Contestație decizie de sancționare. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 109/R-CM
Ședința publică din 27 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr.757/R-CM din 18 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul și consilier juridic pentru intimata Distrigaz Sud Rețele B, în baza delegației nr.16/2009.
Procedura este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul depune la dosar copia plângerii adresate Poliției Râmnicu V și concluzii scrise.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra ei.
Contestatorul susține oral contestația în anulare așa cum a fost formulată în scris, solicitând admiterea ei pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar, anularea deciziei contestate, rejudecarea recursului în sensul respingerii acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestației în anulare, întrucât aceasta nu se încadrează în vreunul dintre motivele prevăzute de art.317-318 Cod procedură civilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 14 iulie 2008, pe rolul Tribunalului Vâlceaa fost înregistrată sub nr- contestația formulată de, în contradictoriu cu intimata Distrigaz Sud Rețele, împotriva măsurii de încetare a raporturilor de muncă dispuse prin decizia nr.209/24.06.2008, prin care a solicitat anularea acesteia.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în urma efectuării cercetării prealabile de către comisia de disciplină din cadrul Direcției Regionale Vest a Distrigaz Sud - Rețele, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă. Decizia de concediere nu i-a fost comunicată.
Ca atare, a solicitat înmânarea deciziei de desfacere a raporturilor de muncă, a procesului-verbal al comisiei de disciplină, a procesului-verbal de constatare și sancționare întocmit de nr.117/21.04.2008, precum și precizarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate în nota explicativă dată comisiei de disciplină.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației, arătând că în data de 24 iunie 2008 contestatorul a refuzat primirea deciziei, astfel încât în data de 25 iunie a procedat la comunicarea ei prin poștă cu confirmare de primire. Din data de 25 iunie 2008 până în prezent contestatorul a depus la registratura societății certificate de concediu medical. Așadar decizia nu și-a produs efectele juridice, întrucât contractul de muncă a fost suspendat de drept, contestația fiind prematur introdusă.
S-a reținut la cercetarea disciplinară că salariatul a refuzat să aducă la îndeplinire o sarcină de serviciu, a reclamat nejustificat la aspecte legate de activitatea societății, a recuzat inspectorii competenți din punct de vedere teritorial, a trimis reclamație în timpul programului de lucru folosind bunurile societății, avea în memoria calculatorului tip PC alocat filme pornografice și un număr impresionant de cererii personale (întâmpinări, cereri de chemare în judecată, recursuri, etc.). S-a constatat că toate aceste fapte constituie abateri disciplinare grave, așa cum sunt descrise de art.167 alin.1 lit.c din aplicabil, precum și de art.164 lit.a, c și h din, art.164 lit.b din, astfel încât decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la aplicarea sancțiunilor disciplinare și este bazată pe o serie de motive întemeiate.
Contestatorul și-a completat cererea solicitând obligarea intimatei la plata unor despăgubiri morale, justificate de problemele de sănătate cauzate de concedierea nelegală.
Prin sentința civilă nr.876/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost admisă în parte contestația, a fost anulată decizia nr.209 din 24 iunie 2008 și a fost obligată intimata să achite contestatorului despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea de plată a daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia nr.209/24.06.2008 emisă de intimata Distrigaz Sud - Rețele, contestatorul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în conformitate cu dispozițiile art. 264 alin.1 lit.f din Codul muncii și art.166 alin.1 lit.f din contractul colectiv de muncă.
