Contestație decizie de sancționare. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 207
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Tamara
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata - MOBILA SRL împotriva sentinței civile nr.1268 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta intimată - MOBILA SRL și intimata contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurenta intimată - MOBILA SRL a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față.
La data de 24 septembrie 2007, contestatoarea a contestat Decizia de sancționare nr.70/30.08.2007 emisă de - MOBILA SRL, prin care a fost sancționată cu reducerea salariului de bază cu 5% pe o lună.
A motivat că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară care să justifice sancțiunea aplicată, care de altfel este abuzivă, fiind determinată de protestul angajaților față de plata cu întârziere a salariilor.
A depus la dosar Dispoziția nr.70/30.08.2007, contestată.
Intimata, deși legal citată nu a depus întâmpinare și nici documentația care a stat la baza emiterii deciziei.
Reclamanta a fost reprezentată în cauză de liderul de sindicat, conform art.28 din Legea nr.54/20034.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 1268 de la 01.11.2007 a admis acțiunea formulată de contestatoarea, împotriva intimatei - MOBILA SRL Dr.Tr.
A constatat nulitatea Dispoziției nr.70/30.08.2007 emisă de - MOBILA SRL Tr.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că, contestatoarea a fost sancționată prin decizia contestată cu reducerea cu 5% a salariului pe o perioadă de 1 lună, conform art.264 lit.d Codul muncii.
Potrivit art.268 al.2 sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare se cuprind în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prev. de art.267 al.3, nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căreia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Verificând dispoziția contestată prin prisma art.268 al.2 Codul muncii, se constată că aceste prevederi legale nu au fost respectate.
Astfel, nu a fost descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, ce prevederi din regulamentul intern, Statutul de personal sau contractul colectiv au fost încălcate, motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei în timpul cercetării disciplinare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata - MOBILA SRL Dr.Tr.S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că, în ziua de 27.07.2007, salariații unității au încetat ilegal activitatea, aducând în acest mod grave prejudicii societății.
În aceste condiții, directorul societății a emis decizia nr. 87/26.07.2007, prin care decidea numirea unei comisii de cercetare a evenimentului, această decizie fiind comunicată Sindicatului -MOBILA, cu precizarea că, în ziua de27.07.2007 are loc cercetarea disciplinară prealabilă și că salariații pot fi asistați de un reprezentant al sindicatului.
Reclamanta a fost invitată în scris să se prezinte la sediul administrativ pentru a răspunde în scris la întrebările conducerii și a-și formula punctul de vedere cu privire la participarea sa la încetarea spontană a activității.
Reclamanta a dat notă explicativă, fiind asistată de un reprezentant al sindicatului, ulterior fiind emisă decizia de sancționare cu reducerea salariului cu 5% pe o lună, în această dispoziție fiind menționate actele de cercetare disciplinară.
În aceste condiții, susține recurenta, nu mai era necesar ca dispoziția să conțină elementele prezentate în actele la care făcea referire și care îi fuseseră aduse la cunoștință salariatei.
De aceea, recurenta susține că nu există elemente de nulitate a dispoziției de sancționare.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, susținând în apărare următoarele argumente:
Au fost încălcate dispozițiile art. 268 alin. 1 din Codul muncii referitoare la aplicarea sancțiunii disciplinare în termen de 30 de zile de la data când angajatorul a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare. Susține că angajatorul a luat cunoștință de săvârșirea abaterii la data de 26.06.2007, când a avut loc protestul, la aceeași dată fiind emisă decizia de numire a comisiei de cercetare, iar decizia de sancționare a fost emisă la data de 29.08.2007, fapt ca atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare.
Intimata mai susține că instanța de fond a reținut în mod corect nulitatea absolută a deciziei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. a, b și c din Codul muncii, iar recurenta a susținut în mod greșit că nu există elemente de nulitate a deciziei.
Intimata mai arată că recurenta, deși a susținut că protestul spontan a adus grave prejudicii societății, nu a arătat în mod concret natura și valoarea acestor prejudicii, motiv care ar fi justificat sancționarea.
Intimata mai susține că, în mod nejustificat, angajatorul a emis două convocări:una cu nr. 817/26.07.2007, ocazie cu care salariata a dat notă explicativă și alta cu nr. 984/27.07.2007.
În recurs, s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 29/29.08.2007, referat nr. 1215/27.08.2007, adresă nr. 817/26.07.2007, notă explicativă, convocare nr. 974/27.07.2007, notă de cercetare disciplinară prealabilă, decizia nr. 87/26.07.2007, comunicare nr. 88/26.07.2007.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 268 alin. (2) din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea.
Instanța de fond a soluționat cauza prin prisma acestor dispoziții legale, reținând în mod corect că dispoziția de sancționare este afectată de nulitate absolută.
Examinând cuprinsul dispoziției de sancționare contestate în cauza de față, Curtea constată că nu au fost incluse în cuprinsul acesteia mențiunile obligatorii prevăzute de textul art. 268 alin. (2) lit. a, b și c din Codul muncii.
Nu se regăsește nicio mențiune referitoare la fapta care constituie abatere disciplinară, la prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat sau motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Lipsa oricăreia dintre aceste mențiuni obligatorii, prevăzute de lege ca fiind condiții de validitate, atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare, astfel cum în mod legal a reținut instanța de fond.
Este nefondat argumentul recurentei în sensul că menționarea în cuprinsul dispoziției a actelor de cercetare disciplinară prealabilă care fuseseră anterior comunicate contestatoarei ar face inutilă inserarea acestor mențiuni și în cuprinsul dispoziției de sancționare.
Reglementarea condițiilor de formă ale actului prin care este aplicată o sancțiune disciplinară are ca scop prevenirea unor eventuale abuzuri din partea angajatorului, precum și asigurarea unor elemente de verificare a legalității și temeiniciei măsurii dispuse. Textul nu prevede nicio situație în care ar pute fi înlăturată nulitatea dispoziției de sancționare căreia îi lipsesc elementele esențiale de formă.
De aceea, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimata - MOBILA SRL împotriva sentinței civile nr.1268 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
01.02.2008
Red.jud.---
2 ex/AS
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Tamara
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 70/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4587/2008. Curtea... → |
|---|
