Contestație decizie de sancționare. Decizia 1249/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1249/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamantul U și de pârâtul SC Finance SA B, împotriva sentinței civile nr. 921 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 5.10.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 12.10.2009, apoi pentru 19.10.2009 și 23.10.2009, iar apoi pentru astăzi, 26.10.2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 921/M/21.05.2009, Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulată de reclamantul U în contradictoriu cu pârâta SC Finance SA
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 12.000 lei reprezentând daune morale.
A respins restul pretențiilor ca nefondate.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat in functia de manager al Agentiei Bas ocietatii parate, incepand cu data de 12.06.2008. Potrivit dispozitiilor contractului sau individual de munca, alaturi de salariu, s-a mentionat acordarea catre angajat a unui bonus variabil de 6 salarii lunare pe an in functie de performante.
In urma descoperirii unor fraude la Centrul de B, in baza Raportului de risc intocmit in data de 12.12.2008, s-a dispus cercetarea disciplinara a reclamantului, iar prin decizia nr.2559/17.12.2008, in temeiul dispozitiilor art.52 al.1 muncii, s-a dispus suspendarea contractului individual de munca al reclamantului pe durata cercetarii.
Prin Decizia nr.2800/12.01.2009 s-a dispus sanctionarea disciplinara a reclamantului prin retrogradarea sa din functia de manager al Agentiei B in functia de agent de vanzari, pe o perioada de 60 de zile, precum si incetarea suspendarii contractului sau de munca si reluarea activitatii.
S-a retinut ca agentii din subordinea reclamantului nu au respectat anumite reguli din procedura de Cash, respectiv au acceptat cereri de creditare din partea unor solicitanti angajati in societati ce desfasoara activitati in domeniul constructiilor sau au sub 9 angajati, iar, in urma introducerii lor in sistemul informatic, acestea au fost aprobate imediat, desi nu indeplineau conditiile de eligibilitate. De asemenea, acestia permiteau ca unii clinti sa completeze 2 sau 3 cereri de credit, astfel incat suma totala a imprumuturilor depasea suma totala a pragului pentru care, potrivit procedurii de Cash, era necesara depunerea de documente suplimentare.
Astfel, desi reclamantul verifica cea mai mare parte a dosarelor de credit, acesta nu cunoastea ca angajatii intocmesc dosarele de credit fara respectarea procedurii de cash, procedura pe care acesta o conducea si s-a asigurat ca este cunoscuta si de catre agentii din subordine, aceasta fiind una din responsabilitatile sale in calitate de manager de agentie.
S-a mai aratat ca in calitatea sa de manager acesta era responsabil de organizarea, coordonarea si supravegherea activitatii agentilor de vanzari din subordine, activitate ce trebuie desfasurata in conformitate cu normele si politicile interne de creditare, respectiv procedura de cash, si cu Finance SA. Functia pe care acesta o ocupa implica cunoasterea in detaliu a modului de lucru a agentilor de vanzare din subordine, constatarea abaterilor de la normele interne de creditare si de la angajatului savarsite de agentii de vanzare din subordine, precum si adoptarea si implementarea unor masuri active si eficiente in vederea incetarii practicilor incorecte ale subordonatilor in raport cu normele interne ale societatii.
Totodata s-a mentionat ca in urma cercetarii disciplinare, comisia de disciplina considera ca reclamantul nu si-a indeplinit in mod corespunzator atributiile de conducere aferente functiei sale, iar in privinta suspiciunilor de frauda, nu sau gasit indicii ca acesta ar fi fost direct implicat la comiterea acestora.
Din modalitatea de intocmire a deciziei de sanctionare disciplinara, instanta a retinut ca fapta imputata reclamantului este descrisa, si consta practic intr-o omisiune, respectiv in nerespectarea atributiilor ce ii reveneau in calitatea sa de director agentie. Astfel, s-a mentionat ca acestuia ii revenea obligatia cunoasterii in detaliu a modului de lucru a agentilor de vanzare din subordine, constatarea abaterilor de la normele interne de creditare si de la angajatului savarsite de agentii de vanzare din subordine, precum si adoptarea si implementarea unor masuri active si eficiente in vederea incetarii practicilor incorecte ale subordonatilor in raport cu normele interne ale societatii.
