Contestație decizie de sancționare. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 221/
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata "CFR " SA B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE - G, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1733/29.11.2007 a Tribunalului Galați pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu, contestatorul, domiciliat în G,- bis, -. 77, jud. G, având ca obiect " contestație decizie de sancționare" împotriva deciziei numărul 701/3149 din 23.08.2007 emisă de societatea intimată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul contestator, personal, lipsă fiind recurenta intimată "CFR " SA B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; recurenta a depus concluzii scrise și acte anexă, acestea fiind depuse și la dosarul de fond; în cadrul motivelor de recurs intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Intimatul contestator învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că societatea recurentă a solicitat judecarea în lipsă, acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică. A susținut că norma de încasări privind activitatea de emitere a biletelor în tren nu-l responsabilizează doar pe el deoarece sunt trei salariați ce trebuie să îndeplinească această normă. În urma probelor administrate instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de societate.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 1773/29.11.2007 a Tribunalului G, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și s-a anulat decizia nr-/23.09.2007 emisă de pârâta Regionala de Transport Feroviar de Călători
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului, suma reactualizată la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr- din 30.10.2007, pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Regionala de Transport Feroviar de Călători G, anularea deciziei de sancționare disciplinară nr-/23.08.2007, plata drepturilor salariale reținute în baza acestei decizii și cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că a fost sancționat disciplinar, în sarcina sa reținându-se că nu a realizat norma lunară de încasări în tren pentru lunile mai - iulie 2007, așa cum este prevăzut în actul - emis de pârâtă. A precizat că, în conținutul deciziei nu se precizează motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului. Cu privire la fondul problemei, a arătat că obligația de a încasa pe trenuri o anumită sumă prestabilită este imposibil de realizat material și nelegală. Angajatorul nu a probat vinovăția în nerealizarea normei, în luna mai fiind în concediu medical, iar în iunie-iulie în concediu de odihnă.
În susținerea contestației, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A susținut că norma de încasări a fost stabilită împreună cu sindicatul de ramură, că apărările invocate de contestator nu au putut fi luate în considerare întrucât contravin statutului disciplinar și fișei postului, că la nici unul din trenurile deservite, contestatorul nu a emis bilete de călătorie măcar la nivelul mediu de vânzare, depunând ca exemplu un articol de ziar.
În combaterea susținerilor contestatorului s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul, în calitate de șef de tren, a fost sancționat cu suspendarea contractului individual de muncă pentru 4 zile în temeiul disp. art. 264 lit. "b" din Codul muncii prin decizia nr-/23.08.2007 pe motiv că în cursul lunilor mai -iulie 2007 nu a realizat norma de încasări.
Referitor la apărările contestatorului, acestea au fost înlăturate de intimată, chiar dacă cu o motivare care nu a convins reclamantul, excepția nefiind întemeiată.
Instanța a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva contestatorului, este, în fond, netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare; obligația de serviciu trebuie să fie legală, posibilă.
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
Persoanei vinovate de săvârșirea unei abateri disciplinare, i se aplică o pedeapsă, aceasta având un caracter precumpănitor moral sau material după caz, în funcție de gravitatea abaterii săvârșite.
În prezenta cauză, intimata a reținut în sarcina contestatorului faptul că nu a realizat norma de încasări în tren. Această obligație impusă în sarcina contestatorului printr-o decizie internă are un caracter vădit nelegal. Regula o constituie faptul că fiecare călător își cumpără bilet înainte de a se urca în tren. În situațiile excepționale, când un călător nu are legitimație, contravaloarea călătoriei se achită șefului de tren. A impune o normă de încasări, la nivelul anului 2007 este mai mult decât bizar și nu reflectă decât incapacitatea angajatorului de a verifica modul în care salariații își respectă îndatoririle de serviciu, referitor la controlul biletelor în tren. Dacă există suspiciuni cu privire la practici nelegale ale șefilor de tren, atunci, șeful ierarhic să dispună controale pentru a se depista situațiile și a aplica măsuri disciplinare. Soluția stabilirii apriori a unei norme de încasări în tren este nelegală, de natură să impună salariaților sarcini aberante, excesive, imposibil de realizat.
În temeiul disp. art. 78 din Codul muncii, a obligat intimata să plătească contestatorului drepturile salariale de care a fost privat pe durata suspendării, actualizate cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta CFR CALĂTORI SA B - Regionala de Transport Feroviar de Călători G pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a reținut că obligația impusă în sarcina contestatorului printr-o decizie internă are un caracter vădit nelegal.
Astfel, a apreciat ca Norma de . valabilă începând cu data de 01.05.2007 a fost aprobată de Consiliul de Conducere al G prin Hotărârea nr. 06/30.05.2007 ședința la care au participat și reprezentanții sindicatului.
Conf. art. 11 litera a din Statutul disciplinar salariații au obligația să execute întocmai și la timp toate sarcinile ce decurg din funcția pe care o îndeplinesc iar potrivit art. 11 litera b din același act normativ, au obligația să dea dovadă de inițiative, simț de răspundere și grijă deosebită în activitatea desfășurată.
Contestatorul intimat nu a respectat Dispoziția Consiliului de Conducere al G comunicată prin actul nr. - fapt pentru care în mod legal a fost sancționat.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și respingerea contestației ca nefondată.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9.pr.civilă.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat față de următoarele considerente:
Răspunderea disciplinară este constituită dintr-un ansamblu de norme juridice care sancționează abaterea disciplinară, respectiv fapta în legatură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat.
Elementul declanșator al răspunderii disciplinare îl constituie încălcarea de către angajat, în mod culpabil, a obligațiilor sale de serviciu.
În speță, Curtea apreciază că în mod corect a reținut prima instanță faptul că obligația impusă contestatorului intimat este abuzivă.
Răspunderea disciplinară are o întreită funcție și anume: sancționatorie, preventivă și educativă.
Ori, dacă obligația impusă este în sine abuzivă, răspunderea disciplinara nu își mai poate atinge scopul.
Aplicarea unei sancțiuni disciplinare nu poate să depindă de un element aleatoriu, pentru că însuși contractul individual de muncă are un caracter oneros.
În speță, a impune salariatului să realizeze o anumită normă de încasări prin vânzarea biletelor emise în tren este o măsură abuzivă, care poate da naștere la aplicarea de sancțiuni abuzive, culpa salariatului sancționat fiind practic inexistentă.
În consecință, motivele de recurs sunt nefondate, neavând nici o relevanță faptul ca Norma de încasări a fost aprobată de Consiliul de Conducere iar la ședință au participat și reprezentanții sindicatului, atât timp cât instanța a concluzionat că măsura aprobată este abuzivă pentru salariați.
Față de toate aceste considerente, se apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică din toate punctele de vedere, sancțiunea aplicată fiind nelegală.
Desființarea unor Stații de Cale Ferată nu înlătură caracterul abuziv al măsurii impuse a fi respectate de contestator iar diminuarea fenomenului de notorietate de a se circula cu "" de care face vorbire recurenta nu se realizează prin măsuri de acest gen impuse contestatorului ci prin supracontroale.
În consecință, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de intimata "CFR " SA B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE - G, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 1773/29.11.2007 a Tribunalului Galați pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 07 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: - -/06.05.2008
: 2 ex.//08 Mai 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 15/2008. Curtea de Apel... | Contestație decizie de concediere. Decizia 417/2008. Curtea de... → |
|---|
