Contestație decizie de pensionare. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 85/
Ședința publică de la 11 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 652/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, Calea Clor nr. 226, - 6,. 21, jud. B și pârâții INSTITUTUL DE CERCETĂRI PENTRU, cu sediul în,-, B - FIRMA DE LICHIDARE DE, cu sediul ales în B,-, - 43,. 3,. 39 și G,- având ca obiect "ACȚIUNE ÎN CONSTATARE".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B consilier juridic și pentru intimatul reclamant avocat, lipsă fiind intimații pârâți INSTITUTUL DE CERCETĂRI PENTRU și B - FIRMA DE LICHIDARE DE.
Procedura nelegal îndeplinită cu intimata INSTITUTUL DE CERCETĂRI PENTRU, la acest termen nefiind restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; intimata pârâtă B - FIRMA DE LICHIDARE DE a fost citată și prin afișare la sediul instanței; termenul a fost acordat și pentru lipsa de apărare invocată de reclamantul -intimat; intimatul reclamant prin apărător a depus întâmpinare, după care:
Apărătorul intimatului reclamant învederează instanței că reclamantul și-a restrâns pretențiile față de Institutul de Cercetări pentru și în acest caz se poate aprecia procedura de citare legală față de această intimată.
Curtea înmânează copia întâmpinării reprezentantului recurentei.
Reprezentantul recurentei lasă la aprecierea instanței cu privire la procedura de citare cu intimata pârâtă Institutul de Cercetări pentru cu precizarea că achiesează la punctul de vedere al apărătorului intimatului reclamant. Învederează instanței că a luat cunoștință de punctul de vedere exprimat prin întâmpinare de către reclamant.
Curtea, apreciază legală procedura de citare cu intimatul pârât Institutul de Cercetări pentru motivat de faptul că reclamantul și-a restrâns acțiunea renunțând la judecata împotriva acesui pârât.
Reprezentantul recurentei învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatului-reclamant învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și, nemaifiind cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurenteisolicită admiterea recursului pentru motivele descrise în cererea de recurs.
Apărătorul intimatului-reclamantsolicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea legalității și temeiniciei hotărârii pronunțată de prima instanță. Apreciază că în baza probatoriului administrat în mod just instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor Decretului 92/1976 constatându-se că reclamantul a beneficiat de spor de vechime în muncă pe perioada 1993 - 04.06.1998 la pensie.
OUG 4/2005 consideră că în baza de calcul a pensiei intră o serie de sporuri cum este și sporul de vechime în muncă. În mod greșit Casa Județeană de Pensii B nu a făcut aplicarea acestui spor întrucât angajatorul nu l-a trecut în carnetul de muncă al reclamantului, însă, în baza probatoriului administrat (acte, martori, etc.) reclamantul a făcut dovada că a fost angajat pe perioadă nedeterminată, a încasat acest spor și în mod cert beneficiază de prevederile OUG4/2005.
Pentru concluziile exprimate pe larg în întâmpinare și prezentate pe scurt în sala de judecată solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 652/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea restrânsă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA B prin lichidator judiciar, Institutul de Cercetări pentru și Casa Județeană de Pensii
S-a constatat că în perioada 01.10.1993 - 04.06.1998 reclamantul a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare.
Pentru a pronunța hotărîrea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 1185/113/02.04.2007 pe rolul Tribunalului Brăila - secția civilă, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, firmă de lichidare judiciară, Institutul de Cercetări pentru și Casa Județeană de Pensii B pentru ca în contradictoriu cu acestea să se stabilească faptul că în perioada 01.10.1993 - 04.06.1998 a încasat un spor de vechime în muncă de 25% calculat la salariul tarifar de încadrare, spor ce urmează să fie avut în vedere la recalcularea pensiei.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că în perioada pentru care solicită stabilirea sporului de vechime a fost încadrat cu contract de muncă pe durată nedeterminată la B, timp în care a încasat un spor de 25% din salariul de bază, dar care nu a fost evidențiat în cartea de muncă.
