Contestație decizie de sancționare. Decizia 1047/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1047/
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 289/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în B,-, jud. B, având ca obiect "contestație decizie de sancționare" împotriva deciziei numărul 220/02.07.2008 emisă de societatea intimată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009 și ulterior la data de 20.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 289/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SRL
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 1919/113/01.08.2008, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr. 220/2.07.2008 emisă de către intimata SC SRL B prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 61 din Codul muncii, solicitând anularea deciziei, înscrierea în carnetul de muncă a demisiei contestatoarei precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin decizia nr. 220/02.07.2008 a fost sancționată cu desfacerea contractului de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 61 din Codul muncii întrucât s-a reținut că din data de 23.06.2008 nu s-a mai prezentat la serviciu. Decizia nr. 220/02.07.2008 este nulă absolut întrucât nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă iar decizia nu cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art. 268 Codul muncii. La data de 02.07.2008 a primit o copie a deciziei iar nu un exemplar original iar decizia a fost emisă în două exemplare originale iar nu în trei. În perioada 6.09.2007-20.06.2008 a fost angajată în funcția de inginer la SC SRL În ultima perioadă a derulării contractului angajatorul nu și-a mai îndeplinit obligațiile contractuale, în sensul că nu a achitat drepturile salariale la datele înscrise în contractul individual de muncă, contestatoarea a efectuat ore suplimentare care nu au fost achitate iar sarcinile de serviciu nu erau clare. La data de 20.06.2008 s-a prezentat la sediul societății și și-a prezentat demisia în conformitate cu art. 79 alin. 8 Codul muncii, dar i s-a refuzat înregistrarea cererii motiv pentru care a trimis cererea prin poștă. La data de 23.06.2008 angajatorul i-a comunicat că demisia nu a fost aprobată iar la data de 27.06.2008 societatea a notificat-o arătând că va fi cconsiderată absentă de la servciu dacă nu se mai prezintă. S-a prezentat la sediul intimatei unde însa i s-a înmânat decizia nr. 220/02.07.2008 prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă. În drept art. 284 Codul muncii și dispozițiile Codului d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 06.11.008 intimata a solicitat respingerea acțiunii. Astfel, la data de 03.07.2008, conform procesului-verbal nr. 135, decizia nr. 220/02.07.2008 a fost revocată. Această situatie i s-a adus la cunostință contestatoarei la data de 04.07.2008, motiv pentru care acest capăt de cerere a rămas fără obiect. Angajatorul și-a îndeplinit toate obligațiile, a achitat toate drepturile salariale iar contestatoarea nu a efectuat ore suplimentare. În aceste condiții nu se putea aproba demisia întrucât contestatoarea a lipsit de la serviciu, fără motivare și fără a respecta contractul. Au fost câteva situații când contestatoarea a rămas să-și termine lucrările, deoarece în timpul orelor de program a fost plecată, prin înțelegere cu angajatorul, să efectueze ore la școala de șoferi sau să meargă la spital în interes personal.
Prin cererea intitulată "răspuns la întampinare" contestatoarea a arătat că nu se poate reține că a rămas fără obiect contestația întrucât a aflat despre revocarea deciziei la termenul de judecată când a primit întâmpinarea și actele depuse de intimată. Urmează a se constata totuși că a rămas valabilă demisia contestatoarei din data de 20.06.2008, întrucât intimata a revocat decizia de sancționare, nu a emis altă decizie iar termenul legal în care putea fi emisă o astfel de decizie a expirat. Urmează ca intimata să depună la dosar fișa postului și statele de plată pentru a face dovada îndeplinirii obligațiilor. Nu poate fi vorba de lipsa de la serviciu și de nerespectare a contratului în lipsa unei fișe a posului.
Intimata recunoaște că ar fi efectuat ore suplimentare însă nu face dovada faptului că în timpul programului contestatoarea era plecată pentru a rezolva diferite probleme personale.
Prin cererea intitulata "precizări" depusă la data de 19.02.2009 contestatoarea a arătat următoarele: dacă decizia de sancționare a fost revocată și nu s-a emis o altă decizie, instanța să constate revocarea deciziei de sancționare, anularea înscrisurilor din cartea de muncă precum și încetarea raporturilor de muncă prin demisie iar dacă decizia de sancționare a fost revocată și s-a emis o altă decizie de sancționare, să se constate nulitatea absoluta a deciziei, încetarea raporturilor de muncă prin demisie și anularea înscrisurilor în cartea de muncă cu privire la desfacerea disciplinară a contratului de muncă.
