Contestație decizie de sancționare. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.147/R-
Ședința publică din 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ -, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.860 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2008, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă în conflict de drepturi, înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr- petentul a formulat contestație în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ împotriva deciziei nr. 1471/2.07.2007 emisă de directorul general al Autorității Rutiere Române, solicitând anularea acestei decizii, obligarea intimatului la plata unei despăgubiri egale cu salariul indexat, majorat și reactualizat și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe durata celor 30 zile pentru care s- dispus retrogradarea din funcție, repunerea în situația anterioară emiterii acestei decizii și suspendarea executării acesteia până la soluționarea irevocabilă a litigiului, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a relevat instanței că prin decizia nr.1471/2.07.2007 emisă de directorul general al ARR a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea pentru o durată de 30 zile, conform art.264 alin 1 lit.c din Codul Muncii pentru săvârșirea unor abateri disciplinare conform raportului de control înregistrat sub nr. 15526/18.06.2007 la ARR,
Contestatorul arată că în urma concursului organizat de ARR, începând cu data de 9.01.2007 a fost angajat în funcția de șef Agenție ARR În perioada 11.06.2007 - 15.06.2007 o echipă de control din cadrul ARR a efectuat verificări asupra activităților de inspecție și control și printre abaterile disciplinare pe care le-ar fi săvârșit, inspectorii de control au evidențiat următoarele: nu a specificat clar în programările lunare de control în autogări, autogara în care trebuie efectuat controlul, ci numai zona controlului. Față de această abatere disciplinară contestatorul învederează instanței că la nivelul ARR nu există o procedură în care să se specifice că în programele de control trebuie să fie indicate expres autogările ce urmează a se controla și după fiecare control se întocmește de către inspectorii ARR un raport amănunțit.
Cea de-a doua abatere disciplinară s-a reținut ca fiind faptul că rapoartele zilnice de control întocmite după efectuarea controalelor prin echipaje mixte nu se înregistrează în agenție și nu sunt vizate de către șeful de agenție, de exemplu, raportul din data de 29.05.2007. Contestatorul arată că acest raport se află arhivat la sediul agenției ARR V și dovedește că s-a efectuat controlul prin semnăturile reprezentanților ARR, Poliție Rutieră.
În al treilea rând s-a reținut că există diferențe între datele raportate către inspectorul rutier și cele din documentele existente la agenție. În acest sens, contestatorul arată că nu se face vinovat de săvârșirea acestei abateri disciplinare, întrucât erorile constatate în rapoarte provin și din faptul că echipa de control a ARR a comis greșeli în numărarea datelor contabilizate pentru a le compara cu raportările.
În sarcina contestatorului s-a mai reținut că "la controalele în trafic, inspectorii din cadrul Agenției nu au verificat diagramele tahograf și nu au trecut la autovehiculele verificate inițialele inspectorului ce a efectuat verificarea, așa cum este cazul controlului în trafic efectuat în data de 29.05.2007, iar rapoartele cu vehiculele verificate nu au fost semnate de către toți reprezentanții instituțiilor participante la control". În apărarea sa, contestatorul consideră că fără a fi la locul efectuării controlului nu putea cunoaște faptul că unii reprezentanți ai instituțiilor participante la control nu au semnat documentele de control.
S-a mai reținut că "raportul de evaluare întocmit pentru autorizarea - SA nu s-a raportat la Inspectorul Rutier" și că "dispoziția echipei de control aprobată de către conducerea ARR privind verificarea de către inspectorii din cadrul Agenției ARR Vac el puțin un autovehicul ce transportă mărfuri periculoase nu a fost dusă la îndeplinire". Contestatorul arată că nu a comis aceste abateri, întrucât, pe de o parte dosarul - SRL a fost înaintat la ARR central - Serviciul autorizări școli de șoferi, iar pe de altă parte, a verificat rapoartele întocmite de către inspectori în trafic.
Contestatorul conchide în sensul că sancționarea sa disciplinară s-a datorat intervențiilor politice, iar echipa de control a venit pentru a efectua controlul la sediul Agenției ARR V cu nota de constatare scrisă în laptop, făcând la sediul agenției mici modificări.
Spre dovadă, contestatorul a depus la dosarul cauzei decizia contestată, decizia nr. 3/8.01.2007, Contractul colectiv de muncă, adresa nr. 56/16.01.2007 emisă de ARR, decizia nr. 1303/21.06.2007, convocarea pentru a se efectua cercetarea prealabilă, raportul de control, referatul privind rezoluția Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, decizia nr. 647 din 16.05.2007, Contractul individual de muncă și actul adițional la acesta.
Prin întâmpinarea depusă de intimata ARR (fila 80-88 dosar) s-a solicitat respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală, pe considerentul că ulterior emiterii acestei decizii, același petent a mai primit o sancțiune disciplinară prin decizia nr. 1601/7.08.2007, având ca obiect desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că faptele săvârșite de acesta îmbracă forma abaterilor disciplinare, întrucât: agențiilor teritoriale reprezentate de șefii de agenție, le revine obligația efectuării de inspecții lunare, în fiecare autogară din județ. Ori, prin neîntocmirea unei programări în acest sens, s-a încălcat de către contestator un act al directorului general al ARR. Conform art.9 din fișa postului, șeful de agenție răspunde pentru corectitudinea activităților desfășurate și a lucrărilor elaborate în cadrul agenției, iar agențiile teritoriale ale ARR au obligația de a raporta lunar verificarea activității de pregătire teoretică și instruire practică a școlilor de conducători auto, cu menționarea denumirii școlilor la care s-au efectuat controalele: Potrivit atribuțiilor și sarcinilor care-i revin prin fișa postului, dispoziția echipei de control aprobată de către conducerea ARR privind verificarea de către inspectorii din cadrul Agenției ARR Vac el puțin un autovehicul ce transporta mărfuri periculoase nu a fost dusă la îndeplinire. De asemenea a comis infracțiunea de abuz în serviciu prin retragerea licenței de transport eliberată operatorului de transport - SRL.
Intimata ARR Vac oncluzionat în sensul că toate aceste fapte reținute în sarcina contestatorului sunt abateri disciplinare și nu este o victimă a sistemului politic.
Prin acțiunea civilă în conflict de drepturi înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. dosar 3148/90/13.08.2007 contestatorul a solicitat ca în contradictoriu cu intimata ARR să se anuleze decizia nr. 1601/7.08.2007, cu consecința repunerii în situația anterioară emiterii acestei decizii, obligarea intimatei la plata de despăgubiri ce constau în salariul corespunzător funcției și daune morale în cuantum de 30.000 lei, suspendarea executării deciziei nr. 1601/7.08.2007 cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat instanței că acest contestator a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 264 alin.1 lit. f coroborat cu art.61 lit. a din Legea nr. 53/2003, deși nici în decizia contestată, nici la comisia de cercetare disciplinară nu i s-a precizat ce anume nu a respectat din actul ARR 16589/29.06.2007.