In consecinta, apararea reclamantului formulata in acest sens nu poate fi retinuta.
Potrivit dispozitiilor ui Companiei, de care reclamantul a luat cunostinta, potrivit semnaturii sale aplicate pe formularul depus la dosar, managerii trebuie sa se asigure ca toti angajatii primesc indrumari, trening, si sunt informati cu privire la comportamentul etic si cerintele legate de responsabilitatile lor in cadrul companiei.
Avand in vedere ca prin raportul de risc depus la dosar si intocmit in data de 12.12.2008 s-a mentionat ca angajatii punctului de vanzari B au incalcat regulile de acordare a creditelor, exemplificandu-se cu un numar ridicat de dosare, instanta retine ca angajatii din subordinea reclamantului nu au respectat procedurile interne de acordare a creditelor, primind cereri din partea unor persoane ce nu indeplineau conditiile de eligibilitate.
Chiar daca agentii de vanzari au fost instruiti de catre companie in privinta noilor reguli de creditare, aceasta nu il scuteste pe reclamant, in calitate de manager de agentie, de indeplinirea atributiilor ce ii revin, respectiv aceea de a ase asigura ca toti angajatii sunt instruiti cu privire la resposabilitatile in cadrul companiei. Daca nu ar avea un rol principal de a asigura respectarea corecta a politicilor companiei in cadrul acesteia, de coordonare si control, practic pozitia managerului nu ar fi justificata.
Chiar reclamantul a mentionat, cu ocazia cercetarii disciplinare, ca atributiile sale principale constau in recrutarea echipei de vanzari, formarea profesionala si instruirea agentilor de vanzari din subordine, conform procedurilor interne. Or, de incalcarea intr-un numar mare de dosare de credit a politicii de acordare a creditelor de catre agentii de vanzari din subordinea sa, instanta retine ca reclamantul se face vinovat de omisiunea de a lua masuri concrete de explicare a noilor reguli de acordare credite si de implementare a acestora.
de considerentele expuse, constata ca reclamantul se face vinovat de savarsirea abaterii disciplinare retinute in sarcina sa, motiv pentru care cererea de anulare a deciziei de sanctionare va fi respinsa ca nefondata.
De asemenea, avand in vedere ca un numar de 53 dosare de credit prezentau suspiciune de frauda, si nu au mai fost inregistrate ca si performanta a Agentiei B, in acest mod realizarile agentiei scazand sub obiectivul propus, instanta retine ca nu se poate acorda reclamantului bonusul de performanta pretins si aferent ultimului trimestru al anului 2008.
Raportat la petitul privind daunele morale, astfel cum rezulta din declaratiile martorul audiat, compania a organizat la Bop etrecere de C unde a fost chemata si echipa din B, aceasta fiind apreciata ca cea mai buna din tara. Cu o zi inainte de aceasta petecere, reclamantul a primit telefonic felicitari privind realizarile Agentiei B, iar in timpul petrecerii din data de 17.12.2008, acesta a fost anuntat ca ii este suspendat contractul de munca si in consecinta a predat la cerere masina, telefonul si celelalte bunuri primite din partea societatii.
Chiar daca in mod firesc aceste bunuri au fost retinute reclamantului, in conditiile in care a fost suspendat contractul de munca al acestuia, maniera in care societatea parata a procedat incalca regula exercitarii cu buna credinta a drepturilor. Astfel, raportul de risc ce prezinta nerespectarea de catre agentii de vanzari din Bap rocedurii de acrodare a creditelor a fost intocmit in 12.12.2008, iar chemarea echipei din B la B s-a facut in 16.12.2008, fiind felicitat telefonic reclamantul pentru realizarile agentiei pe care o conduce, cu cele mai bune performante din tara.
la o petrecere organizata cu ocazia sarbatorii Cului in B, cu mentiunea ca echipa din B are cele mai mari realizari, desi se cunostea deja situatia constatata la aceasta agentie, fara a-l anunta si pe reclamant despre faptul ca se vor discuta si aceste aspecte, si punandu-l astfel in situatia de a ramane fara masina si telefon in alt oras, reprezinta o maniera abuziva de a proceda din partea societatii si care este de natura a-i produce acestuia un prejudiciu moral.
