Contestație decizie de sancționare. Decizia 2214/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 8853/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2214R
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr. 5935 din data de 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul personal, legitimat de instanță, intimata Autoritatea Rutieră Română, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 27.03.2009 și respectiv în data de 30.03.2009, de către intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică recurentului un exemplar al întâmpinării.
Recurentul solicită acordarea unui termen pentru angajarea unui alt avocat, întrucât cel care l-a reprezentat la fond și i-a formulat recursul, nu îl mai reprezintă. Își însușește recursul formulat de avocat, pe care îl semnează în fața instanței de recurs.
Intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii pentru lipsă de apărare formulată de recurent.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recursul, întrucât acesta a avut suficient timp la dispoziție pentru angajarea unui avocat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului și acordă cuvântul părților pe acest aspect.
Recurentul lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției tardivității.
Intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare, cu privire la excepția tardivității declarării recursului.
CURTEA,
Prin sentința nr. 5935/29.09.2008, pronunțată în dosarul nr.549/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutieră Română, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, din analiza materialul probator administrat, că reclamantul a fost salariatul intimatei, în calitate de inspector de specialitate, începând cu data de 05.01.2004, potrivit contractului individual de munca înregistrat sub nr. 584/05.01.2004 în registrul general de evidență a salariaților (filele 22-24).
Prin decizia nr. 2288/23.11.2007 intimata a stabilit că, începând cu data de 23.11.2007, încetează contractul individual de muncă al contestatorului în baza art.61 lit. a din Codul muncii.
Articolul 61 lit. a din Codul muncii instituie posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea pentru motive ce țin de persoana salariatului, în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară. Potrivit art. 62 alin.11din Codul muncii, decizia de concediere trebuie să fie întocmita cu respectarea dispozițiilor art. 263 - 268 din Codul muncii.
Prin actele depuse la dosar, s-a dovedit că măsura concedierii, ca sancțiune disciplinară, a fost dispusă ca urmare a efectuării cercetării disciplinare, prin parcurgerea procedurii reglementată de art. 267 din Codul muncii, în sensul că reclamantul a fost convocat, în scris, în vederea cercetării disciplinare, semnând de primire la data de 31.10.2007 (fila 60), că acesta s-a prezentat Ia cercetarea disciplinară, exprimându-și punctul de vedere (filele 25 - 32).
Verificând conținutul deciziei de concediere, prima instanța a constatat că aceasta cuprinde mențiunile obligatorii reglementate art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
S-a reținut în decizia de sancționare că salariatul se face vinovat de faptul că a procedat la semnarea programatoarelor pentru examinarea consilierilor de siguranță emise pe parcursul anului 2007, certificând prin semnătura sa întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru validarea examenului, dosi nu avea calitatea de examinator, nefiind nominalizat în scris de șeful agenției ARR B, conform art. 7 din Instrucțiunile nr. 14513/2007. Acest fapt a determinat eliberarea de către ARR Bau nor certificate de atestare a pregătirii profesionale pentru persoane care au participat la examene, ce nu s-au desfășurat conform normelor legale.
Reclamantul a recunoscut săvârșirea faptei reținuta în sarcina sa, însă a solicitat anularea sancțiunii concedierii și aplicarea unei sancțiuni mai ușoare. Coroborând dispozițiile art. 40 alin. 1 lit. e și ale art.264 alin. 1 din Codul muncii, rezultă că prerogativa de a constata săvârșirea abaterilor disciplinare și de a aplica sancțiunile disciplinare aparține exclusiv angajatorului, norma legală având caracter absolut. Astfel, instanța nu are competența de a aplica salariatului o altă sancțiune disciplinară, încălcarea dispoziției legale fiind lovită de nulitate absolută.