Petentul a considerat că doar a pus în aplicare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile și deși a solicitat în scris conducerii ARR prin adresa nr. 2774/21.06.2007 să-i comunice data până la care operatorul de transport - TRANSPORT SA are dreptul de a executa traseul 047, totuși nu i s-a răspuns la această adresă nici până în prezent.
Spre dovadă, contestatorul a depus la dosarul cauzei decizia contestată, decizia nr. 1601/7.08.2007, convocarea pentru a se efectua cercetarea disciplinară prealabilă, decizia civilă nr. 2218/25.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, încheierea nr. 27/CAF/20.03.2007 a Tribunalului Vâlcea, decizia nr. 489 din 28 iunie 2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, sentința civilă nr. 45/13.02.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Prin întâmpinarea depusă de intimata ARR a solicitat respingerea și a acestei contestații, pe considerentul că petentul a încălcat un act cu caracter dispozitiv al directorului general al ARR, ceea ce reprezintă o abatere disciplinară, întrucât sub pretextul că pune în aplicare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acesta ia măsura de retragere a licențelor de traseu deținute de către - SRL, în condițiile în care, pe de o parte dispozitivul sentinței civile nr. 31/20.03.2006 a Curții de APEL PITEȘTI, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4021/15.11.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu obligă ARR la retragerea acestor licențe, ci doar la eliberarea, prin Agenția ARR V, a licenței pentru traseul Rm. V -, operatorului de transport - SRL și pe de altă parte, instanța a respins capătul de cerere al - SRL cu privire la obligarea anulării actelor subsecvente elaborate de ARR.
La termenul de judecată din data de 8 octombrie 2007 instanța a dispus conexarea celor două cauze, în temeiul art.164 Cod pr.civilă, pentru o justă soluționare a cauzelor.
Prin sentința civilă nr.860 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul, a fost anulată decizia nr.1601/ 7.08.2007 și a fost repus reclamantul în situația anterioară, emiterii deciziei.
A fost înlocuită sancțiunea retrogradării dispuse prin Decizia nr.1471/2.07.2007 cu " ".
Intimata Autoritatea Rutieră Română ARR a fost obligată la plata către reclamant a tuturor drepturilor bănești cuvenite, de care a fost lipsit începând cu data de 02.07.2007, reactualizate, până la data punerii în executare a prezentei hotărâri.
S-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea executării celor două decizii.
Pârâta a fost obligată la 10.000 lei daune morale către reclamant și la 6.000 lei cheltuieli judiciare către reclamant.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În urma concursului organizat de intimata ARR Rm. V s-a emis decizia nr. 3/8.01.2007, astfel încât, începând cu data de 9.01.2007 contestatorul a fost încadrat, cu contract individual de muncă, pe perioadă nedeterminată în funcția de inspector III () - șef de agenție la ARR - Agenția ARR V, cu o perioadă de probă de 60 zile. În acest sens, s-a încheiat și contractul individual de muncă nr. 788/8.01.2007 și actul adițional din data de 1.05.2007 prin care i-au fost stabilite drepturile salariale, precum și alte drepturi și obligații generale, atât ale salariatului, cât și ale angajatorului ARR.
Prin decizia nr. 1601/7.08.2007 emisă de directorul general ARR, acest contestator a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul art.264 alin.1 lit. f coroborat cu art.61 lit. a din Codul Muncii, pe considerentul că nu a respectat actul ARR nr. 16589/29.06.2007 (înștiințarea Agenției ARR V în ceea ce privește obligația - TRANSPORT SA de a preda, de îndată, licențele pentru traseul 047: D--Rm. V), iar prin adresa nr. 3072/3.07.2007 a Agenției ARR V, contestatorul, în calitate de șef de agenție, a comunicat operatorului de transport - TRANSPORT SA că executarea traseului 047 încetează la data de 14.07.2007.
În decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă s-a reținut că s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă și că au fost încălcate următoarele prevederi: art.46 din Ordinul nr.1892/2006, art.3 pct.25 din OUG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobată și modificată prin Legea nr. 102/2006, încălcându-se atribuțiile prevăzute în fișa postului la pct.7 B lit.b și c și art.9, respectiv cele prevăzute de art.70 alin.2 lit.a și c din contractul colectiv de muncă și a celor prevăzute de art.25 alin.1 lit.a și c din Regulamentul Intern.
În virtutea raportului de subordonare, salariatul trebuie să respecte nu numai obligațiile generale de muncă prevăzute în actele normative, în contractul colectiv și contractul individual de muncă, în Regulamentul Intern, dar și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor sale de coordonare, îndrumare și control. De fapt, aceasta este o îndatorire de a respecta disciplina muncii, în caz contrar, intervenind răspunderea disciplinară. Pentru antrenarea acestei răspunderi trebuie ca salariatul să comită o faptă socialmente periculoasă care să se răsfrângă negativ asupra relațiilor sale de muncă.
În ceea ce privește organul competent să aplice sancțiunea disciplinară cea mai gravă de desfacere a contractului individual de muncă, instanța a făcut referire la dispozițiile art.13 alin.1 lit. e din Hotărârea nr. 625/24 septembrie 1998, modificată, privind organizarea și funcționarea ARR, conform cărora, consiliul de conducere are în principal, printre altele și atribuția de a numi și revoca personalul de conducere al ARR. La nivel teritorial, ARR are în structura sa organizatorică agenții teritoriale fără personalitate juridică. În art.13 din același act normativ sunt enumerate principalele atribuții și competențe ale Președintelui consiliului de conducere al ARR, respectiv, propune numirea și după caz, revocarea directorilor ARR și numește, și după caz, revocă personalul din conducerea compartimentelor ARR.
Analizând decizia contestată nr. 1601/7.08.2007, tribunalul a reținut că Directorul General al ARR a decis luarea acestei măsuri a desfacerii disciplinare a, având la bază referatul de sancționare înregistrat sub nr. 20236/7.08.2007 întocmit de Comisia de cercetare disciplinară prealabilă numită prin decizia nr. 1567/31.07.2007, fiind respectate dispozițiile textului de lege mai sus menționat.
Cu privire la sancțiunea disciplinară concretizată prin decizia nr.1601/7.08.2007 emisă de Directorul General al ARR, prin care, în temeiul art. 264 alin.1 lit. f, coroborat cu art. 61 lit. a din Codul Muncii, contestatorului i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, instanța a constatat că acesta nu a încălcat adresa ARR nr. 16589/29.06.2007.
