Contestație decizie de sancționare. Decizia 1680/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1680
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Centrul Școlar pentru Educație A împotriva sentinței civile nr. 1244/18.08.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent avocat, și pentru reclamanta intimată avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială, concediu medical pentru intimata, chitanță reprezentând cheltuieli de judecată cu onorariu de avocat, iar reprezentanta pârâtului recurent depune chitanță reprezentând cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 24.06.2009, contestatoarea - a chemat în judecată pe intimata Școala Specială cu clasele I-VIII A, solicitând instanței să anuleze Decizia nr. 8/25.05.2009 emisă de aceasta, cu cheltuieli de judecată, în motivare arătând că, decizia contestată este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde o suficientă descriere a faptei ce constituie abatere disciplinară și nici nu precizează prevederile din statutul de personal, regulament intern, sau contractul colectiv de muncă aplicabil, pe care se pretinde că le-a fi încălcat, mai mult, fapta nu este localizată corespunzător în timp, iar pe de altă parte este și nelegală, deoarece, nu s-au evidențiat criteriile în raport de care s-a aplicat sancțiunea disciplinară, în fine, nu era abilitată să verifice condițiile de fond ale oricăror cereri depuse la serviciul secretariat ci numai să asigure un caracter formal acestora.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată, în motivare arătând că, în urma unei anchete disciplinare s-a constatat că contestatoarea a formulat cereri de decontare a unor bilete de călătorie CFR în numele angajaților unității școlare, fără a fi îndeplinite condițiile de decontare a acestora, fiind sesizate și organele de cercetare penală, așa încât i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară contestată, nu se pune problema nulității deciziei de sancționare, cum greșit consideră contestatoarea, vinovăția acesteia rezultă cu certitudine din chiar cuprinsul deciziei, a refuzat să dea explicații în legătură cu cele constatate deși a fost convocată atât de către Comisia de Disciplină cât și de către Consiliul de Administrație al școlii, iar prin faptele sale a încălcat art. 115 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, în conformitate cu care atrage răspunderea disciplinară încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului instituției
Prin răspuns la întâmpinare, contestatoarea a reiterat motivele de nulitate invocate ca și pe cele de nelegalitate susținute inițial, mai precizând că nu a mai fost sancționată anterior, iar fapta reținută în sarcina sa nu a produs nici o consecință întrucât cererile nu au fost aprobate, iar biletele nu au fost decontate, aspect recunoscut chiar de către comisia de cercetare în raportul întocmit, insistând asupra faptului că din decizia de sancționare nu rezultă că ar fi încălcat vreo atribuție ce îi revenea sau că ar fi îndeplinit-o în mod defectuos. În plus nu se poate pune problema să fi încălcat hotărârea Consiliului de Administrație din 03.04.2009, în condițiile în care, cererile pretinse a fi nelegale sunt anterioare datei respective
Prin sentința civilă nr. 1244 din 18.08.2009, Tribunalul Arada admis contestația formulată și a anulat decizia nr. 8 din 25.05.2009.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Între părți există raporturi juridice de muncă, potrivit contractului individual de muncă nr. 61/21.11.2000, contestatoarea fiind angajata intimatei în funcția de secretar șef, cu atribuțiile și responsabilitățile prevăzute în fișa individuală a acestui post, depusă la dosar, iar prin decizia contestată în cauza de față, nr. 8/25 mai 2009, contestatoarea a fost sancționată disciplinar de către intimată cu diminuarea salariului de bază cumulat cu indemnizația de conducere cu 15% pe o perioadă de trei luni, conform art. 116 alin. 1 lit. c din Statutul personalului didactic, reținându-se în fapt că aceasta a formulat cereri în numele unor cadre didactice din școală și le-a depus în vederea decontării unor bilete CFR, fără ca acestea să se fi deplasat pe rutele respective și fără să o fi mandatat pe contestatoare în acest sens, biletele nefiind conforme cu CCM, reținându-se încălcarea dispozițiilor art. 115 din Legea nr. 128/1997, decizia fiind atacată pe calea acțiunii de față, fiind criticată pentru nelegalitate.
