Contestație decizie de sancționare. Decizia 1944/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.1944
Ședința publică din 27 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Biberea
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
Grefier:- -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.756 din 11.05.2009, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta Astra Vagoane A, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 25 noiembrie 2009 concluzii scrise din partea reclamantului recurent.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.756 din 11.05.2009, dată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea intentată de reclamantul, menținând ca legală și temeinică decizia de sancționare nr.467/22.10.2008 emisă de pârâta Astra Vagoane A
S-a reținut că pârâta a emis dispoziția de sancționare disciplinară cu respectarea prevederilor art.278 din Codul muncii întrucât reclamantul nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, iar în privința acordării tichetelor de masă s-a apreciat că angajatului nu i s-au cuvenit întrucât a fost sancționat disciplinar.
Recursul declarat de reclamant a fost motivat în drept cu prevederile art.312 al.2 cod pr.civilă, iar în fapt s-a arătat, în esență, că unitatea a aplicat o dublă sancțiune pentru aceiași faptă, încălcând astfel principiul "non bis in idem" atunci când a luat măsura sancționării sale cu reducerea salariului de bază cu 10% și neacordarea tichetelor de masă pe perioada septembrie-noiembrie 2008, dispunând totodată și tăierea a unui număr de 20 de ore din pontajul zilnic și obligarea salariatului să realizeze diferența de producție după orele de program.
Prin întâmpinare, intimata a pus concluzii de respingere a recursului, considerând că în mod legal tribunalul a reținut în speță problema cumulului răspunderii disciplinare cu răspunderea administrativă, salariatul nerealizând norma zilnică stabilită.
Recursul nu este fondat.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat să se constate nulitatea deciziei nr.467/22.10.2008 prin care pârâta VAGOANE Aad ispus sancționarea sa disciplinară cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
Ulterior prin precizările de acțiune formulate a solicitat ca pârâta să fie obligată să-i achite contravaloarea tichetelor de masă pe lunile septembrie octombrie 2008, precum și drepturile salariale integrale în perioada septembrie - noiembrie 2008, reprezentând 20 de ore lucrate și neplătite.
Din actele și lucrările dosarului, se reține că prin decizia contestată angajatul a fost sancționat întrucât în perioada 15 - 17 septembrie 2008 în mod repetat nu și-a realizat sarcinile de producție.
Potrivit Anexei 1 la Contractul colectiv de muncă la nivel de societate(art.1) salariul de bază stabilit pe oră se acordă muncitorilor pentru timpul efectiv lucrat numai cu condiția realizării integrale a normelor de producție zilnică, în caz contrar urmând a fi aplicate următoarele sancțiuni administrative:
- realizarea diferenței de producție sau remedierea deficiențelor de calitate după orele de program normal, fără a fi plătiți în acest timp;
- tăierea din pontajul zilnic a orelor echivalente pentru nerealizarea integrală a producției zilnice sau pentru remedierea deficiențelor de calitate;
- oferirea unui alt loc de muncă în cadrul societății, în limita posibilităților, cu o complexitate mai mică și cu oferta salarială corespunzătoare.
Deși legislația muncii actuale(în special Codul muncii ) nu cuprinde o reglementare expresă privind cumulul răspunderii disciplinare cu alte forme de răspundere, astfel precum a fost expres statornicit prin Legea nr.1/1970 a organizării și disciplinei muncii în unitățile socialiste de stat( art.15 alin.1), totuși un astfel de cumul este posibil, având în vedere autonomia sferelor de relații sociale legal ocrotite prin diverse acte normative.
În speță, prin contractul colectiv de muncă la nivel de societate comercială s-a stabilit că, alături de răspunderea disciplinară a angajatului poate coexista și răspunderea "administrativă" în modalitățile enunțate anterior, fără însă a se pune problema existenței a două sancțiuni disciplinare pentru săvârșirea unei singure fapte ilicite("non bis in idem").
De altfel, reclamantul nici nu a solicitat instanței ca, pe cale incidentală să constate eventuala nelegalitate a prevederilor art.1 din Anexa nr.1 a contractului colectiv de muncă astfel că, sub acest aspect nu pot fi primite susținerile formulate în calea extraordinară de atac.
În privința plății contravalorii tichetelor de masă este de observat că, în Anexa 4 la contractul colectiv de muncă, conducerea societății împreună cu Sindicatul a stabilit criteriile de acordare a acestora, precizând că nu vor beneficia de tichete de masă salariații cărora le-a fost aplicată o sancțiune disciplinară de timpul celor prevăzute de art.264 alin.1 din Codul muncii, indiferent de natura abaterii disciplinare săvârșite sau de felul sancțiunii aplicate, pentru luna în care a fost aplicată sancțiunea disciplinară.
Cum recurentul a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris în luna septembrie, iar în luna octombrie 2008 fost din nou sancționat conform prevederilor art.261 alin.1 lit.d din Codul muncii, în mod just tribunalul a apreciat că nu este îndreptățit la acordarea tichetelor de masă sau la plata contravalorii acestora.
În fine, în privința orelor suplimentare pretins efectuate de reclamant este de observat că în cauză nu au fost administrate dovezi din care să rezulte prestarea acestora astfel că, nici sub acest aspect recursul nu este fondat.
Pentru considerentele expuse s-a apreciat că susținerile formulate în calea extraordinară de atac nu se încadrează în nici una din situațiile expres și limitativ prev.de art.304 cod pr.civilă, iar în urma examinării cauzei în limitele conferite de art.304/1 cod pr.civilă nu au fost identificate motive de natură să atragă casarea sau modificarea hotărârii recurate, astfel că recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.756 din 11.05.2009, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
27 noiembrie 2009, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/16.02.2010
Tehnored.DR/16.02.2010
2 ex.
Prima instanță - Trib.
Judecători:;
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Biberea, Cristian Pup
| ← Conflict de muncă. Decizia 542/2009. Curtea de Apel Bacau | Contestație decizie de concediere. Decizia 108/2008. Curtea de... → |
|---|