Prin această adresă, conducerea ARR a adus la cunoștința Agenției ARR V că operatorul de transport - TRANSPORT SA avea obligația de a preda de îndată licențele pentru traseul 047: D--Rm. Chiar prin decizia nr. 2218/25.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că acest operator de transport avea dreptul de a executa traseul pe o perioadă de 30 de zile după data ședinței de atribuire, respectiv 15.06.2007, aspect comunicat Agenției ARR de către ARR Central cu adresa nr. 14388/28.06.2007.
În consecință, tribunalul a reținut că acest contestator nu a comis vreo abatere disciplinară, ci a pus în executare decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum s-a explicitat mai sus.
Față de aceste considerente, a fost admisă contestația formulată împotriva măsurii de desfacere a contractului individual de muncă și a fost anulată decizia nr. 1601/7.08.2007, cu consecința repunerii contestatorului în situația anterioară emiterii acesteia și a obligării intimatei la plata de despăgubiri, reprezentând toate drepturile bănești cuvenite de care a fost lipsit, începând cu data de 2.07.2007, urmare a modificării sancțiunii aplicate prin decizia nr. 1471/2.07.2007. Aceste drepturi salariale vor fi reactualizate până la data punerii în executare a prezentei hotărâri.
Cât privește decizia de sancționare nr. 1471/2.07.2007 în sarcina contestatorului au fost reținute mai multe abateri disciplinare care au fost analizate separat, pentru a se verifica, dacă au fost respectate sau nu normele de conduită obligatorie prevăzute în raporturile de muncă.
În primul rând, s-a susținut că petentul nu a specificat clar în programările lunare de control în autogări, autogara în care trebuie efectuat controlul, ci numai zona controlului. Faptul că programarea întocmită de contestator nu cuprindea date concrete de identificare a autogării sau a operatorului de transport vizat, nu reprezintă o încălcare a art.7 din fișa postului. Astfel, conform procedurii privind controlul efectuat la sediile operatorilor de activități conexe - autogări, sunt stabilite explicit cu competențele ce revin agențiilor teritoriale ARR, prin reprezentanții lor legali, în sensul că se va verifica modul de completare a registrului de mișcare și regularitatea curselor, precum și comunicarea lunară la agenția teritorială ARR a curselor neefectuate și întârziate prin completarea "fișei privind inspecția în autogară", încât nu se constată o încălcare a acestei atribuții.
Referitor la cea de-a doua abatere disciplinară reținută în sarcina contestatorului, în sensul că acesta nu a vizat rapoartele zilnice de control, întocmite după efectuarea controalelor prin echipaje mixte și nu le-a înregistrat în agenție, cum este raportul din data de 29.05.2007, instanța constată că acesta este responsabil pentru abaterea disciplinară reținută. În acest sens, prin decizia nr. 1021/27.07.2006, Directorul General al ARR, în temeiul competențelor stabilite prin HG nr. 625/1998, privind organizarea și funcționarea ARR a dispus că prevederile procedurii privind controlul efectuat în trafic să fie la îndeplinire, inclusiv de către șeful de agenție.
Cât privește cel de-al treilea motiv care a stat la baza sancționării disciplinare, respectiv faptul că există diferențe între datele raportate către Inspectoratul Rutier și cele din documentele existente la agenție, tribunalul constată că acestea s-au datorat formularelor de raportare, aspecte sesizate de contestator prin referatele întocmite în zilele de 5 și 7 iulie 2007 de către inspectorii ARR. Mai mult, aceste erori la care face trimitere intimata nu au avut efecte negative majore asupra activității desfășurate de instituție, astfel încât nu se poate reține un rezultat dăunător și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.
Contestatorul a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcție pentru o durată de 30 zile și pentru că în cadrul controalelor în trafic, inspectorii din cadrul agenției nu au verificat diagramele tahograf și nu au trecut la autovehiculele verificate, inițialele inspectorului ce a efectuat verificarea, așa cum este cazul controlului în trafic efectuat în data de 29.05.2007.
Conform procedurii privind controlul efectuat în trafic au fost stabilite mai multe etape de realizare a verificărilor în trafic, potrivit și normelor metodologice, privind activitatea de control a modului de respectare a perioadelor de conducere și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează transporturi rutiere și a înscrierii inițialelor inspectorului ARR, care a efectuat controlul autovehiculului sau a ansamblului auto respectiv.
Într-adevăr, contestatorul în calitatea sa de șef de agenție deține responsabilitatea activității de elaborare, centralizare și transmitere a raportărilor lunare și trimestriale referitoare la activitatea de inspecție și control, realizată prin echipajele mixte, însă, faptul că reprezentanții instituțiilor participante la control nu au semnat aceste rapoarte nu poate fi imputabil acestuia.
În ceea ce privește celelalte abateri disciplinare reținute în decizia de sancționare, respectiv împrejurarea că raportul de evaluare întocmit pentru autorizarea - SA nu s-a raportat la Inspectoratul Rutier, aceasta este imputabilă contestatorului, întrucât, potrivit pct.7, paragraful A lit.m, șeful de agenție coordonează întocmirea sintezei rapoartelor lunare pentru activitatea de control.
Referitor la abaterea, conform căreia s-a dispus retragerea licenței de traseu pentru operatorul de transport - SRL Rm. V, instanța constată că acesta doar a pus în executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv, sentința civilă nr. 31/F/C/20.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a constatat că reclamanta - SRL este câștigătoarea licitației și s-a dispus obligarea ARR - Agenția V să elibereze acesteia licență de execuție pe traseul - Rm. V și retur. Prin chiar adresa nr. 38208/30.11.2006 emisă de ARR central s-a pus în vedere Agenției ARR V obligația de a pune în executare această hotărâre judecătorească, ținând cont de dispozițiile Legii 102/2006 și a Ordinului nr.1892/2006, potrivit cărora, pe același traseu, nu pot fi 2 titulari de licență, cu punctaje diferite.
Pentru a se antrena răspunderea disciplinară a salariatului este necesară existența cumulată a unor condiții, respectiv ca acesta să comită cu vinovăție o faptă ilicită și să rezulte o consecință dăunătoare, între faptă și rezultat fiind o legătură de cauzalitate.
În speța dedusă judecății, tribunalul a constatat vinovăția contestatorului, însă, a redozat sancțiunea disciplinară aplicată, având în vedere următoarele criterii legale: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a acestuia, consecințele minime ale abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior.