Probațiunea testimonială administrată în cauză a confirmat existența faptei reținută în sarcina contestatoarei, respectiv aceea de a formula cereri de decontare a unor bilete CFR pentru cadre didactice din școală, în care sens martora a evidențiat că nu a formulat nici o cerere de decontare a biletelor de călătorie și nu a împuternicit nici o persoană să formuleze vreo cerere în numele său, în același sens mărturisind și martora -, audiate în ședința publică de astăzi.
Pe de altă parte Raportul Comisiei de cercetare a faptelor săvârșite de contestatoare, depus la dosarul cauzei confirmă inexistența vreunui prejudiciu adus patrimoniului unității de învățământ, concluzionându-se în sensul că consecințele ar fi putut consta într-un prejudiciu dacă sumele de bani ar fi fost decontate, fiind însă prevenit urmare a verificărilor efectuate de contabilul șef.
Nu în ultimul rând, este fără nici un dubiu că cererile formulate de contestatoare în condițiile arătate sunt anterioare Hotărârii Consiliului de Administrație al școlii intimate din 03.04.2009 privitoare la modalitatea de decontare a biletelor CFR.
Față de starea de fapt reținută mai sus instanța constată întemeiată contestația formulată pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.
Este de precizat mai întâi că în cauză nu se relevă elementele de nulitate a deciziei contestate, invocate în cererea introductivă și în răspunsul la întâmpinare, cu referire la art. 268 Codul muncii, cum eronat consideră contestatoarea, câtă vreme în decizia contestată fapta a fost descrisă într-o măsură suficientă și s-a făcut referire la dispoziția din Statutul personalului didactic pretins încălcată, așa încât, sub aspect formal instanța reține că decizia a fost emisă cu respectarea cerințelor imperative prevăzute în textul mai înainte menționat.
Pe de altă parte, însă privitor la abaterea reținută și sancțiunea aplicată, ca o consecință, este de reținut că potrivit dispozițiilor art. 263 alin. 1 codul muncii, angajatorul are dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară, alin. 2 al aceluiași text definind, într-o manieră lipsită de orice echivoc, o atare abatere ca fiind acea faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Altfel spus, pentru ca o faptă săvârșită de către un salariat să poată fi calificată ca fiind abatere disciplinară, trebuie să întrunească cerințele de a fi în legătură cu munca, de a fi săvârșită cu vinovăție și de a fi de natură să încalce normele, regulamentele, etc. prevăzute expres în textul mai sus amintit.
Dar în cauza de față este dincolo de orice dubiu că prin fapta sa, care există și este în legătură cu munca, contestatoarea nu a încălcat vreo normă legală, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă, ori contractul individual de muncă, ori vreun alt ordin sau dispoziție legală ale conducătorilor ierarhici, sens în care, de altfel, nici nu s-au făcut susțineri potrivit apărărilor în fond din întâmpinare, mai mult decât atât nu se relevă, prin aceasta vreo încălcare a atribuțiilor și responsabilităților din fișa postului contestatoarei, care este anexă la contractul individual de muncă al acesteia, intimata limitându-se a face referire, în drept, la încălcarea doar a prevederilor art. 115 din Legea nr. 128/1997, privind statutul personalului didactic, în conformitate cu care, personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământ răspund disciplinar pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului instituției.
Ori, față de dispoziția cu un înalt grad de generalitate cuprinsă în textul legal mai înainte menționat, în nici un caz nu se poate concluziona în sensul preconizat de intimată, că fapta contestatoarei, care este reală și a fost săvârșită în legătură cu munca, este de natură să dăuneze interesului învățământului și prestigiului instituției, în contextul în care este de necontestat că Hotărârea Consiliului de Administrație a școlii din 03.04.2009 nu poate avea efecte retroactive, cum evident că se dorește de către intimată față de mențiunea inserată cum că "intră în vigoare începând cu 08 martie 2009", iar lucrările dosarului demonstrează că fondurile școlii nu au fost în nici un fel diminuate, cum fără temei s-a susținut în apărările formulate prin întâmpinare.