În considerentele deciziei s-a reținut că salariatul a săvârșit următoarele fapte: folosirea dotărilor proprietatea societății în interes personal în timpul orelor de program și folosirea acestor dotări pentru a deține și vizualiza materiale pornografice, constituind abateri disciplinare grave conform art.167 alin.1 lit.L din și art.164 lit.b din; refuzul de a aduce la îndeplinire o sarcină de serviciu care i-a fost solicitată în repetate rânduri, abatere disciplinară gravă potrivit art.167 alin.1 lit.c și art.164 lit.a, c și h din; reclamarea unor aspecte legate de activitatea societății ca fiind nelegale și perturbarea desfășurării activității normale a unității prin suspendarea din funcție a inginerului șef, a inginerului, a ms. și a responsabilului cu arhiva tehnică pe perioada celor 3 zile ale controlului, abatere disciplinară gravă în conformitate cu dispozițiile art.167 alin.1 lit.L din
Decizia de sancționare disciplinară nu poate fi completată în ceea ce privește motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, astfel cum prevăd dispozițiile art.268 lit.c din Codul muncii iar simpla trimitere la actul de constatare din data de 24.06.2008 în care s-a consemnat rezultatul cercetării disciplinare nu satisface exigența legii și nu echivalează cu motivarea deciziei.
Încălcarea dispoziției legale referitoare la necesitatea consemnării în decizie a motivelor pentru care a fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, ca normă juridică imperativă este sancționată cu nulitatea absolută a deciziei, sancțiune prevăzută expres de dispozițiile art.268 alin.2 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că măsura sancționării contestatorului este nelegală, decizia fiind lovită de nulitate absolută, așa încât este de prisos a mai analiza decizia sub aspectul temeiniciei sancțiunii aplicate.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea despăgubirilor morale solicitate de contestator, tribunalul a reținut că nu rezultă o atitudine șicanatorie din partea intimatei iar contestatorul nu a suferit un prejudiciu moral însemnat, de natură a fi reparat pe cale pecuniară urmare a acestei concedieri nelegale.
De asemenea, a reținut că prin borderoul aflat la fila 172 dosar sunt justificate diverse deplasări efectuate la spitale și sanatorii medicale, și nu deplasări la instanța de judecată.
Intimata a declarat recurs împotriva acestei sentințe și a solicitat suspendarea executării sentinței până la soluționarea recursului.
În ceea ce privește cererea de suspendare, Curtea a pus în vedere recurentei să depună cauțiune, în conformitate cu dispozițiile art.300 alin.3 Cod procedură civilă, însă recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru aceasta a fost respinsă.
Prin recursul său, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 și 9 și art.3041Cod procedură civilă, sentința instanței de fond a fost criticată sub aspectul greșitei aprecieri a instanței în legătură cu nerespectarea formei deciziei de sancționare.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că din analizarea notei explicative date de salariat cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile, rezultă că nu au fost formulate apărări în ceea ce privește faptele imputate acestuia.
Contestatorul doar și-a motivat gestul de a sesiza, continuând cu prezentarea unui proiect pentru o lucrare în județul B, ce nu are legătură cu faptele, iar ulterior contestatorul a recunoscut că pentru modificările de proiect ale investiției de la, solicitate în lunile martie și aprilie, a predat dispoziția de șantier în data de 10.06.2008, deci cu întârziere de 3 luni.
Totodată, intimatul a negat faptul că a sustras documente din arhivă și că a desfășurat în timpul programului activități cu caracter personal.
Concluzionând, recurenta a arătat că intimatul nu a formulat nici o apărare în legătură cu faptele ce au determinat sancționarea sa disciplinară, ca atare nu se impunea prezentarea în decizie a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările intimatului.
Așadar, decizia de sancționare este emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor art.268 din Codul muncii.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.757/R-CM din 18.12.2008, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că prin decizia nr.209/24.06.2008, contestatorului i-a fost desfăcut contractul de muncă pentru săvârșirea unor abateri disciplinare, în decizie reținându-se în sarcina acestuia patru fapte.
Prima faptă, ce constituie abatere disciplinară în conformitate cu dispozițiile art.167 alin.1 lit.l din, constă în aceea că angajatul a folosit calculatorul de serviciu pentru a redacta o reclamație pentru președintele, prin care a solicitat efectuarea unui control de către o altă echipă decât cea competentă teritorial, iar cu ocazia controlului a fost perturbată desfășurarea activității unității prin suspendarea activității a patru angajați.