În cauză au fost administrate probele cu acte și interogatorii.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Între contestatoarea și intimata SC SRL s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. -/17.09.2007. Contractul s-a încheiat pe o perioada nedeterminată începând cu data de 06.09.2007.
Intimata a emis Decizia nr. 220/02.07.2008 prin care s-a desfăcut disciplinar în conformitate cu art. 61 lit. a Codul muncii contractul individual de muncă al contestatoarei.
La data de 03.07.2008 intimata a revocat Decizia nr. 220/02.07.2008 întrucât nu s-a efectuat procedura cercetării disciplinare prealabile.
În aceste condiții instanța va constata că primul capăt de cerere (prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 220/02.07.2008) a rămas fără obiect întrucât această decizie a fost revocată de către intimată. Chiar dacă contestatoarea a luat cunostință de acest aspect în fața instanței de judecată (așa cum a susținut), revocarea deciziei, care este anterioară introducerii prezentei contestații, produce efecte în continuare, întrucât valabilitatea acestui act nu este influențată de aducerea sa la cunostința contestatoarei. Mai mult decât atât, instanța va observa că intimata a comunicat, la data de 04.07.2008, atât contestatoarei cât și ITM B, faptul că decizia a fost revocată. În ceea ce privește cererea prin care s-a solicitat să se constate că raporturile de muncă au încetat prin demisia contestatoarei, instanța a respins această cerere.
Conform art. 79 alin. 8 Codul muncii "Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă".
Se observă că intimata și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de muncă, astfel încât contestatoarea nu avea posibilitatea de a demisiona fără preaviz.
Astfel, așa cum recunoaște contestatoarea, intimata i-a achitat drepturile salariale, însă cu întârziere, fapt care nu poate fi considerat o neîndeplinire a obligațiilor din contract ci poate doar o executare cu întârziere a obligațiilor, motiv pentru care salariatul nu are dreptul să demisioneze fara preaviz (în condițiile art. 79 alin. 8 Codul muncii ). De asemenea, faptul că fișa postului nu ar fi fost semnată de către contestatoare nu constituie o nerespectare a obligațiilor prevazute în contract. În cauză nu s-a făcut dovada faptului că ar fi efectuat ore suplimentare. Intimata a recunoscut că au existat câteva situații când contestatoarea a rămas să-și termine lucrările după program, dar a arătat că această situație s-a datorat faptului că în timpul programului de lucru contestatoarea a fost plecată, în interes personal, iar contestatoarea nu a dovedit contrariul.
Nu în ultimul rând instanța a retinut că, în cauză, contestatoarea a abuzat de prevederile legale puse la îndemâna sa. Astfel, timp de aproximativ 10 luni de zile (septembrie 2007 - iunie 2008) nu a solicitat intimatei să respecte prevederile contractuale pe care considera că aceasta le-ar fi încălcat iar prin adresele pe care le-a trimis intimatei, atunci când i-a dus la cunoștință faptul că înțelege să demisioneze în baza art. 79 alin. 8 Codul muncii, contestatoarea și-a motivat hotărârea de a demisiona de neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimată, fără a le indica, obligații care urmau să fie prezentate în instanță, în cazul în care intimata refuza să ia act de demisia contestatoarei.
În ceea ce privește "precizările" depuse de către contestatoare la data de 19.02.2009 instanța a observat că nu poate constata "revocarea deciziei de sancționare și anularea celor înscrise în cartea de muncă" întrucât s-a reținut că primul capăt de cerere a rămas fără obiect întrucât intimata a revocat decizia de sancționare. În ce privește cererea contestatoarei în care se solicita ca, în cazul în care "decizia de sancționare a fost revocată și s-a emis o altă decizie de sancționare, să se constate nulitatea absolută a deciziei" instanța va observa că această cerere nu poate fi primită întrucât contestatoarea nu a indicat decizia care de altfel nici nu i-a fost comunicată iar un act eventual nu poate face obiectul unei cereri de chemare în judecată.
Față de cele reținute mai sus instanța a respins contestația formulată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs contestatoarea criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
Decizia de încetare a contractului individual de muncă a fost emisă fără efectuarea cercetării prealabile sens în care a constatat-o, astfel că nu se poate reține ca fiind rămasă fără obiect.