Potrivit art. 266 din Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică în raport de gravitatea abaterii săvârșite de salariat, avându-se in vedere împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție, consecințele abaterii disciplinare, comportarea salariatului, eventualele sancțiuni suferite anterior, instanța apreciază că fapta reclamantului are consecințe grave căci urmare validării examenelor prin programatoarele semnate de către contestator, intimata a eliberat certificate de pregătire profesională pentru consilieri de siguranță, certificate care nu garantează profesionalismul persoanelor care le posedă. Asemenea persoane au competențe în a acționa, în sensul prevenirii producerii unor catastrofe, cu consecințe deosebit de grave asupra mediului înconjurător, cuantificabile sub formă de daune materiale și victime omenești, iar modul în care aceste persoane și-ar exercita atribuțiile este îndoielnic, în condițiile în care cunoștințele acestora nu au fost verificate de către examinatorii delegați de conducerea ARR.
Față de această situație, prima instanța a constatat că aplicarea sancțiunii disciplinare s-a făcut cu respectarea criteriilor legale, fiind proporțională cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de contestator.
In consecință, decizia de concediere este întocmită cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, iar fapta pentru care a fost sancționat reclamantul constituie abatere disciplinară, deoarece s-a săvârșit ca urmare a încălcării unei obligații stabilite prin regulamentul intern, astfel că a fost respinsă contestația, ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul-reclamant susține că hotărârea instanței de fond este dată cu greșita aplicare a disozitiilor art. 40 și art. 264 din Codul muncii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civila.
Rațiunea legiuitorului în reglementarea dispozițiilor art. 284 din Codul munciia fost aceea de a conferi instanței de judecată calitatea de organ de control judiciar, în speță aceea de a verifica legalitatea și temeinicia deciziilor luate de angajator și de a corecta aceste decizii atunci când există motive.
Reținerea instanței de fond potrivit cu care fapta recurentului ar fi proporțională cu sancțiunea aplicată este netemeinică.
Astfel, de bună-credință, arata acesta ca a recunoscut că a semnat anumite programatoare, însă a mentionat că programatoarele le-a semnat la cererea șefului sau, care, la rândul său, semnase deja respectivele documente împreună cu reprezentantul centrului de pregătire profesională.
Faptul că programatoarele purtau deja semnătura șefului însemna pentru contestator o certitudine că examenul s-a ținut în condiții legale și, deși era suficientă semnătura acestuia pentru emiterea certificatului, totuși pentru a evita eventuale divergențe cu șeful sau, a semnat alături de acesta. De fapt, semnătura șefului (șeful agenției ARR) a produs efecte juridice, iar nu semnătura recurentului. Acest fapt rezultă din Instrucțiunile nr. 4342/25.05.2005 privind organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea certificatelor/atestatelor de pregătire profesională art. 13 raportat la art. 7.
de examinator nu era stabilită în sarcina contestatorului, nici prin contractul individual de muncă, nici prin sarcinile de serviciu și nici prin regulamentul de ordine interioară.
Insă, deși nu era examinator, acesta a fost nominalizat de directorul general al ARR în comisia de examinare prin adresele nr. 19959/02.08.2007, 21645/24.08.2007, 24098/20.09.2007, pentru datele de 04.08.2007, 25.08.2007 și respectiv 22.09.2007. In atare situație chiar dacă nu făcea parte din atribuțiile mele de serviciu a trebuit să se conformeze ordinelor de serviciu, altfel risca locul de muncă.
Pentru aceste motive, se solicita admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea administrării probei cu interogatoriu și martori, respectiv, în subsidiar, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii plângerii, anularea sancțiunii concedierii și aplicarea unei sancțiuni mai ușoare dintre cele prevăzute la literele a-e din art. 264 din Codul muncii.
În drept, s-au invocat dispozitiile art. 304 indice 1 si art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civila.
Intimata Autoritatea Rutieră Română a formulat întâmpinare, prin care arată că, referitor la motivul de recurs invocat de recurent, in mod temeinic si legal, instanța de fond a considerat ca, din coroborarea dispozițiilor art. 40 alin. 1 lit. e si ale art. 264 alin. 1 din Codul muncii, rezulta ca prerogativa de a constata săvârșirea abaterilor disciplinare si de a aplica sancțiuni disciplinare aparține exclusiv angajatorului, norma legala având caracter absolut, instanța neavând competenta de a aplica salariatului o alta sancțiune disciplinara, încălcarea dispoziției legale fiind lovita de nulitate.
