Contestație decizie de sancționare. Decizia 1330/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (5282/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1330/
Ședința publică de la 03.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol pronunțarea deciziei civile privind recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.527/F/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (985/2008), în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE SA
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică din data de 24.02.2009, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii la data de 03.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.04.2008 pe rolul Tribunalului Ialomița - Secția Civilă sub nr- (985/2008), contestatorul a chemat în judecată intimata Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B, solicitând instanței anularea deciziilor nr.526/04.04.2008 și nr.527/04.04.2008 emise de intimată prin care a fost sancționat cu avertisment scris, în baza art.264 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.527/F/20.05.2008, Tribunalul Ialomițaa admis în parte cererea formulată de contestatorul, a dispus anularea deciziei de sancționare nr.196/03.04.2008 emisă de intimata Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B; a respins contestația formulată împotriva deciziei de sancționare nr.197/ 03.04.2008, decizie pe care a menținut-o ca legală și temeinică.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit deciziilor nr.196/03.04.2008 și nr.197/03.04.2008, contestatorul a fost sancționat cu avertisment scris în conformitate cu prevederile art.264 alin.1 din Codul muncii.
La dosarul cauzei a fost depusă o adresă prin care intimata a comunicat contestatorului că, dintr-o eroare de înregistrare a deciziei de sancționare nr.197/03.04.2008, s-a trecut în mod greșit nr.196/03.04.2008, precizând că decizia corectă este cea cu nr.197/03.04.2008.
Potrivit pct.9 din fișa postului contestatorului, acesta răspunde de organizarea transmiterii datelor operative solicitate de centrala Îmbunătățiri Funciare SA, iar în conformitate cu pct.12 și 13, răspunde de realitatea datelor înscrise în raporturile statistice, precum și de aducerea la îndeplinire a dispozițiilor transmise de conducerea SN Îmbunătățiri Funciare SA. Potrivit pct.35 din fișa postului contestatorului, acesta răspunde față de societate și terți pentru neîndeplinirea atribuțiilor.
Conform art.14 alin.1 din Regulamentul intern al societății ce constituie anexa nr.16 la Contractul colectiv de muncă la nivelul SN Îmbunătățiri Funciare SA, angajatorul are dreptul să stabilească atribuții corespunzătoare pentru fiecare salariat, să dea dispoziții cu caracter obligatoriu, să exercite control asupra modului de aducere la îndeplinire a sarcinilor de serviciu și să aplice sancțiunile corespunzătoare.
Coroborând probele administrate și reținând dispozițiile legale citate, tribunalul a constatat că contestatorul nu a comunicat în termen Centralei SN Îmbunătățiri Funciare SA informațiile solicitate de către aceasta, ignorând dispozițiile factorilor de decizie din cadrul centralei, îndeplinindu-și în mod necorespunzător sarcinile de serviciu, săvârșind astfel o abatere disciplinară. În acest fel a încălcat, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă, contractul individual de muncă, fișa postului precum și ordinele și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici.
În raport de aceste considerente, tribunalul a admis în parte contestația, a anulat decizia de sancționare nr.196/03.04.2008 emisă de intimata Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B și a respins contestația formulată împotriva deciziei de sancționare nr.197/03.04.2008
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 20.06.2008 contestatorul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 11.07.2008, sub nr-.
Se susține nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate, iar în temeiul art.304 pct. 6,7,8 și 9 Cod pr.civilă se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii Tribunalului Ialomița în sensul anulării deciziei de sancționare nr.197/03.04.2008, precum și a deciziei nr.196/03.04.2008 emise de Directorul General al Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare SA
Se arată că tribunalul nu a soluționat excepția de nulitate a celor două decizii de sancționare pe motiv că la baza acestora a stat săvârșirea aceleiași presupuse abateri disciplinare, însă o persoană nu poate fi sancționată de două ori pentru aceeași faptă. Nu se poate considera a fi o eroare emiterea celei de-a doua decizii cu nr.197/03.04.2008, deoarece sunt acte administrative de dispoziție pentru a căror anulare sau modificare este obligatorie emiterea altei decizii care să anuleze efectele juridice ale actului emis anterior și considerat a fi nelegal. În plus, cele două acte administrative au număr de înregistrare diferit, astfel că nu subzistă eroarea.
