Contestație decizie de concediere. Decizia 1654/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(8110/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1654/
Ședința din ședința publică de la 17.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant - împotriva sentinței civile nr.5362/24.07.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23.941/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului către Tribunalul București pentru a continua judecata pe fond.
Reprezentantul avocat al recurentului-reclamant arată în susținerea motivelor de recurs că în mod greșit instanța de fond a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a contencios Administrativ și Fiscal întrucât este un litigiu de muncă. Mai arată că art.178-183 din legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, reglementa conducerea spitalelor publice în sensul că acestea erau conduse de un manager care încheia un contract de management cu Ministerul Sănătății având la bază regulile contractului de mandat. Prin modificarea adusă acestei legi prin Ordinul Ministerului Public nr.1627/24.09.2007, contractul model de management cuprinde stipulații specifice contractului individual de muncă încheiat conform Codului Muncii.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5362/24.07.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a-VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția necompetenței funcționale a instanței invocată de intimat și a admis excepția necompetenței materiale a instanței.
A declinat competența de soluționare a cauzei formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Ministerul Sănătății Publice, în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția de Contencios administrativ.
În considerente a reținut că, contestatorul a fost numit în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Chirurgie Plastică pe o perioadă de 3 ani, în baza contractului de management nr. 279/14 decembrie 2006, iar prin Ordinul nr. 8414/15.05.2008 a fost demis din această funcție, începând cu data de 15 mai 2008.
Art. 1 din HG nr. 862/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Publice prevede că Ministerul Sănătății Publice este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
Art. 10 al. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Toată procedura de numire și demitere a unui manager de spital se face prin acte emise de ministru, astfel: modelul contractului de management se stabilește prin ordin al ministrului; criteriile de performanță sunt stabilite prin ordin al ministrului (art. 178 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății); comisia de evaluare este numită prin ordin al ministrului sănătății (art. 200 din Legea nr. 85/2006), revocarea managerului se face prin ordin al ministrului.
Prin prisma celor mai sus menționate, instanța a apreciat că prezentul litigiu este un litigiu de competența instanței de contencios administrati, față de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ.
Pe cale de consecință, a respins excepția de necompetență funcțională invocată de pârâtă, iar în temeiul art. 3 alin. 1 și 159 din Codul d e procedura civila, admis excepția invocata din oficiu și a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția de Contencios Administrativ.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin contractul de management nr. 279/14.12. 2006 încheiat între Ministerul Sănătății Publice și, recurentul a fost numit în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Chirurgie Plastică și B pentru o perioadă determinată de trei ani.
La data de 9.04.2008, Comisia de evaluare din cadrul Ministerului Sănătății Publice B, numită prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 298/11.03.2008, a întocmit fișa de evaluare a activității desfășurate de recurentul, (denumită în continuare - Fișa de evaluare). În urma punctajului acordat recurentului pentru activitatea de manager desfășurată în anul 2007, recurentul a obținut calificativul "necorespunzător" și, în consecință, Comisia de evaluare a propus încetarea contractului de management înainte de termen.
În această situate recurentul a formulat o cerere de chemare în judecata la Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, prin care a solicitat să se constate ca a fost demis abuziv.
Instanța de fond s-a declarat necompetentă material, susținând faptul că acest litigiu este de competența instanțelor de contencios administrativ.
Recurentul consideră că decizia instanței de fond este total greșită și nu ține cont de norme și prevederi legale elementare de drept, norme pe baza cărora un act juridic (contract) este sau nu calificat ca fiind contract de muncă.
În anul 2006 a fost adoptata Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, lege prin s-a încercat o reformare a legislației învechite în materie.
Art. 178-183 din această lege reglementează conducerea spitalelor publice, în sensul că acestea sunt conduse de un manager care încheie un contract cu Ministerul Sănătății. În această situație lucrurile erau foarte clare, contractul respectiv nu putea fi considerat de muncă, ci, în mod evident, un contract civil având la bază regulile contractului de mandat
Modificarea de esență intervine o dată cu emiterea la 24.09.2007 și publicare în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 675 din 04.10.2007, a Ordinului Ministerului Public nr.1627 din 24.09.2007 pentru modificarea și completarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului sănătății publice nr. 922/2006 privind aprobarea modelului contractului de management al spitalului public.
Problema importantă este aceea că, contractul model de management aprobat prin acest Ordin cuprinde în mod clar stipulații specifice contractului individual de muncă încheiat conform art. 16 și următoarele din Codul muncii.
Cu privire la condițiile de muncă:
- se precizează că activitatea se va desfășura sub 8 ore pe zi, pentru salariații care lucrează în condiții deosebite (vătămătoare, grele sau periculoase)
- în contract trebuie precizat obligatoriu dacă activitatea prestată se desfășoară în condiții normale/deosebite/speciale de muncă, potrivit Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la durata muncii:
- se stipulează că dacă se lucrează o normă întreagă, durata timpului de lucru nu poate depăși 8 ore/zi, 40 de ore/săptămână;
- se reglementează modul de repartiție a timpului de lucru (ore zi/ore noapte/inegal);
- se prevede posibilitatea modificării programul de lucru în condițiile contractului colectiv de muncă aplicabil regulamentului intern;
Cu privire la concediul de odihna:
- trebuie indicata în contract durata acestuia în raport cu durata muncii.
dreptului la salariu, trebuie înscrise în contract:
- salariul de baza lunar;
- data plății salariului;
- sporurile, indemnizațiile aferente acestuia.
Mai mult, conform art. 3 " suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr. 53/2003 ( Codul muncii ) cu modificările și completările ulterioare".
are dreptul la:
- egalitatea de șanse și tratament;
- securitate și sănătate în muncă;
- formare profesională în condițiile legii.