În acest sens, pentru a se realiza o corelare justă a sancțiunii cu gravitatea faptei, de natură să asigure realizarea rolului educativ și preventiv al răspunderii disciplinare, tribunalul a admis în parte contestația formulată împotriva deciziei de sancționare nr.1471/2.07.2007 și a înlocuit sancțiunea retrogradări, dispusă prin această decizie, cu sancțiunea.
Cât privește capătul de cerere din petitul acțiunii, prin care s-a solicitat suspendarea executării celor două decizii, instanța constată că acest capăt a rămas fără obiect, motiv pentru care a fost respins pentru acest considerent.
Referitor la cererea contestatorului de a se acorda despăgubiri morale, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată pe considerentul că petentul a dovedit prejudiciul moral suferit și legătura de cauzalitate dintre vătămarea pretinsă și fapta angajatorului, în sensul că, în doar o lună de zile i-au fost aplicate două sancțiuni disciplinare, care au fost de natură să-i lezeze imaginea acestuia.
În consecință, a fost admis și acest capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei de a plăti contestatorului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp. art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, respectiv art.3041Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs se susține că, în mod greșit a fost admisă cererea de conexare a dosarului nr- și dosarul nr-, reținând aplicabilitatea prevederilor art.164 Cod procedură civilă, neexistând identitate de obiect și cauză. Astfel, dosarul nr- a avut ca obiect contestație împotriva deciziei nr.1471/2.07.2007, iar dosarul nr- a avut ca obiect contestație împotriva deciziei nr.1601/7.08.2007, privind desfacerea contractului individual de muncă.
În acest mod au fost nerespectate prev. art.266 Codul Muncii, iar instanța de fond a tratat mai întâi contestația împotriva deciziei de concediere și apoi pe cea formulată împotriva deciziei de retrogradare din funcție pe o perioadă de 30 de zile, deși ordinea cronologică de săvârșire a abaterilor era inversă, iar cele două decizii privesc abateri și sancțiuni disciplinare diferite, fiind diferit și temeiul de drept în baza căruia s-a dispus aplicarea sancțiunilor.
În al doilea motiv de recurs se susține că în mod nelegal s-a dispus suspendarea provizorie a executării deciziei nr.1471/2.07.2007 emisă de Directorul General al Autorității Rutiere Române, în situația în care în speța de față nu se pune problema unei executări silite sau a oricărui act de executare, nefiind aplicabile în cauză disp. art.403 alin.4 Cod procedură civilă și nici disp. art.3712alin.1 Cod procedură civilă.
În motivul trei de recurs se susține că prima instanță, în mod eronat, analizând decizia nr.1601/7.08.2007 prin care s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, a constatat că intimatul - contestator,. nu a încălcat adresa nr.16589/29.06.2007, reținându-se greșit că acesta nu a comis vreo abatere disciplinară, ci a pus în executare decizia nr.2218/25.04.2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se susține că prin decizia amintită nu se făcea nicio referire la faptul că operatorului de transport TRANSPORT SA i s-ar fi conferit dreptul de a executa traseul D - - Rm. V, pe o perioadă de 30 de zile de la data ședinței de atribuire. În realitate, s-a stabilit că măsura administrativă dispusă de pârâta și comunicată prin adresa nr.24037/26.07.2006, a fost menținută numai în privința traseului 047 D - - Rm. V, urmând ca operatorul de transport amintit să predea imediat licențele aferente traseelor ofertei 27 gruparea 11, urmând să efectueze cursele pe aceste trasee până la 30 de zile, după data ședinței de atribuire.
Potrivit art.59 din Ordinul nr.1987/2005, valabil la data emiterii actului nr.24037/26.07.2006, operatorul de transport câștigător al unui traseu obținut în urma unei atribuiri publice beneficia de un termen de 30 de zile de la data atribuirii, în vederea obținerii contractelor încheiate cu autogările cuprinse în graficul de circulație sau avizului emis de către Administrația locală pentru punctele de plecare, oprire în trafic și sosire, pentru localitățile în care nu există autogări autorizate. Agenția teritorială a nu elibera licența de traseu pentru operatorul câștigător,până ce acesta nu făcea dovada obținerii avizelor amintite, iar în această perioadă era necesară asigurarea continuității programului de transport pe traseul în cauză, încât, termenul de până la 30 de zile de la data atribuirii, menționat în actul nr.24037/26.07.2006 fost acordat în scopul amintit.
Se menționează că, la data emiterii deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție cu nr.2218/25.04.2007, dispoziția legală prev. de art.59 din Ordinul nr.1987/2005 era abrogată, fiind în vigoare Ordinul nr.1892/2006.
Se susține astfel că, din moment ce pentru operatorul de transport - SRL, câștigător al atribuirii publice din 15.06.2007 au fost eliberate licențele pentru traseul 047, din data 20.06.2007, cu valabilitate din ziua respectivă și până la data de 30.06.2008, nu mai există nici o justificare pentru Agenția ARR V, să mai permită operatorului de transport - TRANSPORT SA, să efectueze traseul amintit, până la data de 14.07.2007.
Se menționează că recurenta a răspuns, prin actul nr.16589/29.06.2007 la cererile făcute de către ARR V, prin care i se cererea să precizeze data până la care avea dreptul să efectueze traseul D - Rm.V, - TRANSPORT SA.
Pe de altă parte se susține că intimatul avea obligația să cunoască dispozițiile Ordinului nr.1892/2006, de care nu a ținut cont instanța de fond în pronunțarea și motivarea sentinței recurate.
Se precizează că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în legătură cu care s-a săvârșit abaterea disciplinară, respectiv adresa nr.24037/26.07.2006, reținând că decizia nr.2218/25.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost aplicată corect de către contestator, cu toate că, la data punerii în aplicare a deciziei amintite era în vigoare Ordinul amintit anterior.
În motivul patru de recurs se susține că instanța de fond a tratat cu superficialitate atribuțiile și sarcinile de serviciu care îi reveneau contestatorului, ca șef de agenție ARR.
Astfel, cu privire la prima abatere, privind nespecificarea autogărilor în care trebuie efectuat controlul, în programele lunare de control, instanța de fond a reținut că nu există o procedură în sensul amintit potrivit căreia trebuie să specifici expres autogările ce urmează a fi controlate, controlul în autogări fiind distinct de controlul în trafic.
Recurenta susține că programările lunare de control privind controlul în trafic nu trebuie să cuprindă locul unde urmează a se desfășura, acest lucru stabilindu-se în ziua în care se va desfășura acțiunea, păstrându-se confidențialitate și caracterul inopinat al controlului.