Urmare a nr.OUG 4/2005 acest spor de vechime trebuie avut în vedere la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, dar în anul 2000 angajatorul a intrat în lichidare, arhiva fiind preluată de către lichidatorul, de unde a trecut la Casa Județeană de Pensii și între timp și la Institutul de Cercetări pentru, documentele care atestă încasarea sporului nemaifiind găsite decât parțial.
Ca temei de drept al cererii s-au invocat prevederile HG281/1993, nr.OUG 4/2005, Decretului nr. 92/1976 republicat, OUG55/2006 și nr.OG 51/2003.
În dovedirea celor susținute reclamantul a depus acte (adeverința nr.16602/5.06.2006 eliberată de Casa Județeană de Pensii B, copie de pe carnetul de muncă și de pe buletinul de calcul al pensiei, precum și înscrisuri cu privire la alte persoane care au lucrat împreună cu reclamantul la același angajator în aceleași perioade) și a propus proba cu martori.
Casa Județeană de Pensii Bad epus întâmpinare prin care s-a apărat arătând că la data de 1.06.2006 a preluat pe bază de proces-verbal de la SC SRL B statele de plată din perioada 01.01.1993 - noiembrie 2001, procedura de predare-primire făcându-se cu respectarea prevederilor art. 10 din HG51/2003.
Întrucât reclamantul i-a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte sporul de vechime de care a beneficiat în perioada 01.10.1993 - 04.06.1998, în urma verificării statelor de plată preluate de la SC i-a eliberat acestuia adeverința nr. 16602/5.06.2006 doar pentru o parte din perioadă, deoarece pentru restul perioadei nu i s-au predat statele de plată.
Cu privire la temeiul invocat de reclamant și anume Decretul nr. 92/1976, pârâta a precizat că nu se pot reconstitui salariile, sporurile sau alte drepturi salariale, ci doar perioada în care o persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract de muncă, iar recalcularea pensiei se face prin determinarea punctajelor anuale, la care se utilizează salariile brute sau nete și sporurile cu caracter permanent care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe, astfel că pentru solicitarea reclamantului nu există temei legal.
Pârâta a depus copie de pe procesul-verbal de predare-primire încheiat cu lichidatorul și de pe inventarul statelor de plată de la SC SA
Pârâtul Institutul de Cercetări pentru a depus și el întâmpinare prin care a învederat instanței că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât reclamantul a fost angajat al Colectivului de Cercetări pentru și B care a funcționat în subordinea Institutului Central de Cercetări Chimice doar din punct de vedere al cercetării desfășurate, cele două structuri având autonomie organizatorică, astfel că statele de plată se întocmeau de structura din B, cu care se încheiaseră contractele de muncă.
La rândul său pârâta B, în calitate de fost lichidator judiciar al B, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că prin încheierea de ședință nr. 137/s/11.06.2004 pronunțată de judecătorul sindic s-a dispus închiderea procedurii falimentului acestei debitoare și radierea ei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri cu privire la procedură și debitoare.
Ca dovadă a celor susținute în apărare pârâta a depus copie de pe încheierea pronunțată de judecătorul sindic.
Având în vedere cele susținute de pârâții Institutul de Cercetări pentru și B, la termenul de judecată din data de 27.06.2007 și respectiv 19.09.2007 reclamantul a renunțat la judecarea acțiunii formulate împotriva acestor pârâți, renunțare de care, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, instanța a luat act prin încheierile de ședință de la acele date.
În cauză s-au administrat proba cu acte și cea cu martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
După cum reiese din carnetul de muncă, reclamantul s-a angajat în muncă la data de 03.07.1962, iar începând din data de 01.09.1976 a fost salariat al (Institutul de Cercetări pentru și ) B, transformat ulterior în B, contractul individual de muncă cu această unitate încetând la data de 04.06.1998.
