Contestație decizie de sancționare. Decizia 1069/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1069
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de și SC Generale SA - Sucursala I împotriva sentinței civile nr.770 din 7.05.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen și că prin serviciul registratură s-au depus la dosar de către intimata-recurentă SC Generale SA - Sucursala I înscrisurile solicitată de instanță, comunicată recurentei-intimate. S-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 1097/99/12.02.2009, formulat contestație împotriva deciziei nr. 14/30.01.2009 emisă de " Generale Sucursala I solicitând anularea Deciziei nr. 14/30.01.2009 emisă de Generale, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, a arătat că fost angajata " Generale Sucursala I începând cu data de 16.04.2007, desfășurându-și activitatea la sediul sucursalei ca operator ghișeu.
Directorul executiv al " Generale Sucursala emis Decizia nr. 14/30.01.2009 prin care fost sancționată cu avertisment scris, conform art. 264 alin.(1) lit. din Codul Muncii și cap. 2 pct. 2.1. din Instrucțiunea - Sancțiunile și aplicarea acestora în cadrul Generale.
La data de 09.01.2009 în intervalul orar 1215-1300, în timpul de 30 de minute afectat pentru pauza de masă, s- deplasat la unul dintre ghișeele băncii la care lucra pentru se întâlni cu mama sa în vederea retragerii sumei de 170.000 lei din contul ei personal nr. SV- deschis la Generale - Sucursala
Din analiza conținutului deciziei contestate se pot observa o serie de inadvertențe în ceea ce privește desfășurarea temporală evenimentelor cât și o confuzie între diferite texte legislative, contracte și norme interne ceea ce dovedesc modul tendențios și arbitrar cu care s- aplicat sancțiunea disciplinară de către angajator.
Astfel, în partea introductivă deciziei ce se referă la apărările formulate de către salariat, se invocă o serie de norme interne ale băncii ce fac trimitere la obligativitatea angajatului de anunța superiorul ierarhic atunci când părăsește locul de muncă pentru a beneficia de pauza de masă.
arătat că nici una dintre aceste norme interne nu prevede această obligație. În regulamentul de ordine interioară (ce nu i- fost adus la cunoștință niciodată, nu l- semnat și nici nu s- găsit vreodată afișat la locul de muncă așa cum prevede Codul Muncii ) există o singură prevedere la pct. 4 Disciplina, potrivit căreia există obligația angajatului de informa șefii doar de situația neprezentării la lucru nu și de luarea pauzei de masă.
În cuprinsul deciziei contestate se face trimitere la art. 40 din Codul Muncii în loc de Contractul colectiv de muncă. A menționat că dreptul la pauză de masă și durata sa sunt prevăzute de către art. 40 din Contractul colectiv de muncă.
De asemenea, în motivarea deciziei contestate se face vorbire de faptul că angajata afirmat că pauza de masă are durată de oră când în realitate aceasta nu este decât de 30 de minute. Această motivare nu are nici relevanță în condițiile în care timpul afectat pauzei de masă de către angajată nu fost mai mare de 15 de minute, deci cu 15 minute mai puțin decât cel prevăzut în Contractul colectiv de muncă. Din analiza răspunsului la întrebarea nr. 4 se poate observa că angajata situează temporal scurgerea evenimentelor în intervalul orar 1215-1300și nu afirmă nicăieri că durata acestora fost de 45 de minute.
Și în ceea ce privește desfășurarea temporală evenimentelor angajatorul încearcă în mod tendențios să le plaseze în intervalul orar 1000-1100așa cum rezultă din conținutul întrebării nr. 4, știind foarte bine că acestea s-au petrecut în intervalul orar 1215-1300.
Din răspunsul la întrebarea nr. 4 rezultă foarte clar că angajata nu a părăsit locul de muncă, ci doar făcut uz de dreptul la pauza de masă.
A menționat contestatoarea că această decizie i- provocat suferințe psihice simțind un profund sentiment de nedreptate și injustețe.
În drept au fost invocate prevederile art. 268 (5) din Legea 53/2003.
Intimata " GENERALE" depus întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În data de 09.01.2009, conducerea Sucursalei I, unitate în care contestatoarea își desfășura activitatea încă de la data de 01.12.2008, fost informată cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare de către contestatoare constând în părăsirea locului de muncă, timp de mai bine de o oră, fără ca pentru aceasta să ceară aprobarea șefului direct.
Pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile, la aceeași dată - 09.01.2009, salariata fost convocată în fața Comisiei de cercetare disciplinară pentru ziua de 19.01.2009, ora 10.00 la sediul unității.
