Contestație decizie de sancționare. Decizia 1178/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1178
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr. 2779/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI G, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru recurenta contestatoare, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat concluziile scrise depuse prin serviciul arhivă de către intimată, și înscrisurile depuse, azi, în ședința publică de către apărătorul contestatoarei, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta contestatoare, solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2779/04.06.2009, Tribunalul Gorj, a respins contestația formulată de, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost salariată în funcția de psiholog la Complexul de Recuperare și Reabilitare pentru Adulți din cadrul
Prin dispoziția nr.179/02.04.2009 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului G aceasta a fost sancționată cu reducerea salariului cu 10% pe trei luni pentru încălcarea dispozițiilor art.5 și 12 din Legea nr.477/2004 privind codul d e conduită a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice.
Referitor la nulitatea absolută invocată de contestatoare, în sensul că dispoziția de sancționare nu cuprinde descrierea în concret a faptei constituie abatere disciplinară, mențiune prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, conform dispozițiilor art. 268 alin.2 lit. a din Codul Muncii, aceasta a fost respinsă de instanță cu motivarea că în decizie este descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară (atitudinea recalcitrantă față de conducerea complexului și față de colegii de serviciu, comercializarea în timpul programului de lucru a unor obiecte din aur și îmbrăcăminte, părăsirea locului de muncă fără învoire etc.).
Pe fond, instanța a reținut că decizia a fost emisă în mod legal, întrucât contestatoarea a săvârșit abaterea disciplinară menționată în cuprinsul acestei decizii. Astfel, conform declarațiilor colegilor de serviciu ai petentei reieșea că aceasta a avut o atitudinea recalcitrantă față de conducerea complexului și față de colegii de serviciu, a filmat cu telefonul mobil în timpul mesei beneficiarii, încălcându-le dreptul la confidențialitate și protecție față de gradul de handicap al acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 263 alin.2 din Codul Muncii, abaterea disciplinară reprezintă o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În speță, s-a reținut încălcarea de către petentă a dispozițiilor art.12 din legea nr. 477/2004 privind Codul d e conduită a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice, care reglementează cadrul relațiilor în exercitarea atribuțiilor funcției
Astfel, în relațiile cu personalul contractual și funcționarii publici din cadrul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, precum și cu persoanele fizice sau juridice, angajații contractuali sunt obligați să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credință, corectitudine și amabilitate.
Personalul contractual are obligația de a nu aduce atingere onoarei, reputației și demnității persoanelor din cadrul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, precum și ale persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcției, prin întrebuințarea unor expresii jignitoare, dezvăluirea aspectelor vieții private, formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase.
Personalul contractual trebuie să adopte o atitudine imparțială și justificată pentru rezolvarea clară și eficientă a problemelor cetățenilor. Personalul contractual are obligația să respecte principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorității publice, prin:
a) promovarea unor soluții coerente, conform principiului tratamentului nediferențiat, raportate la aceeași categorie de situații de fapt;
b) eliminarea oricărei forme de discriminare bazate pe aspecte privind naționalitatea, convingerile religioase și politice, starea materială, sănătatea, vârsta, sexul sau alte aspecte.
Pentru abaterile săvârșite, contestatoarea a fost sancționată cu reducerea salariului cu 10% pe o perioadă de trei luni, conform dispozițiilor art.264 alin.1 lit. d din Codul Muncii.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins contestația formulată de contestatoare, raportat la dispozițiile legale invocate mai sus.
Împotriva sentinței, a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate susținând că decizia atacată este nulă, sub aspectul neîndeplinirii condițiilor de fond și de formă, neregăsindu-se în cuprinsul acesteia descrierea în concret a faptei.
Pe fondul cauzei, face trimitere la înscrisurile depuse din care reiese că a avut un comportament decent și profesional atât cu colegii cât și cu personalul asistat, considerând că este neîndreptățită prin aplicarea unei sancțiuni nejustificate.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că motivele invocate nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele:
Instanța a respins excepția nulității absolute, la care face referire contestatoarea, concluzionând că nu este întemeiată, abaterea fiind descrisă punctual, așa cum reiese din prima parte a deciziei contestate.
Instanța nu a dat eficiență dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a, care dispune clar că, "sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Ceea ce se desprinde din dispoziția atacată, este numai o enumerare a abaterilor, dispozițiile legale în ceea ce privește motivarea în fapt fiind îndeplinite, dacă abaterile sunt identificate prin datele când au fost comis și actele ce conțin descrieri ale acestora (rapoarte, referate, note de sesizare etc.).
La același art. al.2, lit. e, se prevede aceeași sancțiune dacă în cuprinsul deciziei de sancționare nu sunt indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 al.3 nu a fost efectuată cercetarea.
Nu se regăsește nicio referire la aceste dispoziții obligatorii, susținerea din întâmpinare că recurenta nu s-a prezentat la cercetarea prealabilă, nefiind suficientă, cu atât mai mult cu cât adresa nr. 2498/23.02.2009 aflată la fila 25 dosarului de fond nu poartă nicio semnătură de luare la cunoștință de către contestatoare a convocării la cercetarea prealabilă.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 312.Pr.Civ. raportat la art. 304 pct. 9.Pr.Civ. va fio admis recursul, modificata sentința iar pe fondul cauzei admisă contestația.
Fiind în culpă procesuală, va fi obligată pârâta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenta contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul, împotriva sentinței civile nr. 2779/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI
Modifică sentința în sensul că respinge contestația.
Constată nulă decizia de sancționare nr. 179/02.04.2009 emisă de intimată.
Obligă intimata la 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 3: Marin Panduru - - |
Grefier, - - |
Red.Jud. MI
. Red. DO - 2ex/02.03.2010
Jud. Fond.
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 608/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1280/2010. Curtea... → |
|---|
