Contestație decizie de concediere. Decizia 746/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 746/R-CM
Ședința publică din 16 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare pentru soluționare, recursurile declarate de contestatorul și de intimata TRANS RÂMNICU împotriva sentinței civile nr.899 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-intimată Trans Râmnicu V, în baza împuternicirii avocațiale nr.123/2008 emisă de Baroul A-Cabinet individual, lipsind recurentul-contestator.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-intimată, depune la dosar întâmpinare și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat pentru recurenta-intimată Trans, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea în totalitate a acțiunii contestatorului.
Având cuvântul asupra recursului formulat de contestator, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 03 2007 a formulat contestație împotriva deciziei nr.13 din 12 noiembrie 2007 emisă de intimata Trans L Râmnicu
Se solicită anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă și reangajarea în cadrul societății intimate, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale și obligarea la plata indemnizației pentru perioada în care a fost în incapacitate temporară de muncă.
În motivarea contestației, se arată că prin decizia de mai sus contestatorului i-a fost desfăcut contractul de muncă în baza art.61 lit.a Codul muncii începând cu 20 iulie 2007. Acesta a fost angajat al societății din 14 noiembrie 2005, pe postul de taximetrist, cu o durată de 4 ore pe zi. În data de 18 mai 2007, în timp ce se afla în serviciu ca șofer, a fost accidentat de un alt autoturism din culpa conducătorului acelui autoturism. Ca urmare a impactului a suferit multiple traumatisme, a fost internat în Spitalul Dr. din B unde a suferit și o intervenție chirurgicală. După accident și-a pierdut capacitatea de muncă și din 18 mai 2007 este pensionar gradul III, pensie pe care o avea la data accidentării.
Evenimentul a fost comunicat de către patronul societății la Inspectoratul eritorial d e Muncă V, care a făcut cercetări. Nu i s-a eliberat adeverință pentru a putea beneficia de concediu medical.
Decizia de desfacere a contractului de muncă în baza art.61 lit.a este nelegală pe motiv că a fost emisă în timp ce se afla în incapacitate de muncă. Deși contractul de muncă a fost desfăcut începând 20 iulie 2007, la data de 01 noiembrie 2007 i s-a eliberat adeverință că este încadrat la societatea respectivă.
Nu s-au făcut cercetările prealabile cerute de art.63 Codul muncii.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.899 din 23 octombrie 2008, admis în parte contestația, a constatat nulitatea deciziei nr.13 din 12 noiembrie 2007 emisă de Trans Râmnicu V și a dispus reintegrarea contestatorului în postul avut anterior.
S-au respins capetele de cerere privind obligarea intimatei la plata drepturilor bănești și a indemnizației de concediu medical.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că prin contractul individual de muncă nr.4 din 14 noiembrie 2005 contestatorul a fost angajat ca taximetrist la Trans Râmnicu La acea dată se afla în gradul III de invaliditate, ca urmare a bolii intervenite în 27 noiembrie 2000, fapt ce rezultă din decizia asupra capacității de muncă nr.304/2008 (29 dosar).
La data de 18 mai 2007 contestatorul a fost victima unui accident de circulație, în urma căruia a fost internat în spital.
Prin decizia nr.13/12 noiembrie 2007, începând cu 20 iulie 2007 contestatorului i-a încetat activitatea, în baza art.61 lit.a din Codul muncii.
S-a reținut că decizia contestată nu cuprinde cerințele prevăzute de art.268 pct.1 din Codul muncii și întrucât, dat fiind caracterul formal al deciziei de sancționare, ce rezultă din caracterul imperativ al dispozițiilor art.268 Codul muncii, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia trebuie să le cuprindă nu poate fi complinită prin niciun fel de înscris sau probă administrate în acest sens. Decizia trebuie să cuprindă descrierea în amănunt detaliat și în concret a faptei ce constituie abatere disciplinară.
Or, în speță, angajatorul a consemnat numai activitate necorespunzătoare, absențe nemotivate, indisciplină la locul de muncă, fără a indica în ce constau acestea.
S-a reținut astfel că decizia emisă este nelegală, cu neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art.268 pct. 2 lit.a-f din Codul muncii, situație în care nu se mai impune analizarea criticilor făcute cu privire la faptul că a fost emisă sau nu în perioada în care contestatorul era în incapacitate de muncă.
Referitor la cererile privind acordarea drepturilor salariale și a indemnizației de concediu medical, începând cu data producerii accidentului de circulație și până în prezent, s-a reținut că pentru perioada de la producerea accidentului de circulație din 18 mai 2007 și în prezent, pentru care solicită a fi despăgubit, contestatorul nu a depus concediu medical la unitate în vederea plății drepturilor de asigurări sociale. De precizat că în baza concediilor medicale pe care angajatul le depune la unitate și se înaintează Casei de Asigurări de Sănătate, se alocă sumele ce sunt plătite ca asigurări de sănătate.
Or, contestatorul a recunoscut că nu a obținut concedii medicale, că nu a depus la unitate astfel de documente medicale, cu motivarea că angajatorul a refuzat să-i elibereze adeverință.
Din nicio probă nu rezultă că sus-numitul contestator a făcut vreun demers în vederea eliberării adeverințelor de angajat pentru obținerea concediilor medicale.
Actele medicale depuse la dosar dovedesc indubitabil că angajatul, în urma accidentului din 18 mai 2007, suferit numeroase internări, a suferit o intervenție chirurgicală și că necesită 90-100 zile timp de îngrijiri medicale, cu reexaminare după epuizarea timpului de îngrijiri medicale (raportul de constatare medico-legală din 6 iulie 2007 - 130-131 dosar).
Singurul demers făcut de către contestator este sesizarea din 15 octombrie 2007 adresată Inspectoratului Teritorial d e Muncă V (10 dosar).