In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. muncii, instanta a admis cererea reclamantului si a obligat societatea la plata catre acesta a sumei de 12.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantul U și pârâta Finance
Recursul reclamantului tinde la modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii în totalitate a pretențiilor formulate în acțiunea introductivă, respectiv anularea deciziei de sancționare nr. 2800/2009 și înlăturarea sancțiunii aplicate, obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul cuvenit și cel încasat, obligarea angajatorului la plata bonusului de performanță aferent ultimului trimestru al anului 2008, obligarea la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale.
Criticile formulate în calea de atac vizează aprecierea greșită de către instanța de fond a vinovăției reclamantului în caracterul defectuos al managementului exercitat la nivelul agenției locale din subordinea societății pârâte, susținându-se că apărările pârâtei au format convingerea tribunalului că se impune aplicarea sancțiunii disciplinare. Din această perspectivă, se susține că în mod greșit instanța a reținut că reclamantul se face vinovat de omisiunea de a lua măsuri concrete de explicare a noilor reguli de acordare a creditelor și de implementare a acestora, câtă vreme societatea angajatoare nu i-a stabilit acestuia responsabilitățile concrete ale funcției. Cu toate acestea, se afirmă de către reclamant că a purtat permanent discuții cu agenții de vânzări din subordine relativ la procedura și implementarea procedurii de Cash, sincopele sesizate de conducerea societății nefiindu-i imputabile. Cât privește verificarea dosarelor de credit, arată reclamantul că, deși în nicio dispoziție a fișei de post nu era stabilită o asemenea obligație, din proprie inițiativă proceda la verificarea acestor dosare, sub aspectul existenței documentelor necesare pentru acordarea creditelor, neavând nici sarcina nici posibilitatea de a verifica în amănunt dacă fiecare document în parte întrunește cerința acordării creditului solicitat, activitate care ar fi presupus preluarea responsabilităților tuturor agenților din agenția pe care o coordona. Sunt valorificate de reclamant în susținerea acestor preocupări, declarațiile martorilor audiați în cauză, din ale căror relatări se desprind diligențele depuse pentru organizarea unei echipe performante.
Un motiv distinct de recurs are ca obiect respingerea de către prima instanță a capătului de cerere privind obligarea societății pârâte la plata bonusului de performanță aferent ultimului trimestru al anului 2008.
Argumentul invocat de instanță în respingerea pretenției, respectiv existența unui număr de 53 de dosare de credit care prezintă suspiciunea de fraudă, este apreciat ca neîntemeiat, în condițiile în care decizia de sancționare se referă la o suspiciune de fraudă, iar nu la o fraudă concretă, dovedită, echipa agenției din B situându-se în fruntea tuturor echipelor din țară.
În fine, sub aspectul daunelor morale solicitate, se învederează că, deși prima instanță a reținut culpa procesuală a pârâtei, cuantumul acestor despăgubiri este infim în raport cu prejudiciul moral încercat de reclamant. Sunt reiterate în acest cadru al criticilor împrejurările reliefate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, complinite cu mijloacele probatorii administrate în fața primei instanțe care, în opinia reclamantului, dovedesc temeinicia cererii daunelor morale în cuantumul solicitat, de 50.000 euro: comportamentul avut față de reclamant de echipa managerială de la B în data de 17.12.2008, afecțiunile morale suferite, în condițiile implicării depline în viața profesională, cu riscul afectării relațiilor familiale.