Având în vedere, pe de o parte, atitudinea nesinceră salariatei manifestată în fața comisiei de cercetare disciplinară care, recunoscând absența sa de la locul de muncă în intervalul orar 12.15 - 13.00 arătat într- primă fază că fapta sa fost săvârșită în condițiile unui pretins caz de forță majoră, pentru ca ulterior tot aceasta să afirme în prezența apărătorului ales și pe un ton arogant lipsit de orice deontologie profesională, că nu avea nicio obligație să-și anunțe superiorul ierarhic privind absența ei, pauza de masă putând să și- ia din proprie inițiativă și la ce oră și-ar fi dorit, iar pe de altă parte dispozițiile normelor interne și ale Codului muncii cu privire la disciplina muncii precum și ale art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul Băncii care prevăd că pauza de masă are o durată de doar 30 de minute, au fost înlăturate apărările salariatei iar Comisia propus aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
În aceste condiții, conducerea Grupului I, după ce analizat concluziile Comisiei de cercetare disciplinară și apreciat gravitatea abaterii disciplinare în concordanță cu dispozițiile art. 266 din Codul Muncii, luat decizia aplicării contestatoarei celei mai ușoare sancțiuni disciplinare, respectiv cea cu avertisment scris, constatând că prin fapta sa încălcat următoarele dispoziții:
- N9.D1, anexa nr. 1 Codul d Deontologie al, pct. 2 care precizează: "să respecte legile în vigoare și reglementările interne care guvernează activitatea băncii";
- punctul 4 din Reguli de Ordine Interioară N9.I3 "Disciplina", cu privire la obligativitatea respectării programului de muncă;
- art. 20 alin.21 lit.b) și c) din CCM Banca/2008 privind "obligația de a respecta disciplina muncii", respectiv "obligația de respecta prevederile cuprinse în Regulamentul Intern, Codul d eontologic, Contractul colectiv de muncă aplicabil precum și în Contractul individual de muncă";
-art.39 alin. 2 lit. a și b din Codul Muncii privind "obligația de realiza norma de muncă sau, după caz, de îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului", respectiv "obligația de respecta disciplina muncii";
- art.II pct. 6spct.6.1 lit. a) din cim-ul salariatei (ore zi/ore noapte/inegal).
Părțile au depus înscrisuri, în copie, și au solicitat administrarea probei testimoniale și interogatoriul.
Prin sentința civilă nr. 770 din 7 mai 2009, Tribunalul Iașia admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata " Generale" - Sucursala
A anulat decizia nr. 14/30.01.2009 emisă de intimată și a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariata societății în perioada 16.04.2007 - 06.02.2009, în funcția de operator ghișeu universal.
Prin Decizia nr. 14/30.01.2009 contestatoarea fost sancționată cu avertisment scris, conform art. 264 alin.(1) lit. din Codul Muncii și cap. 2 pct. 2.1. din Instrucțiunea - Sancțiunile și aplicarea acestora în cadrul Generale, reținându-se că la data de 09.01.2009 ar fi părăsit locul de muncă fără a-și anunța șeful ierarhic. Conducerea Sucursalei Ia E. analizând concluziile Comisiei de cercetare a reținut că încălcat următoarele dispoziții: N9.D1, anexa nr. 1 Codul d Deontologie al, pct. 2 care precizează: "să respecte legile în vigoare și reglementările interne care guvernează activitatea băncii"; punctul 4 din Reguli de Ordine Interioară N9.I3 "Disciplina", cu privire la obligativitatea respectării programului de muncă; art. 20 alin.21 lit.b) și c) din CCM Banca/2008 privind "obligația de a respecta disciplina muncii", respectiv "obligația de respecta prevederile cuprinse în Regulamentul Intern, Codul d eontologic, Contractul colectiv de muncă aplicabil precum și în Contractul individual de muncă"; art.39 alin. 2 lit. a și b din Codul Muncii privind "obligația de realiza norma de muncă sau, după caz, de îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului", respectiv "obligația de respecta disciplina muncii"; art.II pct. 6spct.6.1 lit. a) din cim-ul salariatei (ore zi/ore noapte/inegal).
Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 09.01.2009 în intervalul orar - aproximativ 1215-1300, în timpul de 30 de minute afectat pentru pauza de masă a plecat de la locul său de muncă și s- întâlnit cu mama sa în vederea rezolvării unor probleme personale.
Din contractul colectiv de muncă la nivel - art. 40 rezultă că în cadrul duratei zilnice a timpului de lucru, salariații băncii beneficiază de o pauză de masă de 30 de minute inclusă în durata normală a timpului de lucru.
Așa cum recunoaște și intimata în răspunsul la interogatoriu și în Instrucția N9.13 și în documentul N9 D1 anexa 1 la Codul d e deontologie al există prevederi care reglementează dreptul salariatului de a beneficia de o pauză de masă inclusă în durata timpului de lucru.
