de Institutul Național al SA -

In motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că, în mod nejustificat, la recalcularea drepturilor sale de pensie, intimata nu luat în calcul veniturile menționate în adeverința nr.2653 din 20.05.2009 eliberată de Institutul Național al B, de care beneficiat în perioada 1973 -1983 și pentru care s-au reținut și virat cotele de contribuții datorate la bugetul de stat, prin aceasta fiind afectată în drepturile bănești cuvenite cu acest titlu.

În dovedirea susținerilor, contestatoarea a depus la dosar decizia de pensie nr.- din 30.11.2005 și buletinul de calcul acesteia, adeverința nr.2653/20.05.2009 eliberată de Institutul Național al SA, carnetul de muncă și un cupon de pensie, practică judiciară, precum și serie de alte înscrisuri ( 5- 32).

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat, respingerea contestației, ca nefondată, motivat de faptul că, veniturile menționate în adeverința nr.2653/20.05.2009 eliberată de Institutul Național al SA, ce reprezintă sume obținute din munca în acord global, nu fac parte din categoria elementelor care se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au fost prevăzute ca făcând parte din baza de calcul pensiei conform Legii nr.3/1977, pentru aceste sume nefiind plătite contribuțiile de asigurări sociale.

] În apărare, intimata depus la dosarul cauzei copie adeverinței nr.2653/20.05.2009 eliberată de Institutul Național al SA.

Prin sentința civilă nr. 1013/C/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantei, stabilită prin decizia nr.- din 30.11.2005, cu luarea în considerare a veniturilor înscrise în adeverința nr.2653/20.05.2009 eliberată de Institutul Național al

Considerentele reținute de instanță au fost, în esență, următoarele:

Referitor la forma de salarizare a contestatoarei, respectiv acordul global, intimata a susținut că, prin dispoziția OUG nr.4/2005 s-a stipulat expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata,-( a se vedea"mențiunea" de la punctul XI din Anexa la OUG nr.4/20059.

S- constatat astfel că refuzul intimatei de luare în calcul a veniturilor atestate de sus menționata adeverință pleacă de la premisa căsumele plătite în acord globalcontestatoarei reprezintă unadaosla salariul de bază, adaos, care nu poate fi avut în vedere la recalcularea pensiei reale,întrucât în conformitate cu dispoziția OUG nr.4/2005 sunt avute în vedere doar acele sporuri, indemnizații sau majorări cu caracter permanent astfel după cum sunt enumerate în acest act normativ.

Această susținere a intimatei este însă eronată, având în vedere că veniturile încasate pentru activitatea desfășurată în acord global nu reprezentau adaosuri sau sporuri cu caracter sporadic ce se acordau salariaților, ci acestea reprezentau oformă de salarizare.

Astfel, în Legea nr.57/1974 privind retribuirea după calitate și cantitatea muncii ( aplicabile și contestatoarei din cauza de față), la art.12 lit.a) penultima liniuță este reglementatăretribuirea în acord globalca formă de retribuire, fiind lipsită de relevanță modalitatea concretă în care se calculau și se repartizau sumele corespunzătoare activității desfășurate în aceste condiții.

Cât timp ne aflăm în prezența unei forme de retribuire distincte, expres reglementată de legislația în vigoare la acel moment, nu subzistă nici un argument juridic pentru a considera că sumele acordate în cadrul acestei modalități de salarizare ar reprezenta doar un adaos ce nu intră în categoria celor prevăzute de OUG nr.9/2005 ce pot constitui temei al recalculării pensiei.

De asemenea, s- reținut că, potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972 ( act normativ ce a fost abrogat prin art.198 al Legii 19/2001, după ce în prealabil fusese modificat prin Legea 49/1992 - deci cu aplicabilitate deplină în cauza de față), "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste,- orice alte persoane juridice sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat-,indiferent de forma în care se realizează aceste venituri,din fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă".

Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art.2 din același decret unde sunt menționate, expres și limitativ sumele asupra cărora nu se datorează contribuția pentru asigurările sociale de stat, între care nu se regăsesc și drepturile bănești acordate pentru activitatea desfășurată în acord global, a reieșit cu evidență că pentru sumele acordate contestatoarei în această formă de retribuire s-au reținut și plătit de unitatea angajatoare contribuțiile datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat, astfel cum se menționează expres și în adeverința nr.2653/20.05.2008 eliberată de Institutul Național al SA - (vezi fila 7 dosar).

De menționat că, prin apariția Legii nr.49/1992 dispozițiile acestui decret nu au fost modificate, ci doar s-a majorat procentual contribuția respectivă.

Intimata Casa Județeană de Pensii N, care în subsidiar a arătat că oricum asupra sumelor plătite în acord, nu s-au reținut și plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, nu a prezentat nicio dovadă pertinentă în acest sens, de natură a infirma atât dispozițiile legale anterior enunțate cât și mențiunile exprese din adeverința nr.2653/20.05.2008 la care s-a făcut referire mai sus.

Plecând de la aceste premise(caracterul permanent al drepturilor bănești plătite în acord global și achitarea CAS-ului pentru acestea), s-a reținut că prin dispozițiile OUG 4/2005 s-a prevăzut ca recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, stabilite în baza legislației anterioare datei de 01.01.2001( cum este și cazul contestatoarei ale cărui drepturi de pensie s-au stabilit în baza Legii 3/1977) să se facă cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, prevederi printre care se enumeră la art.1 lit. e,principiul contributivității, conform căruia "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite", precum șiprincipiul egalitățiiprevăzut la litera baa celuiași articol ce "asigura tuturor participanților la sistemul public,contribuabili și beneficiari, un tratamentnediscriminatoriuîn ceea ce privește drepturile și obligațiile stabilite de lege."

