Contestație decizie de sancționare. Decizia 1267/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1267/2009
Ședința publică de la 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului promovat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 1061 din 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Procedura de citare este completă, fiind îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 26 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Constată că prin contestația formulată la 9.05.2008 și înregistrată sub nr- la această instanță, contestatorul în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa solicitat:
- anularea deciziei nr. 47/9.04.2008 a Procurorului General al Parchetului.
În motivarea contestației contestatorul arată că exercită funcția de prim grefier din anul 1995, perioadă în care nu a mai fost sancționat disciplinar sau administrativ, iar decizia atacată este nelegală întrucât este tardiv emisă, fapta pretins a fi săvârșită datând din decembrie 2000, deci cu nerespectarea termenului de 1 an prev. de art. 89 alin. 1 din Legea 567/2004. Se arată că obligația de expediere despre care se susține că nu a fost respectată trebuia executată de îndată, neputând fi reținut caracterul continuu al faptei care este prevăzut numai de legea penală.
În fond se susține și netemeinicia măsurii întrucât fapta nu a fost săvârșită de contestator, ci de grefierul șef care avea în fișa postului obligația de a îndeplini operațiile tehnice și scriptice de expediere a plângerilor, de aceea acesta a și efectuat mențiunea "restituit la IPJ" în registrul de urmărire penală și supraveghere.
În drept se invocă disp. art. 89 alin. 4 din Legea nr. 567/2004 rap. la art. 263 și urm. din muncii.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea excepției tardivității emiterii deciziei întrucât obligația ce-i revenea contestatorului de a expedia acele plângeri a avut un caracter continuu, reprezentând o sarcină permanentă din fișa postului. Se mai arată că obligația a fost îndeplinită abia în ianuarie 2008, chiar de contestator.
Termenul de un an pentru aplicarea sancțiunii a fost întrerupt întrucât organul abilitat să aplice sancțiunea a luat cunoștință de fapta ce constituie abatere disciplinară abia în martie 2008. Tot la această dată organul abilitat a descoperit și autorul abaterii disciplinare, deci emiterea deciziei nu e tardivă.
În fond se arată că decizia e justificată de neîndeplinirea unei atribuții ce intra în sarcinile sale de serviciu și care a avut consecința neexpedierii la IPJ a unui număr de 5438 de plângeri privind păgubiții din județul
Prin sentința civilă nr. 1061/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară.
A fost admisă contestația formulată de contestatorului în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și în consecință a fost anulată decizia nr. 47/9.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut prin perspectiva dispozițiilor art. 268 alin. 1 Codul Muncii raportat la art. 89 alin.1 din Legea nr. 567 /2004 că de la data săvârșirii abaterii disciplinare și până la data aplicării sancțiunii a trecut mai mult de 1 an de zile, deci aplicarea sancțiunii s-a prescris în cauză pentru că nu se poate vorbi de o formă continuă a abaterii disciplinare în Codul Muncii și pentru că persoanele cu atribuții de expediere a corespondenței au fost tot timpul cunoscute, nu se poate invoca întreruperea prescripției.
Drept urmare, s-a admis excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea și ca urmare s-a admis contestația de față.
În opinia separată a judecătorului s-a apreciat că excepția prescripției trebuie respinsă și pe cale de consecință și contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În expunerea de motive invocă faptul că abaterea disciplinară săvârșită de contestator a avut caracter continuu întrucât reprezintă o sarcină de serviciu prevăzută în fișa postului, în Ordinul 16/1997 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în Ordinele 2/2000 și 2/2001 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Mai susțin că potrivit art. 39 alin.3 Codul Muncii și art. 76 din Legea 567/2004 în perioada decembrie 2000 - ianuarie 2008 contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu constând în îndeplinirea formalităților de expediere a unui nr. de 5438 plângeri privind păgubiții la. S, astfel că obligația de serviciu a contestatorului a avut un caracter continuu, caracter ce s-a epuizat în ianuarie 2008, când plângerile au fost expediate la destinatar.
În aceste condiții nu se poate vorbi despre împlinirea termenului de aplicare a sancțiunii disciplinare, atâta timp cât omisiunea contestatorului de a-și îndeplini obligația de expediere a plângerilor în discuție a persistat toată perioada decembrie 2000-ianuarie 2008, când a fost îndeplinită însuși de contestator.
Doar dacă s-ar fi scos aceste atribuții din fișa postului contestatorului în perioada de referință, atunci s-ar fi vorbit despre împlinirea termenului de aplicare a sancțiunii.
Pe fond reiterează motivele invocate la instanța de fond.
În drept invocă art. 299 Cod procedură civilă, Codul Muncii și Legea nr. 567/2004.