Dacă s-ar preciza locul unde urmează a se desfășura controlul cu o lună înainte, toată zona controlului ar fi evitată de către operatorii de transport.
Însă, nu același lucru se poate spune despre controlul în autogări, deoarece trebuie cunoscută autogara ce urmează a fi verificată, urmând a se controla registrul de mișcare, în care sunt consemnate cursele efectuate și modul de respectare a graficelor de circulație.
Se susține că intimatul - contestator, ca șef de agenție răspunde de întocmirea, urmărirea și respectarea programelor de control, în mod greșit invocând lipsa unei proceduri care să specifice modul de întocmire a programelor lunare de control în autogări.
În motivul cinci de recurs se susține că, în privința celei de a doua abateri disciplinare, constând în neînregistrarea și nevizarea de către intimat a rapoartelor zilnice de control, instanța de fond a fost indusă în eroare de către contestator, greșind motivându-se că aceste rapoarte de control se găsesc arhivate la sediul agenției ARR V, iar semnăturile reprezentanților ARR, Poliție Rutieră, dovedesc că s-a efectuat controlul.
În realitate, după finalizarea acțiunii de control, se întocmește un raport zilnic de activitate în care se evidențiază constatările și sancțiunile menționate în fișele de control întocmite pentru fiecare vehicul rutier verificat.
În situația de față actele de control nu au fost înregistrate și aprobate de șeful de agenție.
Al șaselea motiv de recurs referitor la a treia abatere reținută în prima decizie de sancționare se referă la faptul că există diferențe între datele raportate către inspectorul rutier și cele existente în documentele de la agenție, iar instanța de fond, în mod greșit a reținut că aceste diferențe de raportare se datorează formularelor de raportare, care conțin erori, situație adusă la cunoștința ARR B, prin referatele întocmite în zilele de 5 și 7 iulie 2007.
Recurenta susține că retrogradarea din funcție a fost dispusă în data de 2.07.2007, iar controlul efectuat la Agenția ARR V s-a desfășurat în luna iunie, iar prin referatele din zilele de 5 și 7.07.2007, contestatorul a încercat să-și acopere greșelile amintite anterior.
Prin motivul șapte de recurs, se arată că este întemeiată sancțiunea aplicată pentru abaterea legată de faptul că nu au fost verificatele diagramele tahograf și nu au fost trecute inițialele inspectorului care a făcut verificarea, rapoartele încheiate cu prilejul verificării autovehiculelor nefiind semnate de către toți reprezentanții instituțiilor participante la control.
Se susține că prin actul nr.24254/ARR/27.07.2006 se precizează procedura privind controlul efectuat în trafic, precum și modul de completare a rapoartelor de control a autovehiculelor verificate, pentru înlăturarea erorilor produse cu prilejul completării.
De asemenea s-a constatat că aceste rapoarte nu au fost semnate de către toți reprezentanții instituțiilor participante la control, contestatorul având obligația să verifice acest aspect, chiar dacă nu a fost prezent la fața locului, pentru a se îndrepta lipsurile și erorile.
În motivul opt de recurs se susține că instanța de fond a reținut în mod eronat că intimatul contestator nu ar fi săvârșit o abatere disciplinară, atunci cînd a dispus retragerea licenței de traseu pentru operatorul de transport, - SRL Rm.V, cu motivarea că intimatul a pus în executare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În realitate, prin dispozitivul sentinței civile nr.31/F/C/20.03.2006 a Curții de APEL PITEȘTIs -a constatat că reclamanta - SRL este câștigătoarea licitației, dispunându-se ca ARR V să elibereze pentru această câștigătoarea licența de execuție pe traseul - Rm.V, respingând capătul de cerere al - SRL, privind anularea actelor subsecvente elaborate de ARR.
Greșit a reținut instanța de fond că ARR B, prin adresa nr.38208/30.11.2006 a pus în vedere ARR V să pună în executare hotărârea amintită, deoarece din adresa amintită nu rezultă cele reținute de către instanța de fond în motivare.
Recurenta susține că ARR Bac omunicat modul de aducere la îndeplinire a hotărârii judecătorești amintite prin adresa 38281/8.12.2006, arătând că pe același traseu nu pot să fie doi titulari de licență de traseu, cu punctaje diferite, respectiv - SRL și - SRL.
În motivul nouă de recurs se susține că instanța de fond, în mod greșit a reținut că pentru a se antrena răspunderea disciplinară a salariatului este necesară existența cumulată a unor condiții, respectiv comiterea faptei ilicite cu vinovăție, consecința dăunătoare și existența raportului de cauzalitate, fără a se avea în vedere dispozițiile art.263 alin.2 din Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare, care definește abaterea disciplinară. Astfel, se arată că abaterea disciplinară constă într-o faptă legată de muncă, o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Recurenta consideră că angajatorul are prerogativa disciplinară, iar instanța de judecată nu poate să dozeze sancțiunile aplicabile salariaților vinovați de săvârșirea unor abateri disciplinare.
Se susține că intimatul nu a respectat dispozițiile date de către ARR B, în executarea hotărârilor judecătorești irevocabile.
În al zecelea motiv de recurs se susține că în mod greșit au fost acordate daune morale, în condițiile în care intimatul este vinovat, iar cele două sancțiuni dispuse nu le-au lezat imaginea.
Prin notele scrise depuse la data de 20.02.2008, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de la fond ca temeinică și legală.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, raportat la art.3041Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304, pct,9 Cod pr.civilă este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare constatându-se că hotărârea a fost dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv art.164 Cod pr.civilă.
Astfel, în mod corect s-a dispus conexarea celor două dosare al căror obiect și cauză au o strânsă legătură între ele, ambele având ca obiect contestația formulată de, împotriva a două decizii emise de către recurentă.
Faptul că instanța de fond a analizat mai întâi ultima sancțiune aplicată și apoi prima sancțiune nu a condus la alte concluzii, la o altă soluție.
Al doilea motiv de recurs, vizând nelegala suspendare provizorie a executării deciziei nr.1471/2.07.2007 emisă de recurentă este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare, deoarece, încheierea prin care s-a dispus suspendarea provizorie este irevocabilă, legea neprevăzând calea de atac a recursului.
Astfel, prin Încheierea nr.76/23.07.2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- s-a dispus suspendarea provizorie a executării deciziei nr.1471/02.07.2007 emisă de ARR -
Al treilea motiv de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă este neîntemeiat urmând a-l respinge ca atare pentru următoarele considerente.
Prin adresa eliberată de ARR nr.24037/26.07.2006 (fila 26 dosar -, intitulată act, s-a solicitat ca - TRANSPORT SA Rm.V să predea de îndată la sediul ARR - V, licențele pentru traseele ofertei 27, gruparea 11, urmând să execute cursele pe aceste trasee, până la 30 zile după data ședinței de atribuire.