Dintr-un alt punct de vedere, textul mai înainte amintit, față de calificarea deja realizată în considerentele de față, se impune a fi raportat la norme la rândul lor reglementate în vreuna din modalitățile inserate expres și limitativ, iar nu enunțiativ și exemplificativ la art. 263 alin. 2 codul muncii, impunându-se cu necesitate concluzia că în lipsa încălcării vreunei norme dintre cele prevăzute de textul legal nu poate fi reținută vinovăția în săvârșirea faptei, precum în speța de față.
Cu alte cuvinte fapta săvârșită de către contestatoare, pentru motivele deja enunțate nu poate fi calificată ca fiind o abatere disciplinară, fiind indeniabil că a fost în intenția legiuitorului, cu prilejul edictării normelor juridice de la art. 263 codul muncii ca numai acele fapte să poată fi catalogate ca abateri disciplinare, care întrunesc cumulativ, iar nu alternativ toate cerințele impuse de acesta, cu atât mai mult cu cât art. 5 al aceluiași cod stabilește cu valoare de principiu că în cadrul relațiilor de muncă funcționează egalitatea de tratament față de toți salariații și angajații.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Centru Școlar pentru Educație A, solicitând modificarea sentinței recurate și respingerea contestației.
În motivarea recursului, pârâtul recurent a arătat că instanța de fond a ignorat incidența în speța dedusă judecății a dispozițiilor art. 122 alin. 2 din legea 128/1997, care instituie o procedură derogatorie de la dispozițiile Codului muncii, legea generală în materia conflictelor de drepturi.
Recurentul a mai invocat și faptul că instanța de recurs a apreciat în mod greșit că fapta pentru care intimata contestatoare a fost sancționată prin Decizia 8/25.05.2009 emisă de Directorul instituției de învățământ nu este prevăzută ca și abatere disciplinară.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea îl constată recursul întemeiat pentru următoarele motive:
Astfel, fapta contestatoarei intimate, de a formula cereri de decontare a unor bilete CFR pentru cadre didactice din școală, constituie abatere disciplinară, fiind sancționată în mod corect conform art. 116 din Legea 128/1997. Curtea nu poate reține aprecierile instanței de fond cu privire la faptul nu a fost încălcată vreo normă legală, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă, ori contractul individual de muncă, ori vreun alt ordin sau dispoziție legală ale conducătorilor ierarhici, sens în care, de altfel, nici nu s-au făcut susțineri potrivit apărărilor în fond din întâmpinare, mai mult decât atât nu se relevă, prin aceasta vreo încălcare a atribuțiilor și responsabilităților din fișa postului contestatoarei, care este anexă la contractul individual de muncă al contestatoarei, deoarece aceasta a încălcat obligația legală de a nu încălca normele de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului instituției. Astfel prin depunerea unor cereri de decontare pe numele unor terțe persoane, cadre didactice, fără a avea acordul cestora, contestatoarea a încălcat normele de comportare în cadrul instituției, și a creat un pericol asupra relațiilor sociale ce reglementează anumite drepturi de care beneficiază personalul din învățământ, nefiind necesar producerea unui prejudiciu material.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 304 ind. 1 rap la art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul Centrul Școlar pentru Educație A ( fosta Școală Specială cu Clasele I - VIII A), împotriva sentinței civile nr. 1244 din 18.08.2009 pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr-, și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Centrul Școlar pentru Educație A, împotriva sentinței civile nr. 1244 din 18.08.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința în sensul respingerii acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /21.12.2009
Tehnored I/21.12.2009/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Arad
Jud., jud.
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
| ← Conflict de muncă. Decizia 2012/2009. Curtea de Apel Timisoara | Contestație decizie de concediere. Decizia 708/2009. Curtea de... → |
|---|