A doua faptă, ce reprezintă abatere disciplinară potrivit dispozițiilor art.167 alin.1 lit.e din, constă în aceea că salariatul a adus un prejudiciu de imagine societății angajatoare prin reclamarea aspectelor legate de activitatea societății, cât și prin recuzarea inspectorilor
A treia faptă imputată contestatorului, ce constituie abatere disciplinară conform art.167 lit.b și lit.l din, este aceea că a folosit calculatorul proprietatea societății în interes personal, redactând foarte multe documente cu caracter juridic (recursuri, întâmpinări, plângeri penale) și stocând în calculator materiale pornografice.
A patra faptă reținută în sarcina contestatorului, ce reprezintă abatere disciplinară conform art.167 alin.1 lit.c din și art.164 lit.a, c și h din, constă în aceea că angajatul și-a îndeplinit cu întârziere nejustificată o sarcină de serviciu ce i-a fost solicitată în repetate rânduri, respectiv redactarea și finalizarea dispoziției de șantier privind lucrarea: "Înlocuire și sistematizare conductă și branșamente gaze naturale presiune redusă, strada - -, Cămin - cămin, județul V".
S-a reținut că anterior emiterii acestei decizii, societatea a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, cu această ocazie contestatorul dând notă explicativă (31-34).
În această notă explicativă, contestatorul a recunoscut data la care a predat dispoziția de șantier, faptul că în calculatorul său se află salvate documente personale (chiar dacă neredactate la serviciu), precum și faptul că a sesizat în legătură cu efectuarea unui control la societatea angajatoare.
Faptele fiind recunoscute de către contestator, s-a reținut că în mod corect decizia de sancționare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, astfel de apărări neexistând.
Față de aceste considerente, Curtea a constatat că în mod greșit Tribunalul Vâlceaa apreciat că în speță nu au fost respectate dispozițiile art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii și deci în mod eronat a soluționat pricina pe excepție.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare recurentul pentru motivul reglementat de dispozițiile art.317 alin.1 pct.(2) Cod procedură civilă, constând în aceea că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Argumentând motivul, contestatorul arată că instanța de recurs era competentă să judece cauza sub toate aspectele.
Cum intimata nu a depus până la prima zi de înfățișare actele care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare, aceasta este decăzută din dreptul de a mai propune probe.
Câtă vreme nu se mai pot administra probe, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal nu este întemeiată, iar instanța de recurs era competentă să soluționeze pricina în primă instanță în scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt.
Un alt argument este acela că dată fiind existența unui singur complet specializat de conflicte de muncă în cadrul Tribunalului Vâlcea, cauza nu poate fi soluționată de un complet de judecată improvizat și inferior instanței de recurs.
De altfel, susține contestatorul, se prelungește artificial durata de soluționare a litigiului, în condițiile în care nu se mai pot propune probe.
Ca urmare, partea solicită admiterea cererii și soluționarea cauzei, de către instanța de recurs, în baza probelor aflate la dosar.
Deși susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, potrivit argumentelor aduse în susținerea acestui motiv contestatorul nu critică soluționarea recursului de către Curtea de APEL PITEȘTI, ci soluția dată de această instanță prin admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Invocă astfel încălcarea dispozițiilor legale referitoare la efectele casării, implicit nelegalitatea soluției date în recurs, motiv care nu se încadrează în situația reglementată de dispozițiile art.317 alin.1 pct.(2) Cod procedură civilă.
Motivul nu poate fi încadrat nici în situația greșelilor de fapt, involuntare la care se referă dispozițiile art.318 alin.(1) teza întâi Cod procedură civilă. Greșeala materială nu vizează greșelile de judecată, de apreciere a probelor sau de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale.
A da posibilitatea părții să se plângă aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea în recurs asupra aplicării dispozițiilor legale în privința efectelor casării ar echivala cu o rejudecare a căii de atac. Exercitarea recursului la recurs este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente prezenta contestație în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei nr.757/R-CM din 18 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimată fiind DISTRIGAZ SUD
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./06.02.2009
Jud.recurs: -/-/
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1703/2009. Curtea... → |
|---|