Prin decizia nr. 2288/23.11.2007, Autoritatea Rutiera -, in temeiul art. 61 lit. (a) din Codul muncii, a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al recurentului-contestator care deținea funcția de inspector de specialitate gradul I (S)- inspector trafic- sef serviciu in cadrul Agenției ARR- B, pentru săvârșirea unei abateri disciplinare, ce a fost constatata in Raportul de control al ARR nr. 27350/24.10.2007 privind obținerea certificatelor de atestare a pregătirii profesionale.
Măsura concedierii a fost dispusa ca urmare a efectuării cercetării disciplinare, fiind îndeplinita procedura reglementata de art. 267 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii cu modificările și completările ulterioare, cat si a faptului ca au fost respectate dispozițiile art. 266 din Codul muncii, in sensul ca sancțiunea disciplinara se aplica in raport de gravitatea abaterii săvârșite de salariat, avându-se in vedere împrejurările in care a fost săvârșita, gradul de vinovăție, consecințele abaterii disciplinare, comportarea salariatului, eventualele sancțiuni suferite anterior.
Astfel, in mod corect instanța de fond a reținut ca decizia de concediere cuprinde mențiunile obligatorii reglementate de art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, se menționează faptul ca măsura disciplinara a fost luata, având in vedere referatul privind rezoluția comisiei de cercetare disciplinara prealabila înregistrat cu nr. 30349/20.11.2008 si aprobat de directorul general al Autorității Rutiere Romane - ARR, întocmit de către comisia de cercetare disciplinara prealabila in baza deciziei nr. 2203/25.10.2008, reținându-se in sarcina recurentului contestator ca a procedat la semnarea programatoarelor pentru examinarea consilierilor de siguranța emise pe parcursul anului 2007, certificând prin semnătura sa întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru validarea examenului, deși nu a avut calitatea de examinator, nefiind nominalizat in scris de către șeful agenției ARR - B, conform art. 7 din Instrucțiunile 14513/06.06.2007 privind organizarea si desfășurarea examenului pentru obținerea certificatelor/atestatelor de pregătire profesionala. Salariatul nu are in fisa postului aceasta sarcina, cum de altfel, a si recunoscut faptul ca "nu a existat o decizie scrisa sau o completare la fisa postului prin care sa fiu responsabil pentru desfășurarea modului de examinare si eliberare a certificatelor de siguranța.
Pe de alta parte, nu a figurat nici ca membru in Corpul examinatorilor stabilit prin Decizia nr. 1241/31.05.2007 a Directorului General al Autorității Rutiere Romane - ARR.
Cu toate acestea, deși nu a fost delegat de către șeful de agenție sa facă parte din comisiile de examinare a consilierilor de siguranța, a procedat la semnarea programatoarelor de examen, fara ca măcar sa fie de fata la susținerea acestor examene, așa cum chiar acesta recunoaște in acțiunea sa principala " programatoarele îmi erau prezentate spre semnare la un interval de 3-5 zile de la data înscrisa pe ele pentru examen". Prin urmare, chiar daca ar fi primit delegație de reprezentare din partea conducerii instituției, contestatorul nu a respectat procedura de examinare, neputând verifica in mod direct daca persoanele înscrise in programator au participat efectiv la susținerea examenului si nici chestionarele ce au făcut obiectul examenelor susținute. Prin semnătura pe aceste programatoare, având in vedere calitatea sa de angajat al Autorității Rutiere Romane, s-au validat rezultatele unor examene, care nu s-au desfășurat conformitate cu Ordinul nr. 1.044/2003 si Instrucțiunile nr. 14513 /06.06.2007 privind organizarea si desfășurarea examenului pentru obținerea certificatelor/atestatelor de pregătire profesionala, instrucțiuni emise de conducerea Autorității Rutiere Romane - ARR.