Conform datelor înscrise în buletinul de calcul al pensiei întocmit de Casa Județeană de Pensii B, din data de 01.03.1970 reclamantul a beneficiat de spor de vechime al cărui cuantum a crescut în raport de perioada lucrată, astfel că începând cu data de 01.04.1992 acesta a ajuns la 25% din salariu.
Așa cum rezultă din acest buletin și după cum a recunoscut și pârâta Casa Județeană de Pensii B, pentru perioada 01.10.1993 - 04.06.1998 acest spor nu a fost luat în calculul punctajului anual, întrucât nu a fost înscris în carnetul de muncă și nici nu a fost dovedit cu adeverință eliberată de angajator, iar în actele predate pârâtei de către lichidatorul angajatorului nu se regăsesc statele de plată pentru acea perioadă.
Martorii și, audiați la propunerea reclamantului, au declarat că au lucrat în aceeași unitate cu acesta, fapt dovedit cu copia carnetului lor de muncă depusă la dosar, și că în perioada 1993-1998 toți salariații B au beneficiat de plata unui spor de vechime de maxim 25% din salariu, în funcție de vechimea fiecăruia.
Acest aspect a fost confirmat și de cealaltă martoră propusă de reclamant, care a lucrat la la Serviciul Resurse umane și s-a ocupat de carnetele de muncă. Potrivit depoziției acesteia, sporul de vechime a fost încasat de toți salariații, în temeiul Legii nr. 57/1974 și a actelor normative care au modificat-o și completat- Acest spor nu a fost evidențiat în carnetele de muncă întrucât în acea perioadă nu era obligatoriu aceasta, însă persoanele care au avut nevoie de adeverințe care să îl ateste le-au obținut de la angajator sau lichidator.
Faptul că în perioada indicată în acțiune salariații SC SA au beneficiat de sporul de vechime este dovedit și de buletinul de calcul al pensiei unui astfel de persoane, care a fost depus la dosar.
De altfel, din buletinul de calcul al pensiei reclamantului reiese că anterior perioadei menționate și acesta a încasat spor de vechime în cuantumul maxim de 25%.
Art. 66 alin. 1 din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea că personalul din toate sectoarele de activitate beneficiază în raport de durata vechimii neîntrerupte în aceeași unitate, de un spor la retribuție. Acest spor se calcula asupra retribuției tarifare cuvenite pentru timpul efectiv lucrat în regim normal de lucru.
Articolul menționat a fost abrogat la intrarea în vigoare a Legii salarizării nr. 14/1991, care la art. 1 stipulează că entru p. munca prestată în condițiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare persoană are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea contractului, salariu ce cuprinde salariul de bază, adaosurile și sporurile la acesta.
Potrivit alin. 4 al acestui articol, adaosurile și sporurile la salariul de bază se acordă în raport cu rezultatele obținute, condițiile concrete în care se desfășoară activitatea și, după caz, vechimea în muncă.
Probele administrate în cauză dovedesc că reclamantul a beneficiat de prevederile legale menționate mai sus și în perioada 01.10.1993 - 04.06.1998.
Analizând susținerea Casei Județene de Pensii B cum că Decretul nr. 92/1976, invocat ca temei de drept al acțiunii, permite doar reconstituirea perioadei în care o persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract de muncă, nu și a drepturilor salariale de care a beneficiat în acea perioadă, instanța a apreciat că această apărare este fondată, astfel că raportat la actul normativ invocat în cerere acțiunea nu este întemeiată.
Ținând seama însă că art. 111 Cod procedură civilă, care conform art. 295 Codul muncii și art. 82 din Legea nr. 168/1999 completează legislația muncii, dă posibilitatea constatării existenței unui drept, iar sporul de vechime reprezintă un drept salarial, s-a constatat că cererea reclamantului este fondată.
În consecință, având în vedere că reclamantul și-a restrâns acțiunea, renunțând la judecata împotriva pârâților Institutul de Cercetări pentru și B, instanța a admis acțiunea astfel restrânsă și a constatat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii, că în perioada 01.10.1993 - 04.06.1998 reclamantul a beneficiat de spor de vechime conform prevederilor legale în vigoare, respectiv 25% din salariul de bază.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
A preluat pe bază de proces-verbal de predare-primire la data de 01.06.2006 de la SC SRL B statele de plată din perioada 01.01.1993 - noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 10 din nr.HG 51/2003.