Acest act cu nr.24037/26.07.2006 a fost contestat în instanță de către - SA, iar prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.2218/25.04.2007 a fost admis recursul - SA împotriva sentinței nr.118/F-C/18.12.2006 a Curții de APEL PITEȘTI și s-a dispus anularea, în parte, a măsurii administrative dispuse de către recurenta de față, prin actul nr.24037/26.06.2006, care a menținut-o numai în ceea ce privește traseul 047 D - - Rm.
Prin adresa nr.11087/2.05.2007 (fila 35), recurenta aduce la cunoștință acest aspect intimatei - contestatoare, subliniind ideea că se menține dispoziția din actul nr.24037/26.07.2006, numai în privința traseului 047 D - - Rm.V, dispoziție în care recurenta dispune, respectăm, ca - SA să execute cursele pe traseele atribuite până la 30 zile după data ședinței de atribuire.
Drept urmare, contestatorul a respectat dispoziția amintită anterior, dată prin actul emis de ARR - B și menținută prin decizia inrevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, încât nu-i este imputabil faptul nereal, în sensul că nu ar fi respectat dispozițiile emise de superiorii săi, săvârșind o abatere disciplinară, în sensul art. 61 lit.a a Codului muncii, raportat la art.264, lit."c" Codul Muncii.
Dimpotrivă, contestatorul s-a adresat autorității centrale, respectiv ARR- B, cu adresele nr.2774/21.06.2007 (fila 37) și nr.2646/20.06.2007 (fila 55) solicitând ca recurenta să precizeze de urgență care este data ședinței de atribuire în finalul adresei nr.24037/26.07.2007 și nr.24038/26.07.2007, însă aceasta nu a răspuns acestei probleme, prin adresa nr.16589/29.06.2007 (fila 24), menționând că măsura administrativă dispusă de către recurentă, prin actul nr.24037/26.07.2006 a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție B, prin decizia nr.2218/25.04.2007, măsură care mai fost amintită anterior și pe care contestatorul a respectat-
Drept urmare, în mod temeinic și legal s-a dispus anularea deciziei nr.1601/7.08.2007, emisă de recurentă, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, deoarece intimatul nu a respectat actul ARR, cu nr,16589/29.06.2007, reținându-se că a fost respectată decizia irevocabilă a Înalte Curți de Casație și Justiție B, situație în care era inevitabilă ignorarea normelor prevăzute de art.56 din Ordinul nr.1892/2006.
Procedând în acest mod, instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul acestuia, pentru considerentele arătate anterior, și care nu vor mai fi reluate, critica fiind greșit întemeiată în drept pe dispozițiile art.304, pct.8 Cod pr.civilă, urmând a fi respinsă ca nefondată.
Al patrulea motiv de recurs este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, în mod legal s-a statuat că nu au fost încadrate prevederile art.7 din fișa postului, prin faptul că programarea întocmită de contestator nu cuprinde date concrete de identificare a autogării sau a operatorului de transport vizat, nesăvârșindu-se nicio abatere disciplinară.
Din contră, dacă s-ar proceda ca mai sus, controlul nu și-ar atinge parametrii fixați și nu ar mai fi un veritabil control, lipsind caracterul de confidențialitate, și caracterul inopinat al acestuia.
Motivul cinci de recurs este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că nevizarea rapoartelor zilnice de control, după efectuarea acestora și neînregistrarea în agenție este o abatere disciplinară, imputabilă contestatorului, dar cu consecințe minime, care, coroborate și cu comportarea generală la serviciu au condus, în mod legal, la înlocuirea sancțiunii, retrogradării, dispuse prin decizia nr.1471/2.07.207, cu.
Al șaselea motiv de recurs este, de asemenea neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
În mod corect s-a reținut că diferențele existente între datele raportate către Inspectoratul Rutier și cele din documentele existente la agenție se datoresc formularelor de raportare, neavând relevanță faptul că intimatul a sesizat acest aspect către recurentă, ulterior emiterii deciziei de sancționare, respectiv în data de 5 și 7 iulie 2007, semnalându-se erorile cuprinse în acestea.
Al șaptelea motiv de recurs este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
Corect s-a reținut că nu-i este imputabil contestatorului nesemnarea rapoartelor de către reprezentanții instituțiilor participante la control.
Motivul opt de recurs va fi respins ca neîntemeiat pentru considerentele expuse la motivul trei de recurs, precizându-se că intimatul a pus în executare o hotărâre irevocabilă, obligatorie pentru părți, încât nu poate fi reținută drept o abatere disciplinară, retragerea licenței de traseu pentru operatorul de transport - SRL Rm.V, câștigătoarea licenței fiind - SRL, așa cum a statuat Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința 31/F/C/20.03.2006, care a dispus obligarea ARR - V să elibereze licență de execuție pentru traseul - Rm.V și retur, în favoarea acestui din urmă operator de transport.
Chiar recurenta, prin adresa nr.38208/30.11.20006 a pus în vedere intimatei să pună în executare decizia amintită, cu respectarea Legii nr.102/2006, coroborată cu Ordinul nr.1892/2006.
Motivul nouă de recurs, încadrabil în dispozițiile art.304, pct.9 Cod pr.civilă este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, dată fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, în mod corect s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile art.262, alin.2 din Legea nr.53/2003, privind răspunderea disciplinară.
În urma analizei condițiilor prevăzute de dispozițiile legale amintite, corect s-a reținut gradul redus de vinovăție în săvârșirea abaterilor disciplinare analizate anterior, realizându-se sancțiunea, în funcție și de consecințele minime de abateri respective și de comportarea generală la serviciu a contestatorului, aplicându-se sancțiunea.
Motivul zece de recurs este, de asemenea, neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.
S-a constatat astfel că s-a produs o lezare a imaginii a demnității contestatorului, prin emiterea a două decizii de sancționare, la intervale foarte scurte de timp, ceea ce a condus și la afectarea sănătății contestatorului, instanța de fond apreciind corect că se impune acordarea acestora
În baza art.274 Cod pr.civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată, către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ -, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.860 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/24.03.2008.
Jud.fond.
OPINIE SEPARATĂ
Pornind de la opinia majoritară în sensul că strânsa legătură de obiect și de cauză dintre cele două contestații având aceleași părți justifică aplicarea dispozițiilor art.164 Cod procedură civilă, în sensul soluționării acestora împreună, consider că în mod greșit prima instanță a examinat legalitatea și temeinicia celor două decizii de sancționare disciplinară în ordinea inversă emiterii.
