Contestație decizie de sancționare. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 177
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA-SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE I împotriva sentinței civile nr. 1899 din 21 XI 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, precizări, concluzii scrise. S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1899/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă excepția nulității deciziei de eliberare din funcție nr. 1.8.M/426/8 septembrie 2008 emisă de directorul Sucursalei Regionale de Ferate
A fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - Sucursala Regională de Ferate I și a fost anulată decizia nr. 1.8.M/426 din 8 septembrie 2008, fiind obligat angajatorul să-l reintegreze pe acesta in funcția de șef serviciu I - Resurse umane.
A fost obligată intimata să achite contestatorului diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru funcția de șef serviciu I și cele efectiv încasate, începând cu data de 8 septembrie 2008 și până la reintegrarea efectivă, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Începând cu data de 01.10.1998, contestatorul a fost angajatul intimatei pe postul de șef serviciu I, conform contractului individual de muncă nr. 8/4/226/29.10.1998. De asemenea, și din cuprinsul actului adițional nr. 1.8.S/130/27.03.2008 rezultă că reclamantul ocupa funcția de șef serviciu I la Serviciul Resurse Umane.
Prin decizia nr. 1.8.M/426/08.09.2008 emisă de intimată s-a dispus eliberarea contestatorului din funcția de șef serviciu I la Serviciul Resurse Umane începând cu data de 08.09.2008 și numirea acestuia în funcția de inspector de specialitate I la Biroul Calitate Protecția Mediului. Urmare a acestei decizii, intimata a întocmit actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1.8.M/427/08.09.2008, act adițional care însă nu a fost semnat de către contestator.
Potrivit disp. art. 41 alin. 1 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă. Potrivit disp. art. 41 alin. 2 Codul muncii, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de Codul muncii, respectiv de art. 42 - 48.
În ceea ce privește decizia nr. 1.8.M/426/08.09.2008, instanța de fond a constatat că prin aceasta intimata a dispus modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al contestatorului, respectiv a felului muncii și locului de muncă. Având în vedere faptul că intimata nu a făcut dovada existenței vreuneia dintre situațiile prevăzute la art. 42 - 48 Codul muncii pentru a justifica măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă, instanța a constatat că decizia nr. 1.8.M/426/08.09.2008 este nelegală.
În ceea ce privește cererea formulată de contestator de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, prima instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, în speță nefiind făcută dovada efectuării și a cuantumului acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Compania Națională de Ferate I - Sucursala Regională de Ferate I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
Ca prim motiv de recurs s-a invocat faptul că prezentul litigiu nu se circumscrie dispozițiilor Codului muncii întrucât atât numirea, cât și eliberarea din funcție se fac în baza unor decizii unilaterale emise de conducătorii unității, ce au caracter administrativ în raport de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004 și HG581/1998, Anexa 1.
A mai invocat pârâta - recurentă că decizia contestată a fost în mod greșit calificată de tribunal ca un act de modificare a felului muncii, întrucât salariatului nu i-au fost date alte atribuții decât cele pe care le poate îndeplini potrivit pregătirii și competenței profesionale, nefiind schimbată natura muncii prestate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Iași.
În recurs s-au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probatoriul cauzei și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, conform dispozițiilor art.2 lit. "c" Cod procedură civilă și art. 67 lit. "a" din Legea 168/1999 sunt conflicte de drepturi (de muncă) toate conflictele legate de încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă. Ori, în cauză, reclamantul este salariat cu contract individual de muncă al pârâtei iar decizia de eliberare din funcție constituie, așa cum corect a reținut și tribunalul, o modificare a contractului individual de muncă în ceea ce privește doua dintre elementele esențiale prevăzute de art. 41 (3) din Codul muncii, respectiv felul și locul muncii.
Ca atare, nu poate fi primită susținerea recurentului că decizia contestată este un act administrativ, întrucât aceasta a fost emisă de angajator în timpul derulării raporturilor de muncă cu intimatul si in executarea acestora.
Aceste elemente, conform dispozițiilor imperative ale Codului muncii, pot fi modificate doar cu acordul salariatului (art. 41 al. 1) și, doar cu titlu de excepție, în cazurile și condițiile prevăzute expres și limitativ prin art. 42-48 Codul muncii.
Ca atare, deși angajatorul are într-adevăr, conform art. 38 (1) din CCM, posibilitatea să coreleze structura de personal cu nevoile unității, aceste prerogative pot fi exercitate doar în limitele legale anterior menționate.
Conform acelorași argumente, și directorul general, respectiv directorul de sucursală, deși au atribuții în numirea, suspendarea ori revocarea din funcție a personalului din subordine conform Statutului Companiei Naționale de Ferate "CFR", trebuie să le exercite cu respectarea dispozițiilor Codului muncii atât timp cât salariatul în cauză este angajat pe bază de contract individual de muncă, neavând relevanță sub aspectul desfășurării raporturilor de muncă, faptul că prin obiectul de activitate recurenta prestează un serviciu public.
Faptul că reclamantului - intimat nu i s-ar fi conferit atribuții diferite ori suplimentare față de cele ale postului avut anterior emiterii deciziei nu a fost dovedit de pârâta - recurentă, deși, conform art. 287 din Codul muncii, acesteia îi revenea sarcina probei. A fost depusă la dosarul cauzei fișa postului pentru funcția de inspector de specialitate I - Protecția mediului (filele 48 - 49 fond) însă nu și cea pentru funcția de șef serviciu I resurse umane. Ori, ca instanța de fond să fi fost în măsură să analizeze în amănunt, așa cum susține recurenta, dacă a existat o modificare a felului muncii, trebuia să compare atribuțiile evidențiate în fișele posturilor. Acest lucru nu a fost însă posibil din culpa angajatorului, care nu depus întreaga documentație aferentă emiterii deciziei contestate.
Față de cele reținute, văzând că nu există în cauză alte motive de casare ori modificare conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de intimata Compania Națională de Ferate I - Sucursala Regională de Ferate I împotriva sentinței civile nr.1899 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
28.03.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2690/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1106/2009. Curtea... → |
|---|
