Contestație decizie de sancționare. Decizia 317/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 317/R-CM
Ședința publică din 09 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata - SRL, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva hotărârii nr.93 din 12 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale, respectiv, recurenta-intimată - SRL și intimatul-contestator.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că recurenta-intimată a solicitat judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 13 decembrie 2007, a formulat contestație împotriva deciziei emisă la data de 22 noiembrie 2007 de către intimata "" Râmnicu V, prin care a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de 3 luni și a solicitat anularea acesteia și restituirea sumelor reținute în temeiul ei.
În motivarea contestației a susținut că decizia de sancționare disciplinară este nulă, deoarece în conținutul ei nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară și nu sunt menționate motivele pentru care i-au fost înlăturate apărările formulate cu prilejul cercetării disciplinare prealabile.
Deosebit nu au fost avute în vedere criteriile de individualizare a sancțiunii prev. de art.266 din Codul muncii, iar pe fond nu s-a făcut dovada că a săvârșit abaterea ce i s-a reținut în sarcină constând în nerespectarea programului de lucru.
Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.93/12 februarie 2008 a admis contestația și a constatat nulitatea absolută a deciziei evocate, obligând pe intimată să restituie contestatorului sumele reținute în baza ei, actualizate de la data reținerii și până la plata efectivă și integrală.
Ca să pronunțe această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia din data de 22 noiembrie 2007 contestatorul, angajat la intimată, a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe perioadă de 3 luni, reținându-se că nu a respectat programul de lucru din unitate.
La baza emiterii deciziei analizate au stat referatul din data de 24 octombrie 2007 emis de către maistrul de formație și procesul verbal din data de 9 noiembrie 2007 aparținând comisiei de disciplină din unitate.
Instanța de fond a reținut că potrivit actelor expuse, intimata nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă prev. de art.267 alin.1 din Codul muncii sub sancțiunea nulității absolute, din cuprinsul procesului verbal întocmit de comisia de disciplină rezultând doar propunerea acesteia pentru sancționarea contestatorului.
Actele menționate, ca de altfel și decizia de sancționare, nu relevă însă că s-a procedat potrivit textului indicat la ascultarea contestatorului și nici că au fost înlăturate apărările pe care le-a făcut în cursul acestei proceduri.
Ca atare, s-a reținut sub un prim aspect că decizia este nulă pentru neefectuarea cercetării disciplinare prealabile prevăzută de lege sub această sancțiune și pe cale de consecință, nemenționarea motivelor pentru care i-au fost înlăturate apărările.
Dintr-un al doilea punct de vedere s-a observat însă că decizia este nulă și pentru că din conținutul său lipsește un element a cărui omisiune atrage conform art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii nulitatea absolută, anume descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizându-se doar "contestatorul nu a respectat programul de lucru".
Intimata a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus pe care a criticat-o pentru nelegalitate, susținând în esență că în pofida aprecierii primei instanțe decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale prevăzute pentru validitatea sa, prin soluția adoptată încălcându-se legea, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, în conținutul deciziei a fost descrisă fapta săvârșită de contestator, așa cum prevede art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii, arătându-se că "nu respectă programul de lucru", cât și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate potrivit art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii prin mențiunea "ținând cont de prevederile art.26 alin.5 din ".
În continuare intimata a arătat că s-a făcut indiscutabil dovada că în numeroase rânduri contestatorul a întârziat de la programul de lucru, fapta pentru care a fost sancționat fiind o constantă a comportamentului său la locul de muncă.
Recursul este nefondat.
Prin decizia din 22 noiembrie 2007, contestatorul alpinist utilitar la intimată a fost sancționat cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de 3 luni, conform art.264 alin.1 lit.d din Codul muncii și art.22 alin.2 lit.e din Regulamentul de Ordine Interioară.
Potrivit art.267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute nici o măsură cu excepția celei prevăzute de art.264 alin.1 lit.a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii, neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin.2 fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără realizarea cercetării disciplinare prealabile.
În cursul cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea, toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat la cererea sa de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
În cauză, dispozițiile legale expuse au fost ignorate de către intimată care nu l-a convocat pe contestator la cercetarea disciplinară prealabilă cu respectarea riguroasă a acestei faze din cercetarea disciplinară prealabilă.
Astfel, în conținutul convocării ce i-a fost adresată, intimata nu a precizat în concret obiectul cercetării contestatorului și nici că se are în vedere sancționarea sa disciplinară, formularea în termeni vagi "pentru a se discuta referatul ", nefiind de natură a suplini aceste cerințe pentru o informare completă, reală, în vederea asigurării dreptului la apărare al salariatului.
Dar în afară de această convocare atipică, intimata nu a mai efectuat nici un alt act de cercetare, neprocedând la audierea contestatorului ori la menționarea refuzului acestuia de a fi audiat sau neprezentarea la audiere, după caz.
Sub acest aspect intimata nu a produs nici un mijloc de probă, ceea ce atrage concluzia că cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a efectuat.
În concluzie, decizia de sancționare este nulă pentru că măsura a fost luată fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, fiind încălcate dispozițiile art.267 din Codul muncii.
De asemenea este nulă și pentru că în conținutul său nu descrie fapta care constituie abatere disciplinară conform art.268 alin.2 lit.a din Codul muncii, în sensul de a arăta când anume contestatorul a întârziat de la programul de lucru, menționarea datei fiind relevantă și pentru calcularea termenelor în care se aplică sancțiunea potrivit art.268 alin.1 din Codul muncii.
În concluzie, față de cele expuse, rezultă că prin hotărârea pronunțată tribunalul a aplicat corect legea, criticile aduse de intimată acesteia nesusținându-se, așa că va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata "" Râmnicu, împotriva sentinței civile nr.93 din 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/06.05.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Constantina Duțescu, Veronica Șerbănoiu
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 153/2008. Curtea de Apel... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 105/2010. Curtea... → |
|---|