Urmare a validării examenelor prin programatoarele semnate de către recurentul-contestator, Autoritatea Rutiera - ARR prin Agenția ARR Bap rocedat la eliberarea unor certificate/atestate de pregătire profesionala pentru consilieri de siguranța. In conformitate cu art.5 alin. 1,2 si 3 din Ordinul T nr. 1044/2003 "Consilierul de siguranța trebuie sa fie titularul unui certificat de pregătire valabil, după caz, pentru transportul rutier. Certificatul este emis de organismul examinator desemnat. (2) Pentru obținerea certificatului candidatul trebuie sa urmeze un curs de pregătire în urma căruia sa promoveze un examen organizat de organismul examinator desemnat. (3) Pregătirea are ca obiectiv esențial sa furnizeze candidatului cunoștințe suficiente cu privire la riscurile inerente transportului de mărfuri periculoase, dispozițiile legale, reglementările și prevederile aplicabile modurilor de transport implicate, precum și o buna cunoaștere a sarcinilor prevăzute în anexa A la prezentul regulament".
Certificatele consilierilor de siguranța, emise de Agenția ARR B ca urmare a examenelor validate prin semnătura recurentului-contestator, nu pot garanta ca persoanele care poseda un asemenea certificat au cunoștințe suficiente cu privire la riscurile inerente ce se pot produce cu ocazia efectuării de transporturi de mărfuri periculoase, si de masurile pe care trebuie sa le aplice pentru prevenirea unor situații de urgenta. Asemenea persoane nu ar putea sa acționeze in sensul prevenirii producerii unor catastrofe cu consecințe deosebit de grave asupra mediului înconjurător cuantificabile sub forma de daune materiale si victime omenești, potrivit atribuțiilor legale așa cum acestea sunt definite in Ordinului Ministerului Transporturilor, Construcțiilor si Turismului nr. 1.934 din 19 octombrie 2006 privind modificarea și completarea Regulamentului pentru desemnarea, pregătirea profesională și examinarea consilierilor de siguranța pentru transportul rutier, feroviar sau pe căile navigabile interioare al mărfurilor periculoase, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.044/2003, întrucât aceștia au obținut calitatea de consilieri de siguranța in urma unei proceduri de examinare viciata, respectiv cunoștințele acestora nu au fost verificate de către examinatori delegați de conducerea Autorității Rutiere Romane -
Referitor la adresele menționate de recurentul-contestator, prin care a fost nominalizat, de către directorul general al ARR, pentru a face parte din comisia de examinare din data de: 04.08.2007, 25.08.2007, 22.09.2007, intimata precizează faptul ca, pentru aceste situații, recurentul nu a fost cercetat sau sancționat disciplinar.
In concluzie, se solicita respingerea recursului formulat de către recurentul, ca netemeinic si nelegal, si menținerea sentinței civile nr. 5935, pronunțata in ședința publica din data de 29.09.2008, de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Munca si Asigurări sociale, in dosarul nr. 549/3LM/2008.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 din Codul d e procedura civila si cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificări si completări.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, în raport și de dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
La termenul din data de 06.04.2009, din oficiu, Curtea a invocat și a pus în discuție, în ședință publică, excepția tardivității declarării prezentului recurs.
Litigiul părți este un conflict de drepturi, așa cum este el definit de art.5 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă: "conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite în continuare conflicte de drepturi".
Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs (în litigiile de natura dreptului muncii) este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
In speța de fata, sentința atacată cu recurs a fost comunicată recurentului la 13.11.2008, fiind afisata pe usa principala a locuintei acestuia, așa cum rezultă din dovada de primire de la fila 98 din dosarul de fond.
Data certă de pe recursul formulat este 02 decembrie 2008 (fila 10 dosar recurs).
În raport de aceste date, recursul este formulat peste termenul legal de 10 zile calculat conform art. 101 din Codul d e procedură civila, ce prevede că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare. Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii. Termenul care se sfârșește într-o zi de legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".
În concluzie, Curtea va da eficiență dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 raportat la art.3011din Codul d e procedură civilă și va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 5935 din data de 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.
2.ex./24.04.2009.
Jud. fond:
Președinte:Ignat Silvia GeorgianaJudecători:Ignat Silvia Georgiana, Călin Dragoș Alin
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 3713/2009. Curtea... → |
|---|
