Contestație decizie de pensionare. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Bacau

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

Secția civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale

DOSAR NR- DECIZIA NR.51/2008

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008

PREȘEDINTE: Camelia Drăghin președinte secție civilă

- - - - JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș

- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina Romașcanu

GREFIER -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.517 din 2 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-contestator, consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii N și consilier juridic pentru intimatul Ministerul Apărării Naționale, lipsă fiind reprezentantul intimatei CASA.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:

Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Recurentul-contestator, având cuvântul, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Arată că în perioada 1994-2005 el a fost angajat și că a contribuit cu bani la fondul de asigurări sociale, însă această perioadă nu i-a fost luată în calcul la stabilirea pensiei. Precizează că la dosar există acte în susținerea celor invocate de el.

Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata Casa Județeană de Pensii N, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare și menținerea sentinței Tribunalului Neamț. Arată că instanța de fond a reținut în mod corect că decizia contestată a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale și a apreciat în mod corect situația de fapt. Deoarece recurentul a beneficiat de pensie de boală, nu îi puteau fi acordate cele 12 salarii despre care a făcut vorbire.

Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul Ministerul Apărării Naționale, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Actele normative invocate de recurent, Ordinul nr.450/2006 și Legea nr.346/2002, se referă la indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă și nu fac obiectul acestui dosar, recurentul solicitând altceva. Ordinul nr.450/2006 a intrat în vigoare la data de 17.08.2006 și nu i se putea aplica recurentului, în momentul emiterii deciziei acestuia fiind în vigoare Legea nr.346/2002.

Referitor la solicitarea de a i se acorda diferența dintre salariu și pensie, recurentul nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu. La data producerii accidentului, recurentul nu mai era angajatul unității militare, fiind șomer.

De asemenea, nu s-a făcut dovada existenței unui raport de cauzalitate între activitatea desfășurată de acesta anterior anului 1994 și accidentul produs în 2005.

În anul 2006, recurentului i s-a emis o nouă decizie de pensionare, în care a fost reținută boala obișnuită.

Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.517 din 2.05.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins contestația formulată de, reținându-se următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub numărul 2566/C/2005 din data de 20.10.2005, contestatorul a chemat în judecată pe intimatele Casa Județeană de Pensii N, Casa națională de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale, Ministerul Apărării Naționale și CASAP. pentru ca în contradictoriu cu acestea și pe baza probelor administrate să se dispună rectificarea deciziei -/16.09.2005 în sensul stabilirii corecte a punctajului de pensie, stabilirea corectă a punctului de pensie pentru boală profesională și plata acesteia în cuantum corect începând cu data de 06.06.2005, obligarea la plata diferenței dintre ultimul salariu și pensie începând cu data de 06.06.2005 și pe viitor pe toată durata pensionării pentru boală profesională, obligarea intimatelor la plata cheltuielilor cu medicația și tratament de câte 2.500.000 lei lunar începând cu 06.06.2005, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În fapt petentul a arătat că în decizia contestată nu se arată punctajul realizat în perioada aprilie 1992-aprilie 2005, aceasta fiind cauza calculării greșite a cuantumului pensiei. Cuantumul pensiei este mai mic datorită faptului că nu a fost luat în calcul punctajul anual obținut după anul 1992 și prin neluarea în calcul a stagiului complet de cotizare de 35 de ani 7 luni și 11 zile.

Petentul a mai arătat că înainte de a împlini vârsta legală a contactat boala profesională în timp ce lucra la intimatul Ministerul Apărării Naționale, motiv pentru care s-a pensionat. Petentul consideră această situație similară cu aceea a unui accident de muncă motiv pentru care solicită plata diferenței dintre ultimul salariu și cuantumul corect al pensiei de asigurări sociale la care este

îndreptățit.

Intimatul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției prematurității față de capătul de cerere privind obligarea la plată a diferenței dintre ultimul salariu realizat și pensia de invaliditate, motivat de faptul că atât timp cât pensia de invaliditate nu este cert stabilită atunci acest capăt de cerere nu poate fi corect stabilit, motiv pentru care este prematur formulat.