Adeverința eliberată reclamantului a avut la bază documentele preluate, apreciind că nu se pot reconstitui salariile, sporurile sau alte drepturi salariale, ci doar perioada în care o persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract de muncă.
Determinarea punctajelor anuale se realizează utilizându-se salariile brute sau nete precum și sporurile cu caracter permanent care sunt înscrise în cartea de muncă sau sunt dovedite cu adeverința.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Decretul nr. 92/1976.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, instanța de fond realizând o corectă stabilire a situației de fapt pe baza probelor administrate și a dat cererii rezolvarea de drept corespunzătoare.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele motive:
Pe baza coroborării mijloacelor de probă administrate în cauză, în mod corect prima instanță a statuat asupra tuturor pretențiilor invocate de intimatul-reclamant.
Din copia carnetului de muncă seria nr. - rezultă că pe perioada 01.02.1990 - 04.06.1998 acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul SC SA B în funcția de subinginer proiectant principal.
Din adeverința nr. 16602/05.06.2006 emisă de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii B rezultă că intimatul-reclamant a beneficiat de spor de vechime de 25 % pe perioadele 01.11.1994 - 01.12.1994, 01.01.1997 - 01.10.1997 și 01.12.1997- -04.06.1998.
Pentru perioadele 01.08.1993 -01.11.1994, 01.12.1994 - 01.01.1997 și 01.10.1997 - 01.12.1997 nu s-a putut elibera dovada beneficiului sporului de vechime întrucât nu deține state de plată din care să rezulte calculul unor asemenea drepturi bănești.
Se face precizarea că sporul de vechime nu a fost inclus în salariul din carnetul de muncă.
Din declarațiile martorilor și, rezultă că intimatul-reclamant a lucrat continuu în cadrul SC SA B beneficiind alături de ceilalți salariați de sporul de vechime în muncă.
Și martora a declarat, fiind persoana care s-a ocupat de carnetele de muncă ale personalului salariat, că a beneficiat de sporul de vechime proporțional cu perioada lucrată, fără ca un asemenea spor să fie prevăzut în carnetele de muncă.
Prin dispozițiile nr.OUG 4/2005 s-a prevăzut procedura recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 2 și anexa la.OUG nr. 4/2005, sporul de vechime în muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
Este adevărat că, potrivit legii sporul de vechime utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel înregistrat în carnetul de muncă sau dovedit cu adeverințe.
Însă, în speță, din probele administrate rezultă că sporul de vechime în muncă nu a fost evidențiat în carnetul de muncă iar eliberarea unei asemenea adeverințe pe perioada solicitată nu a fost posibilă datorită degradării arhivei societății, statele de plată fiind incomplete sau lipsă.
O atare situație de fapt nu-i poate fi însă imputabilă intimatului-reclamant iar mijloacele de probă converg asupra faptului că a beneficiat de un atare spor pe întreaga perioadă și nu doar fracționat, potrivit evidențelor.
Așa cum a reținut și prima instanță, calificarea juridică a acțiunii este dată de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, în scopul constatării existenței unui drept salarial necesar în procesul de recalculare a pensiei din sistemul public.
Ca atare, nu-și fac aplicarea în speță dispozițiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 care se referă strict la reconstituirea activității depuse pe baza unui contract de muncă, funcția, meseria sau specialitatea.
A considera că intimatul-reclamant nu este astfel îndreptățit legal la recunoașterea dreptului său ar însemna excluderea sa în mod nejustificat de la beneficiul legii, cu consecința și asupra dreptului la un proces echitabil reglementat de art. 6 din CEDO.
În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 652/22.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 652/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: - -
: 2 ex.// 17 Martie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 257/2008. Curtea... → |
|---|