În ceea ce privește fondul cauzei, se arată că a fost sancționat pentru nerespectarea termenului de răspuns la adresa fax nr.1799/11.03.2008 emisă de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B și semnată de administratorul special. La această adresă recurentul-contestator a răspuns direct administratorului special în mod verbal chiar în data de 11.03.2008, acesta aflându-se în biroul său. Ulterior, cu adresa fax nr.69/27.03.2008 a răspuns celor solicitate prin adresa din 11.03.2008.
La data de 29.10.2008, intimata Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Deși se susțin motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.6,7,8 și 9 Cod pr.civilă, în realitate, considerentele recurentului vizează o greșită aplicare și interpretare a normelor vizând procedura de emitere a unei decizii de sancționare disciplinară și, mai apoi, condițiile în care poate fi dispusă o astfel de sancțiune. Așa fiind, Curtea va analiza recursul în conformitate cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă, demers în care, în opinie majoritară, găsește criticile fondate.
Este de observat că recurentul-contestator a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea "avertisment" pentru abateri constatate printr-o notă internă, în baza deciziei nr.196/03.04.2008 și respectiv deciziei nr.197/03.04.2008 emise de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA
Prin contestație s-a invocat nulitatea ambelor decizii, considerându-se că nu poate fi sancționat de două ori pentru aceeași faptă. Deși prin adresa nr.2741/04.04.2008 emisă de intimată se comunică recurentului că la înregistrarea deciziei de sancționare s-a produs o eroare materială, numărul corect fiind 197, decizia emisă sub nr.196 produce efectele dispuse prin sancțiunea aplicată de conducerea societății, astfel încât, cu deplin temei, tribunalul a dispus nulitatea acesteia, nefiind admisibil ca un salariat să fie sancționat de două ori pentru aceeași faptă.
La analiza legalității și temeiniciei deciziei nr.197/03.04.2008, tribunalul greșit a concluzionat în sens afirmativ.
Cu privire la presupusa faptă apreciată de intimată drept abatere disciplinară, Curtea constată că prin adresa nr.1799/11.03.2008 emisă de administratorul special al societății intimate, s-a solicitat tuturor sucursalelor ca până la data de 17.03.2008 să se transmită centralei o serie de înscrisuri necesare finalizării activității de evaluare a bunurilor imobile desfășurate în anul 2006 prin contracte de prestări servicii.
La data emiterii acestei adrese, recurentul-contestator îndeplinea funcția de director al Sucursalei I, însă, prin decizia nr.56/20.03.2008 este eliberat din funcția arătată anterior, ca urmare a reorganizării societății. Această reorganizare s-a făcut în baza hotărârii AGA a Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare SA B cu nr.8/18.12.2007, având ca scop înființarea unui număr de 27 de sucursale. În realizarea acestei restructurări, prin încheierea nr.282/5.02.2008 dată de judecătorul delegat la Tribunalul Ialomița, s-a desființat Sucursala Iai ntimatei.
Așadar, de la data de 20.03.2008, recurentul-contestator nu mai era director al Sucursalei I, fiind însă numit director al Sucursalei până la ocuparea acestui post prin concurs, în acest sens fiind decizia nr.57/20.03.2008 a societății intimate. Se precizează în această decizie că patrimoniul Sucursalei este constituit din patrimoniul fostei Sucursale
La data de 27.03.2008, recurentul-contestator, în calitate de director al Sucursalei, răspunde fax-ului nr.1799/11.03.2008 cu adresa înregistrată sub nr.69.
Față de această situație de fapt, se impune a se menționa și faptul că administratorul special constată în nota internă nr.2335/24.03.2008 o serie de sucursale care nu au răspuns fax-ului din 11.03.2008, printre acestea fiind nominalizată și Sucursala
Această notă internă a stat la baza emiterii deciziilor de sancționare.
Curtea consideră că decizia de sancționare nr.197/2008 este supusă sancțiunii nulității prevăzută de art. 267 Codul muncii, referitoare la condiția obligatorie și prealabilă de efectuare a unei cercetări disciplinare prealabile.
Deși Codul muncii prevede această condiție numai prin raportare la sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul prevăzute de art. 264 alin. 1 Codul muncii, altele decât sancțiunea avertismentului scris, și în privința acestei din urmă sancțiuni este necesar a se efectua cercetarea prealabilă disciplinară, ca efect al dispozițiilor art. 75 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 5/29.01.2007.