Prin recursul exercitat de pârâta Finance B, se solicită admiterea căii de atac, modificarea în parte a hotărârii tribunalului, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea daunelor morale către reclamant, obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în ambele faze procesuale.
Din cuprinsul motivelor de recurs, se desprinde, pe de o parte, că acordarea daunelor morale este nelegală, având în vedere Decizia nr. XXXX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, după cum și dispozițiile art. 269 alin. 1. muncii, nefiind dovedită existența unei culpe a societății angajatoare în cauzarea unui prejudiciu moral reclamantului.
Pe de altă parte, în opinia recurentei, daunele morale recunoscute reclamantului nu întrunesc condițiile generale ale răspunderii civile delictuale. Considerentele reținute de tribunal ca argument al acordării daunelor morale sunt contrazise de recurentă, arătând că, în fapt, măsurile de predare a mașinii de serviciu, cardului de alimentare, telefonului mobil, cardului de asigurare de sănătate și laptop-ului au fost consecința suspendării contractului de muncă al reclamantului, pe fondul situației deficitare constatate la agenția din B, iar luarea acestor măsuri în data de 17.12.2008, cu ocazia unei petreceri organizate de echipa managerială a societății, la B, nu justifică acordarea daunelor de această natură.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor invocate, curtea reține următoarele;
Relativ la recursul declarat de reclamant, cercetarea motivelor căii de atac în corelație cu considerentele care au condus prima instanță la adoptarea soluției cu privire la analiza dată deciziei de sancționare, confirmă dezlegarea asupra căreia s-a oprit tribunalul.
Susținerea recurentului reclamant, potrivit căreia nu avea înscrisă în fișa postului atribuții de coordonare a condițiilor de acordare a creditelor de către agenții de vânzări din subordine, este contrazisă de economia responsabilităților care îi reveneau în calitate de manager al agenției teritoriale. Astfel cum a nuanțat și prima instanță, în determinarea rolului managerial pe care îl deținea, coordonarea, controlul și respectarea întocmai a politicilor companiei de către personalul din subordine, justifică însăși poziția managerială a reclamantului. Concret, aceste responsabilități au fost asumate de reclamant prin semnarea formularului de luare la cunoștință a dispozițiilor ui Companiei, conținutul lor fiind recunoscut cu prilejul cercetării disciplinare, ocazie cu care a arătat că atribuțiile sale constau în recrutarea, formarea profesională și instruirea agenților de vânzări din subordine. În felul acesta, deficiențele constatate în actele de control ale firmei cu privire la unele dosare de credite, apare ca o evidentă omisiune a reclamantului în luarea măsurilor de instruire a agenților cu privire la regulile de acordare a creditelor și de implementare a acestora.
În mod corespunzător, nu poate fi recunoscut reclamantului bonusul de performanță, pretins ca expresie a clauzelor contractului individual de muncă cu privire la salarizare.
Pentru trimestrul IV al anului 2008 au fost stabilite ca obiective realizarea unui număr minim de 272 de contracte de credit, cu un volum minim al sumelor împrumutate de 651.500 euro, fiind încheiate în realitate 242 de contracte, cu un volum al sumelor împrumutate de 570.080 euro. Recunoscând că din numărul acestor contracte încheiate, pentru 53 de dosare de creditare s-a dovedit existența unor adeverințe de venituri false, comunicate ca atare de societățile de la care ar fi fost emise, suspiciunea de fraudă din partea societății pârâte este evidentă, antrenând un control la agenția teritorială, cu participarea organelor de cercetare penală. Acceptând că în ansamblul agențiilor din țară, filiala condusă de reclamant a obținut parametrii superiori în politica de activitate a societății, realizarea unui număr de contracte sub obiectivele stabilite, la care se adaugă suspiciunea de fraudă, constituie argumente întemeiate ale nerecunoașterii performanțelor care să atragă acordarea bonusului salarial.