Obligațiile managerului sunt:
- de a respecta disciplina muncii;
- obligația de fidelitate în raport cu cel cu care a încheiat contractul;
- obligația de a respecta măsurile de securitate și sănătate a munci în serviciu.
Simpla enumerare a clauzelor induse în contractul de management discutat arată foarte clar că, în realitate, din contracte cu o alta natură decât aceea de contracte de muncă (astfel cum se prefigurau conform Legii 95/2006), acestea au suferit o mutație esențială a naturii lor juridice, devenind contracte individuale de muncă.
Astfel fiind, din octombrie 2007 managerii spitalelor publice au redevenit salariați în accepțiunea clasică a acestei noțiuni, potrivit Codului Muncii.
Având în vedere argumentele prezentate, rezultă că din octombrie 2007, orice conflict de muncă (de interese sau drepturi) între părțile contractului de management este, în primă instanță, de competența secțiilor specializate în cauze privind conflicte de muncă.
După cum recurentul a arătat, contractele de management conțin dispoziții și termeni specifici contractelor de muncă, și nu altor contracte. Astfel, managerul este remunerat conform contractului, cu un salariu de bază. Or, o atare plată a muncii, juridic, nu poate avea loc decât pentru cei care își desfășoară activitatea în temeiul unui contract sau raport juridic de muncă, iar nu și pentru cei care își desfășoară activitatea în temeiul unor contracte civile sau comerciale.
De altfel, noțiuni precum "contractul colectiv de muncă aplicabil", "salariații care lucrează în condiții deosebite", "concediul de odihnă", "securitate și sănătate în muncă", "obligația de a respecta disciplina muncii" arată clar care e natura juridică a acestui contract.
Așadar, prin contractul de management nr. 279/14.12.2006 încheiat între Ministerul Sănătății Publice și, acesta din urmă a fost numit în funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Chirurgie Plastică și B pentru o perioadă determinată de trei ani.
Ulterior, după intrarea în vigoare a Ordinului Ministerului Public nr. nr.1627 din 24.09.2007, între cele doua părți contractele s-a încheiat actul adițional nr.1/20.12.2007.
Prin acest act adițional s-a transpus între cele două părți Ordinul mai sus menționat, astfel încât contractul inițial de mangement a suferit o mutație esențială a naturii sale juridice, devenind contract individual de muncă.
Problema esențială în acest dosar este aceea de a stabili natura juridică a contractului (modificat esențial prin act adițional) încheiat intre reclamant și Ministerul Sănătății.
Este evident că acest contract nu poate fi comercial d e vreme ce niciuna dintre părțile care îl încheie nu poate fi considerată comerciant, în înțelesul art. 7 și art. 9 din Codul comercial.
Este evident și faptul că acest contract nu poate fi contract administrativ, având în vedere următoarele argumente:
- noțiunea de contract administrativ nu este încă în România legal definită, conturarea ei făcându-se mai mult în doctrină;
- nu se înscriu în prevederile art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nici în rândul altor categorii de contracte administrative calificate ca atare de doctrină;
- nu există contract administrativ care să cuprindă noțiuni precum " contractul colectiv de muncă aplicabil" "salariații care lucrează în condiții deosebite", "concediul de odihnă", "securitate și sănătate în muncă", "obligația de a respecta disciplina muncii".
Litigiile izvorâte din încheierea, executarea, modificarea, încetarea și interpretarea clauzelor prezentului contract de administrare se rezolvă pe cale amiabilă. În cazul în care divergențele nu se soluționează pe cale amiabilă, litigiile vor fi rezolvate de instanțele judecătorești competente.
În opinia recurentului modul de rezolvare a clauzei reproduse este penibil și inadmisibil, fiind de bun simț să fi fost precizată instanța competentă material.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul dat este vorba de un contract model, care ghidează părțile, întocmit de către minister.
Redactarea clauzei în discuție dovedește fără putință de tăgadă că "specialiștii" ministerului care au întocmit modele de contract, fie ei înșiși nu cunoșteau care sunt instanțele competente în materie fie, dintr-o "prudență" de neînțeles au evitat să facă precizarea necesară, deschizând astfel calea învestirii investirii unor instanțe judecătorești material necompetente sau unor declinări de competență care nu au legătură cu realitatea, ducând la tergiversarea proceselor ani de zile.
Recurentul solicită admiterea recursului, desființarea deciziei nr. 5362/24.07.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a-VIII- în dosarul nr- și trimiterea cauzei aceleași instanțe, pentru continuarea judecății.
Cercetând recursul declarat, Curtea constată că acesta este nefondat, întrucât cererea de chemare în judecată se îndreaptă în contra măsurii revocării reclamantului din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență Chirurgie Plastică și B, adoptate prin Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 893/14.05.2008, act esențialmente administrativ, conform art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 emis de o autoritate publică centrală și prin aceasta, supus controlului judiciar la secția de contencios administrativ a curții de apel, conform dispozițiilor exprese ale art. 10 alin. 1 din aceeași lege, după cum corect a reținut și prima instanță.
Astfel, competența instanței este atrasă de obiectul cererii de chemare în judecată, în speță fiind atacat un act administrativ, ceea ce face inutilă, sub aspectul stabilirii instanței competente, discuția referitoare la natura raporturilor juridice dintre părți, care au încetat prin emiterea ordinului contestat, aceasta fiind de resortul instanței competente, după ce va fi învestită și în cazul în care o va considera relevantă.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că soluția primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, situație în care recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.5362/24.07.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23.941/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored:
2 EX./25.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1285/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3293/2009. Curtea... → |
|---|