În consecință, în condițiile în care nu a depus actele medicale cerute de lege la societatea intimată, nu poate beneficia de indemnizație de concediu medical.
Referitor la cererea contestatorului de a i se acorda drepturile salariale pentru aceeași perioadă, s-a reținut că pe perioada incapacității de muncă angajatul nu beneficiază de niciun alt drept salarial decât drepturile ce decurg din asigurările de sănătate.
În condițiile în care contestatorul nu a fost împiedicat de către societatea angajatoare să se prezinte la lucru - fapt recunoscut chiar de către el, că și în prezent este în incapacitate de muncă - chiar dacă se anulează decizia de desfacere a contractului de muncă, societatea nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale pe perioada solicitată.
Susținerea contestatorului că nu a putut obține adeverințe de salariat pe motiv că a fost schimbat asociatul intimatei, nu are relevanță în condițiile în care din actul adițional constitutiv al Trans rezultă că abia la 19 iulie 2007 societatea și-a schimbat sediul și are alți asociați.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, atât contestatorul, cât și intimata Trans
Se arată, în recursul formulat de contestator, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit instanța de fond i-a respins cererea pentru acordarea drepturilor ce i se cuveneau, pe considerentul că nu a făcut dovada depunerii certificatelor medicale la societate.
Nu s-a avut în vedere că acesta nu a putut beneficia de certificate medicale din chiar culpa intimatei care, prin adeverința nr.11/01.11.2007 arată că era încadrat la societate, dar aceasta nu a achitat contribuțiile pentru asigurările sociale de sănătate până la data de 30 aprilie 2007, situație în care nu a putut beneficia de concediu medical.
Ca urmare, în mod nejustificat i s-a respins acest capăt de cerere pentru obligarea intimatei la plata drepturilor bănești, ținând cont de actele normative în vigoare și de culpa intimatei în neplata contribuțiilor sociale, motiv pentru care solicită admiterea și acestui capăt de cerere.
În recursul declarat de intimată se critică sentința instanței de fond față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătându-se că nejustificat instanța a reținut nerespectarea prevederilor art.268 pct.2 din Codul muncii la emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă al contestatorului.
Întrucât societatea a fost preluată de actualul acționar fără contestator, care a rupt legătura cu societatea al cărui angajat era, nu se poate proceda la reangajarea acestuia, având în vedere și actele depuse la dosar, care atestă că se află în incapacitate temporară de muncă și nu mai poate fi reangajat.
Examinând recursurile formulate de părți instanța constată următoarele:
Recursul formulat de intimată este nefondat.
Prin decizia nr.13 din 12 noiembrie 2007, intimata a dispus încetarea activității contestatorului începând cu data de 20 iulie 2007, potrivit art.61 lit.a din Codul muncii.
În contestația emisă se motivează că încetează contractul de muncă al contestatorului, având în vedere prevederile statutului societății, ale Codului muncii, precum și activitatea necorespunzătoare (absențe nemotivate, indisciplină la locul de muncă).
În mod corect instanța de fond a reținut că potrivit art.268 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprinde în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat sau pentru care nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea; e) temeiul în care sancțiunea poate fi contestată și f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Rezultă clar din textul de lege arătat că mențiunile respective trebuie făcute în cuprinsul deciziei, sub sancțiunea nulității absolute.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, intimata nu a menționat în decizie nici descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, menționând simplu absențe nemotivate, indisciplină la locul de muncă, nu a precizat nici care prevederi din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil au fost încălcate și nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului sau pentru care, în condițiile art.267 (3), nu a fost efectuată cercetarea.
Așa fiind, decizia emisă de intimată a fost în mod corect constatată a fi nulă.
Drept consecință, s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior.
Sentința instanței de fond fiind legală sub aspectul constatării nulității deciziei de desfacere a contractului de muncă, recursul formulat de intimată sub acest aspect este neîntemeiat, nefiind îndeplinite condițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
Recursul contestatorului este întemeiat.
Așa cum s-a arătat în motivarea recursului formulat de intimată, aceasta a emis o decizie de încetare a contractului de muncă al contestatorului, cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de Codul muncii, sancționată cu nulitatea absolută a acestei decizii.
Anularea concedierii pentru motive de nelegalitate nu conduce automat la repunerea părților în situația anterioară (restitutio in integrum), ci aceasta este posibilă numai la solicitarea salariatului. Dar în oricare din situații instanța trebuia să aibă în vedere dispozițiile art.78 (1) din Codul muncii, potrivit cărora în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Cum instanța de fond a respins acest capăt de cerere, reținând incapacitatea de muncă a contestatorului, trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.78 din Codul muncii, în sensul arătat.
Este drept că se pretinde de către contestator că din data de 18 mai 2007 și până în prezent acesta a fost în concediu medical datorită incapacității de muncă intervenită în urma accidentului de circulație, însă acesta a solicitat despăgubiri constând în drepturile neacordate pe perioada incapacității de muncă, care nu i-au fost acordate de prima instanță.
Ca urmare, intimata urmează a fi obligată la aceste despăgubiri ce vor fi calculate de intimată, având în vedere ori drepturile salariale ori drepturile decurgând din incapacitatea de muncă, în măsura în care aceasta va fi dovedită de contestator de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrare, drepturi ce au fost calculate și prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Față de acest motiv se va admite recursul contestatorului, se va modifica în parte sentința instanței de fond în sensul că va fi obligată intimata să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiar salariatul.
Se vor menține în rest prevederile sentinței civile de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.899 din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pe intimata TRANS RÂMNICU V să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul intimatei TRANS RÂMNICU V, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./18.12.2008
Jud.fond: /
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 503/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 11/2009. Curtea... → |
|---|