Ori conform art.23 alin 1 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, deci salariul individual inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contracte individuale de muncă ce se au în vedere la stabilirea punctajului de pensie prevăzut de art.78 din aceeași lege.

În cauza de față s-a susținut însă că în cazul contestatoarei, ale cărei drepturi de pensie s-au deschis nu în baza Legii 19/2000, ci în temeiul dispozițiilor Legii 3/1977 nu sunt incidente aceste reglementări, întrucât pe de o parte Legea 19/2000 nu poate retroactiva, iar pe de altă parte prin dispozițiile OUG nr.4/2005("Mențiunea" de la punctul VI din Anexă) s-a prevăzut că formele de retribuire în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei cum ar fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.

Tribunalul a constatat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, întrucât în caz contrar nu s-ar mai realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagiu de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare Legii 19/2000, în condițiile în care, în prezent, baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.

Prin urmare intimata Casa Județeană de Pensii N este obligată să asigure respectarea celor două principii anterior enunțate, chiar dacă formele de retribuire în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform Legii nr.3/1977.

Această concluzie se impune întrucât deși conform acestui act normativ, baza de calcul se constituie din retribuții tarifare, drepturile de pensie erau recunoscute celor care plătiseră aceste asigurări sociale dar care sestabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar( a se vedea referirile anterioare la Decretul 389/1972), întrucât prin reținerea unei soluții contrare s-ar ajunge la perpetuarea unei inechități evidente săvârșită chiar de legiuitor la momentul edictării respectivei legi, fiind de natură a reprezenta și o încălcare flagrantă a prevederilor art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care asiguratul ar fi privat în acest mod de dreptul său de proprietate asupra fracțiunii din patrimoniul constituit prin plata contribuțiilor la sistemul asigurărilor sociale.

Cum o asemenea privare nu este justificată de vreun scop legitim, efectele sale fiind vădit discriminatorii, tribunalul a conchis în sensul caracterului întemeiat al contestației și a admis-o în conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. În susținerea recursului, recurenta a invocat, în esență, ca motive de recurs, apărările pe care le-a formulat la instanța de fond.

Intimata nu a depus întâmpinare la recurs și nu au fost administrate probe noi în recurs.

Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Prima instanță a aplicat în mod greșitprincipiul contributivitățiiprevăzut de Legea nr.19/2000.

Din coroborarea definiției dată acestui principiu de art.2 pct.e din Legea nr.19/2000 cu art.18 alin.1, 23 și 78 alin.1 din aceeași lege rezultă fără echivoc faptul că principiul contributivității prevăzut de noua lege privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se definește prin raportare (cumulativ, nu alternativ) atât la contribuția angajatorului, cât și la contribuțiaindividualăde asigurări sociale.

Astfel conform art.78 alin.1 din Legea 19/2000 "numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportul la salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile sau adaosurile care a constituit baza de calcula contribuției individualede asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă".

Anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 (începând din anul 1953) vechea lege (Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.4161/1953, Decretul nr. 389/1972; Legea nr.49/1992) prevedeadoar obligația plățiiunei contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat din partea angajatorilor,nu și a asigurațilorpentru pensia propriu-zisă. Aceasta se plătea prin aplicarea unui procent la o sumă globală (câștigul brut realizatde întregul personal salariat).

Doar pentru pensia suplimentară introdusă prin art.71 din Legea nr.27/1996 se reținea o contribuție de 2%, 3% sau 5%din salariul tarifaral fiecărui salariat. Baza de calcul pentru această contribuție, pentrupensia suplimentară nuo constituiavenitul brutrealizat lunar de către salariat ca în cazul contribuției datorată de angajatori în temeiul Decretului nr.389/1972 și ca în situația contribuțieiindividualede asigurări sociale în cazul asiguraților prevăzute de art.18 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000.

Comparând normele juridice de dinainte de 1.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000) cu ale Legii nr.19/2000 în ceea ce privește baza de calcul a contribuțieiindividualede asigurări sociale de stat se constată că vechea reglementare era mult mai favorabilă angajaților deoarece aceștia nu plăteau pentru pensia propriu-zisă contribuție individuală de asigurări sociale de stat, iar contribuțiaindividualăpentrupensia suplimentarăse calcula la salariul tarifar și nu la salariul brut mai mare decât salariul tarifar menționat în carnetul de muncă.

Rezultă deci că dacă se aplică principiile stabilite de Legea nr.19/2000 (în special principiul contributivității) la stagiul de cotizare al reclamantuluianterior datei de 1.04.2001nu se poate reține că sumele din adeverința nr.383/14.04.2008 reprezentând prime și acord global trebuiau luate în considerare la recalcularea pensiei acestuia.

Neexistând o contradicție între punctul VI din anexa I din nr.OUG4/2005 și Legea nr.19/2000 în cauză era pe deplin aplicabilă interdicția prevăzută în această anexă conform căreia "nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord global, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite".

Art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului nu este aplicabil în cauză deoarece este de principiu că sumele reținute din salariu cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor socialenu rămân în proprietatea contribuabililor, ci se redistribuiepotrivit legii persoanelor îndreptățite sub formă de pensii sau ajutoare sociale.

Acest fapt rezultă de altfel și din dispozițiile art. 33 alin.3 și 35 alin.2 din Legea nr. 19/2000, care prevăd că " în cazul rezilierii contractului de asigurare, contribuțiile achitate nu se restituie".

Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1013/C/06.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-

Modifică în tot hotărârea recurată și pe fond respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

GREFIER,

red.sent./

red.dec./19.01.

tehnored./ 5 ex./19.01

Președinte:Camelia Liliana Viziteu
Judecători:Camelia Liliana Viziteu, Valerica Niculina Grosu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de pensionare. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Bacau