Contestație decizie de sancționare. Decizia 1220/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1220
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
Xxxx
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata - - C împotriva sentinței nr.3900 din 16 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru Sindicatul Liber " " C și intimata contestatoare, lipsind recurenta intimată - -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic, pentru intimatul intervenient Sindicatul Liber C, depune cerere de intervenție formulată de Sindicatul Liber întrucât nu a fost conceptat în recurs și împuternicire.
Curtea, constatând că Sindicatul Liber nu a fost conceptat în recurs, în calitate de intervenient, a dispus conceptarea acestuia.
Constatând că nu mai există alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimata contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Consilier juridic, pentru intervenientul Sindicatul Liber "" a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin sentința nr.3900 din 16 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de contestatoarea, și a cererii de intervenție accesorie formulată de intervenientul Sindicatul Liber, împotriva deciziei de sancționare nr.136/27.06.2007 emisă de intimata -""-.
S-a dispus anularea decizia 136/27.06.2007 emisă de intimată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că intimata nu a făcut dovada contrară susținerilor intervenientului accesoriu potrivit cărora la cercetarea prealabilă trebuia să participe și un participant al sindicatului și nici dovada contrară susținerilor conform cărora activitatea derulată în mod defectuos, ce a dus la sancționarea salariatei a avut loc in afara programului de lucru.
Pe de altă parte, cu privire la temeinicia măsurii,tribunalul constatat că chiar prin întâmpinare intimata invocă dispoziții generale atunci când individualizează abaterea salariatei de genul " nu coordonează și nu instruiește personalul din subordine".
Cunoscând că activitatea de coordonare este o activitate generică ce incumbă in special echipei manageriale, abaterea salariatei trebuia să fie individualizată prin menționarea strictă și clară a unor activități pe care trebuia să le presteze și obligații ce îi reveneau in concret.
In consecință, tribunalul a constatat că in mod netemeinic a fost reținută abaterea ce a dus la aplicarea sancțiunii.
Pe de altă parte, fiind vorba despre apariția unor lipsuri materiale ce se constituie în prejudiciu era necesar ca intimata să prezinte, cel puțin ipotetic, faptul generator de prejudicii ( dispariție nemotivată,furt, sau pierdere ).
Împotriva sentinței a formulat recurs intimata criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța a considerat că neparticiparea sindicatului la cercetarea prealabilă ar conduce la nulitatea deciziei de sancționare, și că de asemenea abaterea a avut loc în afara programului de lucru, astfel că sancționarea ar fi nelegală.
O altă critică a constituit-o faptul că în mod greșit instanța de fond a considerat că trebuia să fie individualizată abaterea prin menționarea strictă și clară a unor activități, pe care trebuia să le presteze contestatoarea, și nu prin invocarea unor dispoziții generale în sensul că nu coordonează activitatea personalului din subordine.
O altă critică a vizat faptul că în mod greșit instanța a reținut că intimată nu a prezentat nici ipotetic faptul generator de prejudiciu, deoarece contestatoarea nu a fost sancționată de crearea unui prejudiciu ci pentru că a desfășurat în mod defectuos activitatea.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Este întemeiată critica vizând neparticiparea sindicatului la cercetarea disciplinară a contestatoarei. Astfel, chiar dacă în contractul colectiv de muncă la nivel de societate este prevăzută participarea în comisia de cercetare a unui reprezentant al sindicatului, lipsa acestuia nu conduce la nelegalitatea deciziei de sancționare așa cum a reținut instanța.
Nelegalitatea deciziei este reglementată de dispozițiile art.268 alin.2 din codul muncii, și acolo nu este prevăzut un asemenea caz de nulitate.
Mai mult decât atât, contestatoarea avea dreptul și putea să ceară ea însăși sindicatului să o asiste la cercetarea prealabilă, fapt ce nu l-a făcut.
Este de asemenea întemeiată și critica referitoare la faptul că intimata nu a făcut dovada că activitatea pentru care a fost sancționată contestatoarea s-a desfășurat în afara programului.
Abaterea disclipinară este potrivit art.263 alin.2 din codul muncii, o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
După cum se poate constata condiția ca o faptă să constituie abatere este ca aceasta să aibă legătură cu munca salariatului, nu să fie săvârșită neapărat în timpul programului de lucru.
Instanța de fond greșește de asemenea și atunci când reține că intimata invocă dispoziții generale atunci când individualizează abaterea, și nu activități concrete.
Din decizia de sancționare reiese că salariata a fost sancționată pentru fapte concrete și anume nerespectarea unei note interne atât de către ea cât și de către ceilalți salariați pe care îi avea în subordine și a căror activitate trebuia să o vegheze pentru a se desfășura conform indicațiilor conducerii societății.
Întemeiată este de asemenea și critica vizând concluzia instanței în sensul că intimata nu ar fi făcut nici ipotetic dovada faptului generator de prejudiciu, deoarece așa cum reiese din aceeași decizie, salariata nu a fost sancționată pentru crearea unui anume prejudiciu, ci pentru nerespectarea unor dispoziții interne.
Pentru toate aceste considerente, constatând că intimata contestatoare se face vinovată de săvârșirea abaterii reținute în sarcina sa, sentința fiind astfel nelegală și netemeinică, în baza art, 304 pct. 9 cod. Proc. Civ. rap la art. 312 cod proc. Civ va fi admis recursul și va fi schimbată sentința în sensul că va fi respinsă contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata - - C împotriva sentinței nr.3900 din 16 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Modifică sentința în sensul că respinge contestația și cererea de intervenție.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.P:
Tehn./Ex.4/25.03.2008
/ și
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 388/2008. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