Contestatorul - intimat nu a depus întâmpinare în cauză.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca fondat, urmând a-l admite în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Prin decizia nr. 47/9.04.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA (filele 4-5 dosar fond), contestatorul, în calitate de prim-grefier al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, a fost sancționat disciplinar cu reducerea indemnizației de conducere cu 15 % pe o durată de 3 luni, motivat de faptul că a stocat în arhiva unității nu număr de 5438 de plângeri, neîndeplinind operațiunile tehnice și scriptice de expediere a acestora la destinatar ( S), apreciindu-se incidente în cauză dispozițiile art. 86 alin.2 și 85 alin.1 lit.b din Legea nr. 567/2004.
La baza emiterii acestei decizii a stat referatul (informare) nr. 1030/II/2/12.03.2008 prin care s-a constatat că plângerile în discuție au stat în nelucrare în arhiva unității din decembrie 2000 și până în luna ianuarie 2008 când au fost descoperite ca urmare a solicitării de relații privind stadiul cercetărilor în dosar 378/P/2000.
După înaintarea acestei informări Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAs -a constituit comisia de cercetare administrativă în baza ordinului 44/31.03.2008 al procurorului general al acestuia, după care la data de 8.04.2008 s-a întocmit raportul de cercetare prealabilă disciplinară, iar la 9.04.2008 s-a emis Decizia nr. 47 în prezent atacată.
Potrivit art. 268(1) Codul Muncii:
"Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
Având însă în vedere calitatea contestatorului de grefier, în speță devin incidente prev. art. 89(1) din Legea nr. 567/2004, lege specială privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, care statuează în privința sancțiunilor disciplinare că acestea se aplică în termen de 30 de zile de la data înregistrării actului de constatare la cabinetul conducătorului instanței sau al parchetului competent să aplice sancțiunea, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii abaterii disciplinare.
Așa cum am menționat anterior, actul de constatare a abaterii fiind referatul nr. 1030/II/2 din 12.03.2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, de la această înregistrare și până la emiterea deciziei de sancționare, 9.04.2008, intimatul recurent s-a încadrat în termenul de 30 zile prevăzut de legea specială.
Discuția însă care s-a purtat în cauză și care a fost determinantă pentru instanța fondului în a reține excepția prescripției dreptului de a se aplica sancțiunea este legată de cel de-al doilea termen prevăzut de lege în textul precizat și anume cel de 1 an în care trebuie emisă decizia de sancționare, socotit de la data săvârșirii abaterii.
În acest context, instanța de fond a acceptat ideea avansată de pârât în sensul că abaterea săvârșită s-a derulat pe parcursul mai multor ani prin omisiunea angajatului de a-și îndeplini obligațiile de serviciu, însă a reținut că forma continuă a abaterii disciplinare nu este prevăzută de Codul Muncii.
Cu toate acestea, în doctrină (a se vedea Codul Muncii comentat și adnotat - vol.II, ) s-a acceptat această teorie a caracterului continuu al abaterii disciplinare, arătându-se că termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare trebuie calculat de la ultimul fapt de încălcare de către salariat a obligațiilor de serviciu.
În aceste cazuri, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanții angajatorului au luat cunoștință despre săvârșirea abaterii printr-o notă de constatare, referat proces proces-verbal etc. având o dată certă prin înregistrarea în registrul general al unității, sancțiunea disciplinară este necesar și obligatoriu a fi dispusă.
În speță deci, Curtea apreciază că cele 2 termene de 30 de zile și respectiv 1 an au fost respectate câtă vreme abaterea disciplinară constând în neexpedierea plângerilor penale către S, atribuție de serviciu a contestatorului, a trenat pe parcursul intervalului decembrie 2000-ianuarie 2008, când a ajuns la cunoștința organelor în drept să dispună măsuri disciplinare ca urmare a unor solicitări de relații cu privire la soarta acelor plângeri.
Așadar, după înregistrarea referatului constatator la cabinetul conducătorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu (12.03.2008) și până la data aplicării sancțiunii (9.04.2008) se constată că au fost respectate termenele de 30 de zile și respectiv 1 an de la data săvârșirii abaterii disciplinare, având în vedere caracterul special al acesteia de continuitate în contextul dat.
Ca urmare, în mod greșit instanța de fond a reținut incidența în cauză a excepției prescripției dreptului de a se aplica sancțiunea de către intimatul-recurent, sens în care în baza art. 312 alin.5 raportat la art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul de față, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe, Tribunalul Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva sentinței civile nr. 1061/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar -.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
(continuarea minutei deciziei civile nr. 1267/2009)
*****
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.NV, Tehnored.IM 4 ex
Jud.fond-,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Manuela Stoica
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1087/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1550/2009. Curtea... → |
|---|