Cât privește problematica daunelor morale, aceasta va primi o soluționare unitară, datorită corelării criticilor din cele două recursuri.
care au condus instanța de fond la recunoașterea sumei de 12.000 lei acordată reclamantului sub formă de daune morale, s-au întemeiat pe maniera în care a procedat conducerea societății pârâte, considerată abuzivă, de natură a produce reclamantului un prejudiciu moral. Au fost avute în vedere în descrierea acestei conduite felicitările adresate telefonic reclamantului de conducerea de la B, cu o zi înaintea petrecerii organizate la sediul societății, în data de 17.12.2008, prilejuită de sărbătorile de iarnă, pentru realizările agenției locale, pentru ca în timpul petrecerii reclamantului să-i fie adus la cunoștință suspendarea contractului de muncă, cu consecința predării autoturismului de serviciu, a telefonului mobil, cardurilor primite și laptop-ului, deși raportul de risc care cuprindea concluzii ale nerespectării agenților de vânzări a procedurii de acordare a creditelor a fost întocmit încă din data de 12.12.2008.
Fără îndoială, înștiințarea adusă la cunoștința reclamantului, privind suspendarea contractului de muncă, consumată chiar cu prilejul unui moment festiv, urmată de cererea de predare a bunurilor societății, i-au creat acestuia un evident disconfort al propriilor sentimente de prețuire pentru activitatea depusă, o atingere a demnității și statutului profesional în raport cu ceilalți participanți la eveniment, cu proprii angajați. Dovezile produse în susținerea acțiunii introductive atestă fără putință de tăgadă preocuparea reclamantului pentru bunul mers al agenției pe care o conducea, alocarea unei mari părți a timpului liber în scopul îndeplinirii sarcinilor, numai că efortul depus nu a fost în corelare cu eficiența activității, reclamantul ignorând concentrarea atribuțiilor de ordin managerial apte a avea ca rezultat coordonarea, controlul, informarea, trainingul personalului din subordine. Relația de prepușenie, specifică raportului derivat din contractul de muncă, a determinat, în contextul împrejurărilor reținute, reacția categorică a conducerii societății, manifestată în formele prezentate, specifice dealtfel relațiilor structurate pe economia privată, în care invitația la o petrecere organizată cu o anumită ocazie, anticipată de recunoașterea meritelor remarcate până la un anumit moment, nu se confundă cu luarea unor măsuri extreme, în măsura în care acestea sunt întemeiate.
Așadar, acordarea daunelor morale de către prima instanță, dincolo de a crea incertitudini asupra cuantificării lor, este contrară, pe de o parte, prevederilor art. 269 alin. 1. muncii - în lipsa oricărei culpe din partea angajatorului - după cum, pe de altă parte, contravine și deciziei nr. XXXX/2007, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, fapt ce impune modificarea sentinței atacate, ca rezultat al admiterii recursului exercitat de pârâtă, cu consecința respingerii în întregime a pretențiilor formulate de reclamant.
Ca rezultat al soluției adoptate, urmează a fi înlăturată mențiunea obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în prima instanță.
În legătură cu cererea pârâtei privind acordarea în integralitate a cheltuielilor de judecată, în măsura în care cele pendinte judecății în primă instanță au fost soluționate, cheltuielile din recurs urmează a fi respinse ca nedovedite. Extrasul de cont pretins a justifica aceste cheltuieli în recurs, nu este conform delegației avocațiale; în timp ce delegația a fost eliberată la data de 04.09.2009, extrasul amintit face referire la virarea unei sume în data de 02.06.2009, fără a cuprinde și mențiunea destinației respectivei sume de bani.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Finance B împotriva sentinței civile nr. 921/M/21.05.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte.
Înlătură mențiunea obligării pârâtei la plata către reclamantul Uas umei de 12.000 lei cu titlu de daune morale și a cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul declarat de reclamantul U împotriva aceleiași sentințe.
Respinge cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red./14.12.09
Tehnored. 15.12.09 - 4 ex.
Jud. fond /NM
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Cristina Ștefăniță, Daniel
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 202/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 113/2010. Curtea de... → |
|---|