Ignorând ordinea cronologică a sancțiunilor disciplinare aplicate aceluiași salariat, instanța de fond a exclus nejustificat posibilitatea aprecierii eventualelor consecințe pe care cea dintâi decizie le poate avea cu privire la individualizarea celei de-a doua sancțiuni, în cazul în care s-ar fi reținut respectarea celorlalte condiții de fond și de formă ale răspunderii disciplinare.
Prin decizia nr.1471/02.07.2007 contestatorul a fost sancționat cu retrogradarea din funcție pe o perioadă de 30 de zile, în temeiul art.264 (1) lit.c) din Codul Muncii.
Prima dintre faptele descrise și considerate prin decizie ca fiind abatere disciplinară a constat în aceea că nu au fost clar specificate în programările lunare de control autogările vizate.
Se arată că fapta constituie o încălcare a prevederilor pct.7 paragraful A, lit.c) din fișa postului, potrivit cărora șeful de agenție răspunde de întocmirea, urmărirea și respectarea programelor de control.
Din descrierea faptei rezultă că pentru lunile martie, aprilie, mai 2007, contestatorul, în calitate de șef de agenție, a întocmit actul intitulat "Program de control inspectori - autogări, operatori de transport, sesizări", specificând, de exemplu, că pentru ziua de 15.03.2007, între anumite ore trebuia efectuat control în zona Râmnicu
Drept răspuns la apărările salariatului, se arată în decizie că programul de control trebuie să cuprindă date certe, exacte spre a fi cunoscut obiectivul verificărilor ce urmează a se efectua.
. însușesc opinia majoritară potrivit căreia fapta nu constituie abatere disciplinară.
Mențiunile programelor lunare de control sunt suficiente pentru a se face cunoscute obiectivele verificărilor și necesare spre a se asigura confidențialitatea și caracterul inopinat al controlului.
Pe de altă parte, nu se arată care sunt acele operațiuni pregătitoare care ar impune cunoașterea din timp a autogării ce va fi controlată. Verificarea îndeplinirii condițiilor care au stat la baza licenței de activități conexe desfășurate de autogară nu presupune un studiu îndelungat anterior al dosarului în care se află actele de autorizare.
Prin urmare, legat de prima faptă reținută în sarcina contestatorului, soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Cea de-a doua faptă descrisă în decizie este aceea că rapoartele zilnice de control întocmite după efectuarea controalelor prin echipaje mixte nu se înregistrează în agenție și nu sunt vizate de către șeful de agenție.
Se arată în decizie, la descrierea faptei, că raportul din ziua de 29.05.2007 este fictiv, neavând la bază acte de control efectuate și înregistrate.
Greșit s-a apreciat la judecata fondului că fapta săvârșită de contestator, constituind abatere disciplinară, a produs consecințe minime.
Aceasta deoarece a treia faptă, cu privire la care instanța a reținut că a fost săvârșită de contestator, constă în efectuarea de raportări lunare către Inspectoratul Rutier cu conținut diferit față de datele rezultând din documentele existente la agenție.
Este fără îndoială că această faptă este consecința neverificării și neînregistrării rapoartelor zilnice de control.
În funcție de rezultatele controalelor, care trebuie apoi centralizate, se stabilește strategia de lucru viitoare a autorității sau a organismelor cu care colaborează, cum sunt Ministerul Transporturilor și Ministerul Internelor Administrației și Reformei. A se vedea în acest sens art.16 din nr.852/2002.
Nu are relevanță apărarea salariatului în sensul că formularul de raportare lunară a datelor este greșit alcătuit, aspect făcut cunoscut unității abia după efectuarea controlului în baza căruia a fost emisă decizia de sancționare disciplinară.
Apărarea nu are relevanță nici în privința raportării unui număr de controale la sediul operatorilor de transport sau la operatorii în regim de taxi diferit de cel evidențiat în actele aflate la agenție pentru luna mai 2007.
Raportarea exactă a activității lunare a inspectorilor are consecințe și în privința evaluării activității angajaților agenției.
Iar nerespectarea de către șeful agenției a atribuțiilor ce îi revin pe această latură a înregistrării și avizării rapoartelor zilnice de control și a raportării lunare a controalelor este de natură să prejudicieze activitatea
Cea de a patra faptă descrisă în decizie nu poate fi imputată contestatorului, cum corect s-a reținut de tribunal.
Raportându-se la un singur control efectuat în ziua de 29.05.2007, angajatorul a reținut încălcarea de către inspectorii agenției a unor atribuții cum sunt: verificarea diagramelor tahograf, precizarea pe actul de control a inițialelor inspectorului ce a efectuat verificarea și semnarea acestuia de către toți reprezentanții instituțiilor participante la control.
Potrivit fișei postului - pct.7 lit.e), șeful de agenție organizează și participă la acțiuni de inspecție și control în trafic, executate în comun cu personalul de specialitate al Inspectoratului de Poliție Rutieră și al Reprezentanței Registrului Auto Român, cu privire la aplicarea reglementărilor specifice transportului rutier.
Din lucrările dosarului nu rezultă însă că la controlul din ziua de 29.05.2007 a participat chiar șeful de agenție și că acesta ar fi întocmit necorespunzător actul de control.
În calitate de șef de agenție nu se demonstrează ce atribuții legat de coordonarea activității de control a încălcat. Și aceasta pentru că se constată de către angajator întocmirea necorespunzătoare a unui singur act de control.
S-a afirmat de către recurentă că dacă șeful de agenție ar fi avizat raportul de control ar fi constatat neregulile la întocmirea actului de control.
Or, o asemenea faptă a fost reținută în sarcina contestatorului la pct.II din decizie.
S-a mai reținut în decizia nr.1471/02.07.2007 încălcarea de către contestator a dispozițiilor pct.5 lit.b) și pct.9 din fișa postului, potrivit cărora șeful de agenție trebuie să aibă abilități manageriale și răspunde pentru corectitudinea activităților desfășurate și a lucrărilor elaborate în cadrul agenției.
Se descrie fapta sancționată astfel: prin adresa nr.56/16.01.2007 este anunțată să depună licența pentru traseu seria - nr.58783 deoarece nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza eliberării ei, conform art.61 lit.a) din nr.1892/2006.
La data de 15.06.2007, în baza de date a, licența de traseu seria - nr.58783 eliberată figurează ca retrasă.
Sentința nr.31/F/C pusă astfel în executare nu dispune cu privire la licența deținută de către operatorul " ", ci obligă să elibereze prin Agenția V licența pentru traseul Râmnicu V -, operatorului de transport " "
Prin urmare, se arată în decizie, nu este vorba despre o retragere cu titlu de sancțiune, ci despre o predare a licenței de traseu, ceea ce înseamnă că nu erau incidente prevederile art.61 lit.a) din nr.1892/2006.