Intimata CASAP. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale a sa deoarece petentul contestă o decizie de pensionare emisă de Casa Județeană de Pensii N motiv pentru care CASAP. nu are legătură cu decizia contestată.

Intimata Casa Naționala de Pensii și alte drepturi de asigurări sociale a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale a sa motivat de faptul că decizia contestată este una a Casei de Pensii Teritoriale a județului N, instituție cu personalitate juridică. Casele teritoriale județene stabilesc cuantumurile drepturilor de pensie, pe când casa națională de pensie gestionează sistemul național de pensii la nivel național și nu individual și mai mult de atât cererile de pensionare se adresează la casele teritoriale din raza căreia se află domiciliul asiguratului.

Intimata Casa Județeană de Pensii Naf ormulat întâmpinare și a depus o serie de acte în susținerea acesteia solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de urcătoarele: petentul a fost pensionat pentru pierderea capacității de muncă, gradul II de invaliditate începând cu data de 01.11.1994 ulterior plata pensiei fiind suspendată datorită neîncadrării invalidității în vreun grad de invaliditate. În data de 06.06.2005 petentul a fost încadrat în gradul II de invaliditate în urma cererii sale, iar la data de 16.09.2005 i-a fost modificată decizia de pensionare în sensul trecerii de la boală obișnuită la boală profesională.

Față de excepția prematurității, instanța a constatat că decizia de pensionare stabilește cuantumul pensiei și mai mult de atât din administrarea probelor în cauza de față se poate stabili în mod clar cuantumul deciziei de invaliditate, motiv pentru care instanța de fond a respins excepția invocată.

Față de excepțiile lipsei calității procesuale invocate de intimate instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii acestora motivat de faptul că petentul a fost angajatul, că a cotizat în sistemul de pensii al CASAP.

Instanța analizând contestația petentului a reținut următoare situație de fapt și de drept: Petentul a fost pensionat pentru pierderea capacității de muncă începând cu anul 1994 iar în anul 2005 la data de 16.09.2005 i-a fost stabilita drept cauză a pensionării boală profesională cu un punctaj de 0,83336 și un stagiu de cotizare realizat de 35 de ani 7 luni și 11 zile. Ulterior acestei decizii petentul a depus la sediul Casei Județene de Pensii acte noi la dosarul de pensie de natură a modifica cuantumul pensiei motiv pentru care a fost emisă o noua decizie de pensionare începând cu data de 11.11.2005 cu un stagiu de cotizare realizat de 37 de ani 3 luni și 19 zile și un punctaj de 0,83689 stabilit conform art. 78 din Legea 19/2000. Chiar și ulterior acestei decizii petentul a depus noi acte care au condus la o nouă modificare a deciziei de pensionare, fiind emisă decizia de pensionare din data de 20.01.2006 sub numărul - prin care s-a stabilit un punctaj de 0,84568 și un stagiu de cotizare de 39 de ani și 19 zile.

Față de acestea instanța a constatat că decizia de pensionare inițială a rămas fără obiect motiv pentru care a respins contestația față de deciziile anterioare de pensionare pentru acest motiv.

Instanța a dispus administrarea probei, cu expertiză contabilă pentru verificarea deciziei de pensionare din data de 20.01.2006 pe care petentul a înțeles să o conteste (fila 111) în continuare pentru a verifica dacă sunt corect stabilite datele din decizia de pensionare. În urma administrării probei cu expertiză contabilă și a obiecțiunilor la expertiza admise, s-a făcut proba că decizia de pensionare din data de 20.01.2006 este corect calculată atât asupra calculului cât și asupra punctajului realizat, iar decizia a fost întocmită cu respectarea cerințelor legale. Pentru aceste motive instanța a respins contestația față de această decizie ca fiind nefondată. În subsidiarul acestei decizii petentul a mai solicitat plata cheltuielilor cu medicamentația și tratament, capăt de cerere respins ca fiind nedovedit.