Dreptul său la contestație s-a născut iar instanța de fond trebuie să se pronunțe asupra nulității absolute a deciziei nr. 257/14.07.2009 de revocare a deciziei de sancționare contestată pe motivul neefectuării cercetării disciplinare prealabile.
Revocarea nu produce efecte și nu putea fi emisă o altă decizie de care nu a avut cunoștință, instanța trebuind să se pronunțe și asupra acesteia.
A mai invocat faptul că raporturile de muncă au încetat prin demisia sa intervenită ca urmare a neexecutării obligației de către angajator, drepturile salariale nu au fost primite conform statelor de plată de pe care lipsește semnătura sa.
De asemenea, nesemnarea fișei postului reprezintă o încălcare gravă a obligațiilor prevăzute în contractul individual de muncă, angajatorului revenindu-i obligația de aoi nforma asupra sarcinilor specifice postului pe care l-a ocupat.
A solicitat admiterea recursului, constatarea nulității absolute a deciziei de sancționare, cât și a deciziei emisă după revocare iar în caz de admitere a excepției, pe fond să se constate că raporturile de muncă au încetat prin demisia sa.
În drept a invocat dispozițiile art. 268, art. 79, art. 17 și art. 19 Codul muncii.
Intimata SC SRL B nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea îl reține ca fiind fondat însă pentru următoarele considerente:
Un capăt al cererii de chemare în judecată formulat de contestatoarea îl constituie solicitarea de a se constata încetate raporturile juridice de muncă dintre părți ca urmare a demisiei sale intervenită la data de 20.06.2008.
Cererea de demisie a recurentei-contestatoare a fost primită de societatea intimată și înregistrată sub nr. 123/23.06.2008, comunicându-se prin adresa nr. 205/23.06.2008 că nu a fost aprobată întrucât nu se încadrează în art. 79 alin. 8 Codul muncii și există obligația efectuării a 15 zile de preaviz.
Ulterior, prin decizia contestată cu nr. 220/02.07.2008 intimata SC SRL a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentei-contestatoare pe motivul neprezentării la serviciu din data de 23.06.2008.
Potrivit art. 79 alin. 1, 8 Codul muncii, demisia reprezintă actul unilateral de voință al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.
În speță, în condițiile în care la data de 03.07.2008 intimata a hotărât asupra revocării deciziei de sancționare cu nr. 220/02.07.2008, devenea incidentă cererea de demisie formulată de contestatoare începând cu data de 20.06.2008, conform solicitării acesteia reiterată cu ocazia judecății.
Ca atare se impunea să se constate încetate raporturile de muncă dintre părți prin efectul demisiei astfel intervenită din partea recurentei-contestatoare.
Din răspunsul la interogatoriu luat intimatei SC SRL rezultă că a fost luată măsura revocării deciziei contestate cu nr. 220/02.07.2008 prin adresa cu nr. 227/03.07.2008 (fila 35 dosar fond).
Corespunzător motivelor de recurs, măsura revocării reprezintă un act de voință al angajatorului de natura și în măsură să producă efecte, acestea constând în rămânerea fără obiect a contestației formulată privind decizia de sancționare nr. 220/02.07.2008.
Urmare a revocării deciziei de sancționare respective, aceasta nu își mai produce efectele și nu se mai regăsește în circuitul juridic, instanța nemaiputând-o analiza chiar și în temeiul unei excepții privind valabilitatea emiterii sale.
În ceea ce privește decizia nr. 257/14.07.2008 care ar fi fost emisă de intimată, apreciem că instanța de fond în mod corect a reținut față de cadrul procesual al judecății că nu a fost comunicată iar un asemenea act eventual nu face obiectul cererii dedusă judecății.
Însăși contestatoarea a precizat prin concluzii scrise depuse la instanța de fond că decizia nr. 257/2008 nu i-a fost comunicată, situații de la care s-ar putea naște dreptul de aoc ontesta.
În consecință, în baza tuturor condițiilor arătate și a dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, modificată în parte sentința civilă nr. 289/10.04.2009 a Tribunalului Brăila.
Se vor constata raporturile de muncă încetate între părți prin demisie.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurartă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 289/10.04.2009 a Tribunalului Brăila.
Modifică în parte sentința civilă nr. 289/10.04.2009 a Tribunalului Brăila, în sensul că:
Constată raporturile de muncă încetate între părți, recurenta-contestatoare și intimata SC SRL, cu sediul în B,-, jud. B, prin demisie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - -/20.11.2009
: 4 ex.//11.01.2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 336/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 886/2008. Curtea de... → |
|---|