Astfel, din documentația anexată deciziei de sancționare contestată și din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că ar fi săvârșit vreo abatere disciplinară prin faptul că în timpul pauzei de masă s-a deplasat în incinta sediului băncii pentru a-și rezolva unele probleme personale și că ar fi depășit durata de 30 de minute prevăzută pentru această pauză.
De asemenea, intimata, căreia, conform dispozițiilor art. 287 din Codul Muncii, îi revine sarcina probei, nu a dovedit că prin acțiunea contestatoarei i s-a produs vreun prejudiciu.
Astfel, aplicarea sancțiunii prin decizia nr. 14/30.01.2009 apare ca nefondată.
Față de aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 281-291 din Codul Muncii va admite contestația și va anula decizia contestată.
Deși contestatoarea este îndreptățită la plata cheltuielilor de judecată, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, intimata fiind căzută în pretenții, instanța va respinge cererea contestatoarei privind cheltuielile de judecată întrucât nu a făcut dovada acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, contestatoarea - și intimata GENERALE SA, prin GENERALE SA-GRUP
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, - susține că a dovedit, cu chitanțele din care rezultă plata onorarului de avocat, cererea privind plata cheltuielilor de judecată și că prima instanță nu s-a pronunțat față de cererea privind plata daunelor morale.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 Cod procedură civilă, GENERALE SA susține, în primul rând, că sentința cuprinde motive contradictorii. Astfel, în mod greșit au fost preluate în tot susținerile contestatoarei. Aceasta a avut o atitudine nesinceră și a dat declarații contradictorii, preluate și de prima instanță. Recurenta intimată prezintă propria cronologie a evenimentelor, concluzionând că este imposibil ca acestea să se fi putut încadra într-un interval de 15 minute. Evenimentele au avut o desfășurare în timp de cel puțin 45 minute, când contestatoarea știa că pauza de masă este de o oră, și de doar 15 minute, când a aflat că pauza de masă este de 30 minute.
Chiar dacă absența salariatei ar fi fost de maxim 15 minute, instanța de fond a nesocotit celelalte argumente avute în vedere la sancționarea contestatoarei, în primul rând descurajarea apariției unei astfel de practici în rândul salariaților, care și-ar putea lua în mod discreționar pauza de masă. Nu durata absenței a contat, ci faptul că salariata nu a înștiințat și nu a cerut aprobarea șefului ierarhic pentru a beneficia de pauză de masă în perioada în care a absentat, motive care nu au fost înlăturate de prima instanță.
În al doilea rând, potrivit construcției juridice a primei instanțe, aplicarea unei sancțiuni disciplinare este strict legată de existența unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate între fapta salariatei și prejudiciu. S-a făcut o gravă confuzie între răspunderea disciplinară și răspunderea patrimonială, aplicându-se unei situații de fapt un tratament juridic impropriu.
Nu au fost depuse întâmpinări, iar la solicitarea instanței de recurs recurenta intimată a depus copia de pe CCM la nivel de unitate-art. 33.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurente, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricina.
Prima instanță a reținut, într-adevăr, în considerentele sentinței, că "din probele administrate în cauză rezultă că la data de 09.01.2009 în intervalul orar - aproximativ 1215-1300, în timpul de 30 de minute afectat pentru pauza de masă a plecat de la locul său de muncă și s- întâlnit cu mama sa în vederea rezolvării unor probleme personale", însă, în considerente, nu există alte motive care să fie în contradicție cu cele menționate mai sus, pentru a fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă.
"Motivele contradictorii" pe care le-ar cuprinde sentința, invocate de recurenta intimată, sunt, în realitate, prezentarea situației de fapt, așa cum a fost stabilită de prima instanța, pe baza probelor administrate în cauză. Așadar, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii, iar aspectele invocate de recurenta intimată, care vizează modul în care prima instanță a interpretat și apreciat probele administrate în cauză, pot fi examinate în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă.
În acest context, recurenta intimată menționează susțineri ale recurentei contestatoare cuprinse în cererea de chemare în judecată și redate în cuprinsul sentinței, însă acestea nu constituie mijloace de probă, precum și răspunsul recurentei contestatoare la interogatoriu și nota explicativă dată de aceasta cu prilejul cercetării disciplinare. Recurenta intimată dorește să evidențieze contradicții în răspunsurile recurentei contestatoare, în sensul că avocatul nu s-a prezentat la bancă odată cu mama acesteia, ci ulterior, fiind chemat telefonic de recurenta contestatoare. Recurenta intimată prezintă și propria cronologie a evenimentelor, care ar rezulta "în mod logic", concluzionând că ar fi imposibil ca toate evenimentele să se fi produs într-un interval orar de 15 minute, fiind necesar cel puțin 45 minute.
