Contestație decizie de sancționare. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 157 din 20 februarie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 februarie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
- - - - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare promovată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr.999 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat contestatoarea,lipsă fiind intimata.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că la dosarul cauzei s-a depus prin compartimentul arhivă întâmpinare din partea intimatei.
Se comunică de către instanță contestatoarei, copia întâmpinării pentru a lua cunoștință.
Contestatoarea solicită judecarea cauzei nemaiavând cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Contestatoarea, arată că deși ea a lucrat până la data de 18, nu i s-a spus despre amendă. Nu a semnat niciun proces verbal de amendă și există dovezi din care rezultă că nu ea l-a lovit pe acel om, dar i s-a solicitat să depună mărturie și a refuzat, iar drept consecință i s-a desfăcut contractul de muncă. Solicită anularea amenzii, să nu i se desfacă contractul de muncă și să i se plătească salariul din urmă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra contestației în anulare formulată, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.999/28.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- a fost respinsă excepția de nulitate a recursului și respins recursul formulat, ca nefondat, reținându-se în esență, următoarele:
Prin sentința civilă nr. 486/20.04.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea împotriva dispoziției nr. 1006/16.01.2007, de desfacerea a contractului de muncă emisă de Primarul Municipiului R, prima instanță având în vedere următoarele:
Prin dispoziția nr. 1006 din 10 ianuarie 2007, contestatoarea, muncitor necalificat în cadrul - R, formația Salubritate, a fost concediată disciplinar motivat de faptul că în data de 09.12.2006, în timpul programului de lucru, împreună cu un coleg de serviciu, l-a agresat pe numitul, controlor prestări servicii al Primăriei municipiului
Analizând actul dispozițional contestat prima instanță a apreciat că acesta a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de dispozițiile art.263-268 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute a măsurii luate.
Astfel, s-a apreciat că angajatorul are dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit, cu vinovăție o faptă prin care au încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Ori, în speță, s-a apreciat că fapta săvârșită de către petentă, constatată atât prin referatul nr.53 din 03 ianuarie 2007, cât și prin procesele verbale nr. 0488 din 09.12.2006, respectiv nr. 0317 din 09.12.2006, întocmite de Poliția Comunitară R, procese-verbale care nu au fost contestate în instanță, constituie abatere de la normele de disciplina muncii, suficient de gravă încât să justifice aplicarea sancțiunii prevăzute la art.264 lit."f" din Codul muncii.
De altfel, s-a mai reținut că, petenta nu era la prima abatere disciplinară, prin dispoziția nr.377 din 07.04.2004 fiind sancționată în conformitate cu dispozițiile art.264 lit."d" din Codul muncii.
De asemenea, s-a reținut că, măsura concedierii petentei a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art.267 din Codul muncii, după efectuarea cercetării disciplinare prealabile, în termenul prevăzut la art.268 alin.1 din Codul muncii, actul dispozițional contestat cuprinzând toate elementele impuse prin art.268 alin.2 din Codul muncii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea,care a susținut că nu s-a făcut vinovată de abaterile disciplinare reținute în sarcina sa și că în mod greșit i s-a respins proba cu martori solicitată.
S-a invocat de asemenea situația materială precară și faptul că are copii în întreținere.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
În ceea ce privește nulitatea recursului s-a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.302 ind. 1 lit."h" Cod procedură civilă, întrucât s-a menționat numărul dosarului Tribunalului Neamț în care a fost pronunțată hotărârea atacată.
Cu privire la motivele de recurs vizând fondul litigiului, instanța de recurs a reținut faptul că instanța de fond a respins cererea de probatorii a recurentei nu justifică modificarea hotărârii, întrucât, pe de o parte, art.304 pct.10 Cod procedură civilă a fost abrogat prin Legea 219/2005, iar pe de altă parte, textul avea în vedere numai situația în care proba a fost administrată și era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și nu situația în care aceasta nu a fost administrată.
În ce privește critica vizând greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat, s-a avut în vedere că, aceasta nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art.304 Cod procedură civilă, iar starea materială și socială a recurentei, excede cadrului procesual, neputând face obiectul analizei instanței de recurs.
Împotriva hotărârii instanței de recurs s- formulat contestație în anulare. Contestatoarea a reiterat, prin această cerere, motivele de recurs formulate cu privire la hotărârea primei instanțe și a invocat și nelegala sa citare la instanța de recurs.
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea reține următoarele:
Astfel cum este reglementată de dispozițiile art.317 - 318 Cod procedură civilă, calea extraordinară de atac a contestației în anulare nu poate fi formulată decât pentru motivele limitativ prevăzute de normele procedurale menționate.
Aspectele invocate de către contestatoare, prin care se reiau criticile formulate prin recurs, nu pot fi analizate, pentru considerentele arătate, pe calea contestației în anulare, excedând dispozițiilor art.317 -318 Cod procedură civilă.
În ce privește nelegala citare în fața instanței de recurs, această susținere este netemeinică, având în vedere că la soluționarea recursului contestatoarea s-a prezentat în instanță, situație consemnată în preambulul deciziei pronunțate.
Celelalte critici formulate, referitor la audierea de martori și situația de fapt reținută în cauză nu constituie greșeli materiale, în sensul art.318 Cod procedură civilă, pentru a putea fi analizate în cadrul contestației în anulare, dispozițiile art.318 vizând doar erorile materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Față de aceste considerente, contestația în anulare va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge, ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr.999/28.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2o februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent. /
Red.- //
Red.- /4.03.2008
Tehn.- / 2 ex.
4.03.2008/4.03.2008.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 784/2008. Curtea de... → |
|---|