Conform art. 75 din contractul colectiv de muncă unic, valabil pentru anul 2008 când a fost sancționat recurentul-contestator, "ub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Pentru cercetarea abaterii disciplinare și propunerea sancțiunii, angajatorul constituie o comisie. Din comisie va face parte fără drept de vot, în calitate de observator, și un reprezentant al organizației sindicale al cărei membru este salariatul cercetat. Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii. În cadrul cercetării se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice date concludente pe baza cărora să se poată stabili existența sau inexistența vinovăției. și verificarea apărărilor salariatului cercetat sunt obligatorii."
Cu toate că această condiție de validitate a deciziei de sancționare disciplinară prin care se aplică unui salariat sancțiunea avertismentului scris excede Codului muncii, este pe deplin aplicabilă față de dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. d coroborat cu art. 243 care dispun că, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național, clauzele acestuia produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Așa fiind, angajatorul recurentului nu a respectat norma citată anterior, neefectuând cercetarea prealabilă pentru presupusa abatere disciplinară săvârșită de salariat. Simpla menționare în decizie a unei note interne nr.2335/24.03.2008 emisă de administratorul special al societății naționale nu este suficientă pentru a se reține îndeplinirea condiției cercetării prealabile și, implicit, a abaterii disciplinare. În consecință, decizia de sancționare analizată este supusă sancțiunii nulității absolute.
Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art.312 al.3 Cod pr.civilă coroborat cu art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că, va anula decizia de sancționare nr.197/03.04.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE:
Cu majoritate.
Admite recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.527/F/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (985/2008), în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE SA
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite contestația împotriva deciziei de sancționare nr.197/03.04.2008.
Anulează decizia de sancționare nr.197/03.04.2008 emisă de Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./27.03.2009
Jud.fond:;
Cu opinia separată a doamnei judecător - - -, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
În opinia separată se apreciază că recursul, analizat în limita criticilor formulate, potrivit principiului disponibilității consacrat de art.129 alin.6 Cod procedură civilă care-și păstrează valabilitatea și în calea de atac, este nefondat și se impunea a fi respins în consecință.
Astfel, cât privește critica privitoare la nulitatea absolută a deciziilor atacate pentru sancționarea aceleiași abateri disciplinare, se constată, pe de o parte, că sancționarea aceleiași fapte de două ori nu constituie temei de nulitate absolută a ambelor decizii, ci, pentru acest motiv, numai a celei de-a doua.
În speță însă, nu este vorba despre două sancțiuni pentru aceeași faptă, ci despre o eroare de înregistrare a aceleiași decizii, trecute în mod greșit, nr.196/3.04.2008, în loc de nr.197/3.04.2008, învederată încă înainte de promovarea prezentului proces, prin adresa nr.274 din 04.04.2008 semnată de directorul Societății Naționale "Îmbunătățiri Funciare" SA.
Mai mult, reținând acest aspect neechivoc, prima instanță a și procedat la anularea deciziei înregistrate sub nr.196/3.04.2008, situație în care critica dublei sancționări a aceleiași abateri este rămasă fără obiect.
Neîntemeiat este și motivul legat de faptul că, răspunzând verbal administratorului special, aflat în biroul său la data de 11.03.2008, că, în cadrul Sucursalei nu există cazuri dintre cele la care se referă adresa nr.1799, și-ar fi îndeplinit obligația, întrucât mențiunile sus-menționatei adrese sunt clare cât privește transmiterea datelor solicitate, la centrala "" SA precum și data până la care această obligație trebuie îndeplinită. Sub aceleași aspecte, irelevantă ar fi fost și administrarea probelor cu martori și interogatoriu luat administratorului special, pentru a dovedi cele discutate cu acesta, în biroul său, la data de 11.03.2008 și care nu țin loc de îndeplinire a obligației prevăzute în sarcina sa prin adresa nr.1799/11.03.2008, realizate cu întârziere, prin adresa transmisă prin fax la data de 27.03.2008.
Se are în vedere totodată și că reclamantul-recurent nu s-a apărat niciun moment invocând că nu i-ar fi aparținut obligația sancționată în sarcina sa prin decizia contestată, față de faptul numirii în funcția de director la Sucursala începând cu 20.03.2008, prin decizia SN "" SA nr.57, astfel că, potrivit celor expuse, în opinia separată se consideră că instanța de control judiciar trebuia să se pronunțe în limitele învestirii și să respingă recursul, ca nefondat, în aplicarea prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
JUDECĂTOR
Red.
Tehnored.
2 EX./08.04.2009
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2068/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7414/2009. Curtea... → |
|---|