Prin adresa nr.38208/30.11.2006 s-a comunicat agenției ca până la data de 11.12.2006 să fie pusă în executare sentința nr.31/F/C/20.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI. Pentru aceasta urmează să fie încunoștințat operatorul de transport " " să se prezinte la sediul agenției.
În lipsa altor precizări din titlul executoriu și din adresa mai sus menționată, agenția trebuia să procedeze la eliberarea licenței de traseu pentru " " și să retragă licența " " numai după ce era asigurată continuitatea în desfășurarea transportului, cu aplicarea regulilor stabilite prin nr.1892/2006.
Din lucrările dosarului rezultă că executarea sentinței s-a făcut cu încălcarea procedurii atribuirii licențelor de traseu.
Față de numărul faptelor săvârșite de contestator, la care se adaugă, potrivit celor reținute de tribunal, lipsa raportării către Inspectoratul Rutier a evaluării întocmite pentru autorizarea "", fapte care constituie abateri disciplinare și sunt de natură să prejudicieze grav activitatea de control, implicit buna desfășurare a transportului rutier, consider că sancțiunea retrogradării din funcție pe o durată de 30 de zile a fost aplicată cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de dispozițiile art.266 Codul Muncii.
Prin decizia nr.1601/07.08.2007, contestatorul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă pentru încălcarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului la pct.7B, lit.b) și c), a dispozițiilor art.9 și art.70 alin.2 lit.a) și c) din contractul colectiv de muncă, precum și a dispozițiilor art.25 alin.1 lit.a) și c) din regulamentul intern. S-a reținut, de asemenea, încălcarea prevederilor art. 46 din nr.1892/2006 și ale art. 3 pct.25 din nr.OUG109/2005 privind transporturile rutiere aprobată și modificată prin Legea nr. 102/2006.
Potrivit mențiunilor deciziei, fapta constă în aceea că în calitate de șef agenție, contestatorul a dispus emiterea adresei nr.3072/03.07.2007 prin care, cu nerespectarea actului nr.16589/29.06.2007, a comunicat operatorului de transport " Transport" că executarea traseului 047 D - - Râmnicu V încetează la data de 14.07.2007.
Apărările contestatorului au constat în aceea că adresa a fost emisă în executarea deciziei nr.2218/25.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu respectarea prevederilor Legii nr.102/2006 și ale nr.1892/2006.
Acestea nu sunt fondate deoarece prin decizia menționată a fost menținută măsura dispusă și comunicată de prin adresa nr.24037/26.07.2006 în ceea ce privește traseul 047 - D - - Râmnicu
Această măsură consta în predarea de îndată de către operatorul de transport " Transport" a licențelor deținute pentru traseul 047, urmând ca societatea să mai poată executa curse pe traseul în discuție până la 30 de zile după data ședinței de atribuire.
Potrivit dispozițiilor art.59 din nr.1987/2005 în vigoare la momentul luării măsurii respective, termenul de până la 30 de zile este stabilit pentru a se asigura continuitatea în desfășurarea transportului până la data la care operatorul desemnat câștigător al atribuirii publice din 15.06.2007 făcea dovada obținerii licenței de traseu pentru care este necesară încheierea contractelor cu autogările cuprinse în graficul de circulație sau avizarea de către administrația publică locală a punctelor de plecare, oprire în tranzit și sosire pentru localitățile în care nu există autogări autorizate.
Odată ce operatorului de transport desemnat câștigător al atribuirii publice din 15.06.2007 i-a fost eliberată licența de traseu în ziua de 20.06.2007, cu valabilitate din aceeași dată, nu mai era justificată efectuarea acestuia de către alt operator până la data de 14.07.2007.
Faptul că termenul până la care se poate asigura în continuare transportul pe un anumit traseu de către operatorul obligat la predarea licenței nu este unul fix, că mărimea lui depinde de îndeplinirea de către operatorul desemnat câștigător a condițiilor de obținere a avizelor necesare pentru efectuarea traseului rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.46 și 62 din nr.1892/2006. Acesta era cunoscut de către contestator, așa cum rezultă și din conținutul adresei nr.3553/30.07.2007 emise de Agenția
Prin adresa nr.38208/30.11.2006 a pus în vedere Agenției V, într-o altă speță, așa cum s-a recunoscut în întâmpinarea la recurs, faptul că la aplicarea hotărârii judecătorești trebuie să se țină seama de dispozițiile Legii nr.102/2006 coroborate cu cele ale nr.1829/2006, potrivit cărora pe același traseu nu pot fi doi titulari de licență cu punctaje diferite.
Prin stabilirea termenului maxim de 30 de zile pentru executarea în continuare a traseului de către operatorul căruia i-a fost retrasă licența, în condițiile în care noului operator i-a fost emisă licență de traseu cu valabilitate anterioară datei la care expira acest termen au fost încălcate prevederile legale menționate. Situația a generat și litigii între cei doi operatori de transport, pretinzându-se prejudicierea intereselor economice ale acestora.
Fapta constituie abatere disciplinară, intrând în atribuțiile contestatorului aprobarea prin semnătură a eliberării licențelor, verificarea respectării reglementărilor în domeniu, administrarea transportului public de persoane prin servicii regulate- pct. 7 B lit.b) și c) din fișa postului.
Executarea unei măsuri menținute prin hotărâre judecătorească irevocabilă cu ignorarea prevederilor legale incidente în materie îi este imputabilă.
Iar față de existența unei alte sancțiuni disciplinare recente și consecințele produse sau care pot fi generate cu privire la desfășurarea în bune condiții a activității de control, implicit a efectuării în siguranță a transportului public de persoane, criterii prevăzute a fi luate în seamă de disp. art. 266 muncii, dozarea sancțiunii este de asemenea legală.
Pentru cele arătate mai sus consider că soluția instanței de fond este rezultatul greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză cu privire la existența abaterilor disciplinare și la individualizarea sancțiunii disciplinare, precum și a greșitei aplicări a dispozițiilor legale incidente în speță, astfel că sunt îndeplinite condițiile de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, în care se încadrează motivele de recurs așa cum au fost argumentate, pentru admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației formulate împotriva celor două decizii de sancționare disciplinară, implicit a cererii de plată a daunelor morale, aceasta din urmă față de dispozițiile art.269 muncii.
Judecător,
- -
Red.
Tehnored./2 ex.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Nicoleta
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 249/2010. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 786/2009. Curtea de... → |
|---|