Or, Curtea constată că abaterea disciplinară imputată recurentei contestatoare a constat în părăsirea locului de muncă în data de 9.01.2009, fără anunțarea șefului ierarhic. Așadar, prin decizia nr. 14/30.01.2009, recurenta contestatoare nu a fost sancționată disciplinar pentru că a avut o atitudine nesinceră și contradictorie cu ocazia cercetării disciplinare, atitudine care a reprezentat motiv de înlăturare a apărărilor salariatului, fiind menționat în decizie, și nici pentru că a depășit durata pauzei de masă. În consecință, nu prezintă relevanță, la stabilirea faptei care constituie abatere disciplinară, nici modul în care ajuns la bancă avocatul, odată cu mama recurentei contestatoare ori ulterior, la solicitarea acesteia, și nici durata părăsirii locului de muncă.
Din probatoriul administrat în cauză, corect interpretat și apreciat de prima instanță, rezultă că recurenta contestatoare a părăsit locul de muncă, dar și că aceasta avea dreptul la o pauză de masă de 30 minute, pe a cărei durată, în mod evident, putea părăsi locul de muncă. Recurenta intimată, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit modalitatea de acordare a pauzei de masă, în sensul că aceasta se acordă într-un anumit interval orar, pe parcursul zilei, ori că se poate lua oricând, dar cu anunțarea șefului ierarhic. Prin urmare, nu se poate stabili că recurenta contestatoare a săvârșit abaterea disciplinară menționată în decizia de sancționare, respectiv părăsirea locului de muncă fără anunțarea șefului ierarhic.
În ceea ce privește celelalte "argumente" avute în vedere de recurenta intimată la sancționarea disciplinară a recurentei contestatoare, nesocotite de prima instanță, conform susținerilor recurentei intimate, Curtea reține că sancțiunea disciplinară nu poate fi aplicată unui salariat doar pentru a-i descuraja pe ceilalți salariați de a avea un anumit comportament, respectiv luarea pauzei de masă în mod discreționar, "după bunul plac al fiecăruia". Sancțiunea disciplinară nu poate fi aplicată decât pentru săvârșirea unei abateri disciplinare, iar recurenta intimată nu a dovedit modalitatea de acordare a pauzei de masă în timpul programului de lucru, în sensul programării fiecărui salariat de către șeful ierarhic, așa cum susține.
Față de reținerea, de către prima instanță, a nedovedirii, de către recurenta intimată, a prejudiciului cauzat de recurenta contestatoare, Curtea constată că răspunderea disciplinară, deosebit de răspunderea patrimonială a salariatului, nu implică producerea unui prejudiciu angajatorului, așa cum eronat a reținut prima instanță.
Revenind la obiectul acțiunii introductive, se mai constată că recurenta contestatoare a solicitat, pe lângă anularea deciziei de sancționare, plata daunelor morale în sumă de 5000 lei, cerere asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat, și cheltuieli de judecată, cerere respinsă deoarece nu a fost dovedită, precum și că, la dosarul de fond, se află doi foi volante, nenumerotate, reprezentând o listă cu acte depuse de apărătorul recurentei contestatoare și copia unei chitanțe și a unei facturi.
Prin urmare, față de considerentele expuse, pentru asigurarea unei judecăți unitare și reținând că prima instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri, ceea ce echivalează cu soluționarea cauzei fără a intra în cercetarea fondului, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin 1, 2 și 5 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 cu referire la Decizia în interesul legii nr. XXI din 12 iunie 2006 pronunțată de, se va admite recursul declarat de recurenta - și se va casa în parte sentința, urmând să fie trimise spre rejudecare aceleiași instanțe cererile privind plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Recursul declarat de recurenta GENERALE SA, prin GENERALE SA-GRUP I va fi respins ca nefondat, urmând să fie menținute dispozițiile din sentință privind soluționarea contestației împotriva deciziei de sancționare, dar înlăturate considerentele referitoare la dovada prejudiciului produs intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 770 din 7.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează în parte.
Trimite spre rejudecare aceleiași instanțe cererile privind plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Menține dispozițiile privind soluționarea contestației formulate de contestatoarea împotriva deciziei nr.14/30.01.2009 emisă de intimată.
Respinge recursul declarat de intimata GENERALE SA, prin GENERALE SA GRUP I, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored. /
2 ex. - 3.12.2009
Tribunalul Iași -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Georgeta Pavelescu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 237/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1114/2009. Curtea... → |
|---|