Plata diferențelor dintre ultimul salariu avut și pensia stabilită, solicitată de către petent cu titlu de compensații pentru atingerea integrității în baza Legii nr. 346/2002 a fost respinsă ca neîntemeiată. Boala profesională a contestatorului a fost constatată începând cu anul 1994 iar normele de aplicare a legii pentru boli profesionale stabilesc că legea se aplică pentru accidente de muncă sau boli profesionale produse și confirmate începând cu data de 01.01.2005. Mai mult de atât conform OUG129/2004 s-a apreciat că prevederile de asigurare nu se aplică personalului civil angajat pe baza de contract în, în concluzie petentul neputând beneficia de cele 12 salarii compensatorii în interiorul Legii 346/2002. Nici calitatea de șomer pe care o îndeplinea la data pensionării nu îl îndreptățește la plata acestor salarii compensatorii deoarece petentul nu se afla pe durata efectuării practicii profesionale așa după cum este cerința art. 5 lit c din Legea 346/2002.

Împotriva sentinței civile nr.517 din 2.05.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în termen legal, a formulat recurs contestatorul criticând-o pentru următoarele motive:

- hotărârea instanței prin care se respinge cererea pentru plata diferenței dintre salariu și pensie este nelegală și netemeinică deoarece reține că normele de aplicare a Legii nr.346/2002 ar fi apărut mai târziu și s-ar referi la boli profesionale apărute după 1.01.2005; art.51 din Ordinul nr.450/2006 prevede că acest drept se acordă indiferent de momentul producerii bolii, deci și bolii anterioare apariției normelor;

- în mod greșit s-a respins cererea de acordare a 12 salarii compensatorii, față de dispozițiile art.45 alin.2 din Legea nr.46/2000.

Recursul este nefondat.

Recurentul susține că este îndreptățit să primească diferența dintre salariul avut și pensia de invaliditate, făcând trimitere la dispozițiile art.51 din Ordinul nr- pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. - privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale care prevede că asigurații beneficiază de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, datorată unei boli profesionale, indiferent de momentul producerii acesteia.

Ordinul nr. 450 825 2006 intrat în vigoare la data de 17.08.2006, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 din acest act normativ, astfel că recurentul nu putea solicita ca normele prevăzute de acest ordin să-i fie aplicate la data 11.04.2005, dată reținută ca dată a ivirii invalidității conform Deciziei asupra capacității de munca nr. 1346 din 30.05.2005. La acea dată erau în vigoare Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 346 2002 stabilite prin Ordinul nr. 848 1687 2004. Potrivit art. 105 "prevederile acestor norme metodologice se aplică pentru accidentele de muncă și bolile profesionale produse și confirmate începând cu data de 1 ianuarie 2005". Aceste dispoziții sunt în conformitate cu cele ale art. 135 din Legea nr.346/2002, așa cum a fost modificat prin OUG107/2003 potrivit cărora această lege a intrat în vigoare Ia data de 01.01.2005, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Prevederile art. 51 din Ordinul nr. 450 825/2006 la care face referire recurentul, se referă la indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, nu la diferența dintre salariul anterior și pensia de invaliditate stabilită sau la compensația pentru atingerea adusă integrității. Or, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile în speță.

În mod corect instanța de fond a reținut că recurentul nu poate beneficia nici de compensația pentru atingerea adusă integrității prevăzută de art. 43 din Legea 346/2002, deoarece fiind șomer, nu se afla pe durata efectuării practicii profesionale în cadrul unui curs organizat potrivit legii. Mai mult decât atât, recurentul nu se poate încadra în prevederile art. 43 din lege deoarece capacitatea sa de muncă a fost redusă mai mult de 50%, fiind încadrat în gradul II de invaliditate și pensionat. Pentru a beneficia de prevederile art. 43 din Legea 346/2002 era necesar ca reducerea capacității de muncă să fie între 20-50-%, caz în care ar fi beneficiat doar de compensație.

Față de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.517 din 2 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE

- - JUDECĂTORI

- -

- -

GREFIER

red.sent./

red.dec.red./7.02.2008

tehnored./8.02.2008/ 2 ex.

Președinte:Camelia Drăghin
Judecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu

← Contestație decizie de concediere. Decizia 245/2010. Curtea de...		Contestație decizie de pensionare. Decizia 509/2008. Curtea de... →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii: