Contestație decizie de pensionare. Decizia 330/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 330
Ședința publică de la 08 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea
Grefier - -
Xxxx
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 941/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul -, în contradictoriu cu intimata reclamantă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ DTS, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ DTS prin consilier juridic, lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Consilier juridic pentru intimata reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică DTS depune înscrisurile solicitate de instanță.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pentru a pune concluzii.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică DTS solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii Tribunalului Mehedinți ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
S-a constatat că la data de 14.08.2006, reclamanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Tr.S a chemat în judecată pe pârâtul pentru a fi obligat la plata sumei de 8.622,92 lei c/val. arborilor tăiați ilegal.
S-a motivat că în urma controlului de fond efectuat în cantonul gestionat de pârât în perioada 13.03.2006 - 05.05.2006, s-a constatat o lipsă în gestiune, determinată de sustragerea unui număr de 307 arbori cu un volum nejustificat de 130,169 mc. Această sustragere s-a datorat pârâtului, care nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, în special aceea de asigurare a integrității fondului forestier și nici nu a identificat, înregistrat și numerotat rămase în teren.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
De asemenea, organul de control nu a avut în vedere faptul că unele cioate erau vechi și nu proveneau din perioada în care a avut paza, iar alte cioate erau dublu marcate cu ocazia controalelor anterioare. Majoritatea cioatelor sunt situate pe raza parchetelor de exploatare, ceea ce înseamnă că au fost marcate pentru a fi exploatate, însă odată cu tăierea arborilor au fost tăiate și mărcile aplicate creând impresia unei tăieri ilegale.
In cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile.
Tribunalul Mehedinți -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.941 din 20.09.2007, pronunțată în dosarul nr.-, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA - Direcția Silvică Tr.S împotriva pârâtului.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 8.498,05 lei RON reprezentând contravaloare prejudiciu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajat al reclamantei în funcția de pădurar, având în primire cantonul 24, iar la controlul efectuat în perioada 13.03.2006 - 05.05.2006, s- constatat o pagubă de 130,169 mc, constând în tăierea ilegală a unui număr de 307 arbori.
Aceste tăieri s-au constatat atât în partea de sud a partidei, cât și parcelele de exploatare, fiind tăiați cu fierăstrăul mecanic.
Expertiza tehnică depusă în cauză a constatat legalitatea actelor de inventar, însă datorită trecerii timpului nu s-au putut efectua confruntări cu situația din teren.
Pârâtul a motivat că la controlul de fond nu a fost prezent, motivând că nu a fost convocat, dar din actul de control reiese că a fost prezent la începutul controlului, după care nu s-a mai prezentat, astfel că inventarierea s-a făcut cu participarea delegaților Primăriei.
S- susținut că o parte din cioate au fost inventariate dublu, fapt nedovedit și mai mult și pe parcursul anului 2004, s-a constatat lipsă în gestiune imputată tot pârâtului.
înregistrate s-au datorat tăierii ilegale și faptului că nu s-au identificat, înregistrat și numerotat rămase în teren și nu s-au identificat persoanele vinovate de aceste tăieri ilegale.
Pârâtul avea aceste obligații potrivit fișei postului și a altor programe de activitate, încălcându-se aceste atribuții de serviciu, precum și prevederile art.19 lit.s și din Contractul colectiv de muncă.
Față de dispozițiile art.270 Codul muncii, pârâtul va fi obligat la repararea prejudiciului cauzat prin fapta sa.
La raportul de expertiză efectuat în cauză, pârâtul a depus obiecțiuni, care însă nu sunt întemeiate, deoarece pârâtul a fost convocat la efectuarea expertizei, însă nu s-a prezentat, iar identificarea situației la fața locului nu mai poate fi făcută datorită trecerii timpului.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal și motivat recurs pârâtul arătând în esență că, în mod greșit instanța de fond nu a analizat obiecțiunile la raportul de expertiză și nici nu le-a înaintat expertului pentru a răspunde la acestea, reținând doar că vor fi avute în vedere cu ocazia judecării fondului.
Că expertiza a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art.208 pr.civilă, în sensul că nu a fost convocat la efectuarea expertizei tehnice și că expertiza nu a răspuns la obiectivul stabilit de instanță în sensul de a verifica existența prejudiciului în funcție de acte și situația din teren, întrucât nu s-a desfășurat efectiv în teren, nu s-au inventariat și măsurat din actul de control și astfel, concluziile expertizei sunt viciate.
Deși expertul susține că nu s-ar mai putea identifica în teren pentru că au fost numerotate cu creion negru, așa cum rezultă din procesele verbale zilnice la reținute în actul de control s-a folosit vopsea de culoare roșie, astfel că acestea pot fi identificate.
Identificarea cioatelor în teren și măsurarea acestora se impune cu atât mai mult cu cât au fost tăiate razant cu pământul, iar măsurarea acestora trebuia efectuată la 0,30 de sol, sau redus diametrul la această înălțime pentru că numai așa se poate stabili un prejudiciu real.
Expertiza trebuia să identifice vechi, putrede și care nu proveneau din perioada în care era titularul cantonului, cu atât mai mult cu cât în aceeași perioada s-a mai desfășurat și un alt control de către aceleași persoane, înregistrat sub nr. 1884/24.05.2006.
De asemenea, prin a ține seama numai de actul de control și a fi obligat la sumele reținute în acesta, i se impută astfel faptul că organele de control au efectuat un control lapidar, cu încălcarea dispozițiilor legale și nu au luat nici un fel de măsură pentru conservarea probelor. Se va crea un precedent foarte periculos când Direcția Silvică va ține actele de control în sertare aproximativ 3 ani și înainte de împlinirea termenului de prescripție va promova acțiunea în instanță, ocazie cu care nu se va mai putea verifica dacă situația din teren este aceeași cu cea rezultată din acte.
În ceea ce privește fondul cauzei recurentul a arătat că se consideră vinovat doar de prejudiciul produs în cantonul pe care l-a avut în pază doar până la data de 21.04.2006.
Potrivit raportului nr.2232/2006 al responsabilului cu paza și protecția din cadrul Ocolului Silvic, aceștia știau că nu s-a mai prezentat la muncă din data de 21.04.2006, iar potrivit Regulamentului pentru paza pădurii aprobat prin 15/1998, predarea-primirea cantonului se va începe în maxim 24 ore de la data la care se impune acest lucru. Astfel, responsabilul pp, șeful de district și șeful de ocol aveau obligația să dispună acest fapt și totodată să ia măsuri de prevenire și limitare a pagubelor ce s-ar putea produce în canton, dar nu au făcut-o decât la data de 30.11.2006.
Instanța de fond, deși reține că identificarea situației la fața locului nu mai poate fi făcută datorită trecerii timpului, admite acțiunea, încălcând reglementările speciale cu privire la sarcina probei, sarcină care incumbă angajatorului; dovezile s-au pierdut tot datorită culpei angajatorului prin pasivitatea în care s-a aflat introducând acțiunea la limita împlinirii prescripției.
Chiar dacă ar fi existat un eventual prejudiciu, acesta nu trebuia calculat în conformitate cu dispoz. Codului Fiscal cu TVA, ci cu prev. art.270 pct.1, întrucât între el și reclamantă există un raport de muncă.
Legal citată intimata REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ DTS nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispoz. art. 3041.prt.civilă, Curtea a reținut următoarele:
Este nefondat primul motiv de recurs, respectiv că instanța de fond nu a analizat obiecțiunile la raportul de expertiză, întrucât în considerentele sentinței recurate s-a reținut că obiecțiunile sunt neîntemeiate, deoarece pârâtul a fost convocat la efectuarea expertizei, însă nu s-a prezentat, iar identificarea situației la fața locului nu mai poate fi făcută din cauza trecerii timpului.
Curtea nu reține întemeiată nici critica recurentului cu privire la faptul că expertiza a fost efectuată cu încălcarea dispoz. art. 208.pr.civilă, pe motiv că nu a fost convocat la efectuarea acesteia.
Potrivit art. 208.pr.civilă, dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.
În speță, părțile au fost legal citate pentru data și locul când urma să aibă loc expertiza, la dosarul de fond fiind atașate raportului de expertiză efectuat în cauză de expert, confirmările de primire( fila 48 dosar ).
Nu este fondată nici critica referitoare la faptul că expertiza nu s-a desfășurat efectiv în teren, întrucât expertul s-a deplasat la fața locului, concluzionând însă că din cauza perioadei de 1 an și 5 luni de la efectuarea inspecției de fond în Cantonul silvic nr.24, nu mai pot fi identificate numerele de inventar pentru a fi posibilă verificarea diametrelor cioatelor și a se putea face comparație cu cele evidențiate în filele de inventar în perioada 16 martie 2006 și până la data expertizei tehnice.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs cu privire la faptul că puteau fi identificate toate din actul de control pentru că s-a folosit vopsea de culoare roșie, câtă vreme din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză reiese că din cauza perioadei scurse de 1 an și 5 luni de la efectuarea inspecției de fond în Cantonul silvic nr. 24 și până la data efectuării expertizei, nu se mai pot identifica numerele de inventar pentru a fi posibilă verificarea diametrelor cioatelor, care s-au șters fiind scrise cu creion negru. Din carnetele de inventar ( fil.6-12, dosar fond ) reiese că s-a folosit vopsea roșie pentru inventarierea și anularea delictelor silvice cât și creionul negru grafit pentru numerotarea acestora.
Nefondat este și motivul de recurs invocat de recurent referitor la imputarea faptului că organele de control au efectuat un control lapidar.
Astfel, din înscrisurile de la dosar respectiv carnete de inventariere, reiese că recurentul a participat la controlul efectuat în 3 parcele, respectiv, 85,86 și 66, fără a face vreo obiecție, iar ulterior nu s-a mai prezentat până la terminarea controlului de fond efectuat în cantonul pe cale îl gestiona.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că recurentul a avut funcția de pădurar în Cantonul 24 -Direcția Silvică Dr. Tr. S și în urma controlului efectuat în cantonul pe care-l gestiona în perioada 13.03.2006.-05.05.2006 s-a constatat că acesta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu constând în asigurarea integrității fondului forestier pe care-l avea în pază, fapt ce a condus la sustragerea unui număr de 307 arbori de diferite dimensiuni și esențe, cu un volum total nejustificat de 130, 169. în valoare de 8498,05 lei, așa cum reiese din concluziile raportului de expertiză tehnică - silvicultură- efectuat de către expert.
Deși recurentul recunoaște în critica nr.3 adusă sentinței faptul că pe fondul cauzei consideră că se face vinovat doar de prejudiciul produs în cantonul pe care l-a avut în pază doar până la data de 21.04.2006, Curtea reține că acesta se face vinovat și de prejudiciul ulterior, pe perioada efectuării controlului, întrucât acestuia îi revenea obligația să se prezinte atât pe perioada desfășurării acestui control de fond cât și obligația de a preda în conformitate cu Regulamentul pentru paza fondului forestier a cantonului pe care l-a gestionat.
Astfel, potrivit art.12 din Regulamentul mai sus amintit, pădurarul poartă răspunderea pentru modul cum își desfășoară activitatea de pază a cantonului și are ca atribuții apărarea integrității fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii ilegale de terenuri, a sustragerii de lemn și alte produse, iar art.22 prevede că pădurarii răspund material în condițiile prevăzute de Codul muncii pentru arborii tăiați, scoși din rădăcini, distruși, degradați ilegal sau sustrași, pe care nu-i justifică prin procese verbale de constatare a contravențiilor și infracțiunilor.
Curtea reține că tăierile ilegale de arbori nu au fost justificate de către recurent cu acte legale de constatare a contravențiilor și infracțiunilor.
Se reține că recurentul se face vinovat de nerespectarea prevederilor cap. III, art.19 lit.b - nerealizând sarcinile de serviciu ce decurg din fișa postului și din programele de activitate și lit.i - nu a luat măsurile de prevenire, limitare și înlăturare a pagubelor, neexecutând patrule silvice, controale ale circulației materialului lemnos pe drumurile publice, controale ale instalațiilor de debitat lemn rotund în cherestea și neanunțarea șefului de district sau ocolului a eventualelor nereguli cărora nu le putea face față.
Nu este fondată nici cea de-a patra critică adusă sentinței prin cererea de recurs, întrucât în cauză instanța de fond a admis acțiunea nu ca urmare a încălcării regulilor referitoare la sarcina probei ci în conformitate cu dispozițiile Codului Muncii - art. 287 care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, întrucât acțiunea a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv carnetele de inventariere, fișa postului, acte de control.
Deși recurentul susține că, dacă ar fi existat un eventual prejudiciu, acesta nu trebuia calculat în conformitate cu dispozițiile Codului Fiscal, cu TVA,Curtea reține că suma reținută de instanța de fond ca fiind valoarea prejudiciului produs de pârâtul-recurent, a fost calculată corect de către expertul cu reținerea TVA, întrucât Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr.44/2004, cu modificările și completările ulterioare impune ca și asupra valorii pagubelor stabilite în baza OUG nr.85/2006, privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, se aplică taxa pe valoarea adăugată, în condițiile legii.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că recursul este nefondat, astfel că în baza art. 312.pr.civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 941/20.09.2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul -, în contradictoriu cu intimata reclamantă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ DTS.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2//07.03.2008
Jud.fond.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 232/2010. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 710/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
