Contestație decizie de sancționare. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3447/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.255/
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PRESEDINTE - -
JUDECĂTOR 1: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR - -
GREFIER - -
***************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.2232 din data de 18.03.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări în dosarul nr.42710/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic " " - având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-contestatoare personal lipsind intimatul Spitalul Clinic " ".
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care, învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 21.12.2009 de către recurenta-contestatoare, un înscris calificat ca fiind "note de ședință", la care a atașat un set de înscrisuri în susținerea motivelor de recurs formulate, în dublu exemplar.
Curtea, acordă părții recurente cuvântul asupra cererii de repunere pe rol ca urmare a suspendării judecății în baza dispozițiilor art. 242 alin.(1) pct. 2 Cod proc. civ, pentru lipsa nejustificată a părților, la data de 29.09.2009.
Recurenta-contestatoare, având cuvântul, solicită repunerea cauzei pe rol.
Curtea, în baza dispozițiilor art.151 Cod proc. civ. repune cauza pe rol.
Recurenta-contestatoare, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-contestatoare, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris, modificarea hotărârii judecătorești recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, având în vedere dovezile existente la dosar.
În acest sens, solicită a se avea în vedere faptul că, angajatorul nu a făcut dovada, potrivit dispozițiilor art.16 din Codul muncii, a evidenței muncii, întrucât nu a existat condică de prezență pe anul 2008.
Mai arată că, față de această situație, nu a semnat condica de prezență pe anul 2008, pentru dacă ar fi existat o asemenea prezență, s-ar fi sesizat conducerea instituției intimate.
Întrebată fiind, recurenta-contestatoare arată că nu mai este angajata unității spitalicești intimate, iar în ceea ce privește evidența prezenței la locul de muncă, începând cu finele anului 2008 s-a introdus evidența pe cartelă.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
După reținerea cauzei în pronunțare, dar nu mai târziu de finele ședinței de judecată, se prezintă din partea intimatului Spitalul Clinic " " consilierul său juridic, d-na, căreia i se aduce la cunoștință faptul că pricina a rămas în pronunțare și posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Intimatul Spitalul Clinic " " prin consilierul său juridic, depune la dosar împuternicire precum și concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2232 din data de 18.03.2009, pronunțată în dosarul 42710/3/LM/2008 Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul SPITALUL CLINIC, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând susținerile părților în raport de prevederile art. 263 alin 2, art.268 alin.2 din Codul muncii și probele administrate instanța de fond a reținut, că prin decizia nr. 132/08.10.2008 s-a dispus sancționarea contestatoarei cu sancțiunea reducerii salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni pentru săvârșirea abaterii disciplinare constând în faptul că în data de 21.08.2008 nu a fost prezentă la locul de muncă la ora 14,50. Apărările contestatoarei formulate în cadrul efectuării procedurii prealabile au fost respinse cu motivare că salariata nu a respectat programul de lucru. Prin această faptă a încălcat prevederile art. 15 Iit.c din Regulamentul intern. S-a precizat că anterior a mai fost sancționată prin decizia nr.94/2008 cu sancțiunea avertisment. S-a constatat că fapta reținută în sarcina contestatoarei a constituit-o nerespectarea programului de lucru în data de 21.08.2008 și nu a unei alte fapte ce presupunea executare unei obligații de serviciu.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu are relevanță în cauză modalitate de utilizare a aparatului pentru analize.
Tribunalul, în urma analizei conținutului deciziei, a constatat că decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea prevederilor imperative ale art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Coroborând conținutul înscrisurilor cu declarația martorului s-a reținut de instanța de fond că angajatorul a făcut dovada faptei săvârșită de către contestatoare și descrisă în decizia contestată, în sensul prevederilor art. 263 alin. 2 din Codul muncii.
Instanța de fond a reținut că, prin plecarea cu 10 minute înainte de terminarea programului de lucru în data de 21.08.2008, contestatoarea a încălcat prevederile art.15 Iit.c din Regulamentul intern. La individualizarea sancțiunii angajatorul a avut în vedere prevederile art. 266 din Codul muncii și nu împrejurarea că salariata a formulat sesizări cu privire la nereguli pretins existente în instituție. Din cuprinsul deciziei nu rezultă că angajatorul i-a interzis contestatoarei dreptul de a formula petiții.
Constatând că decizia contestată este legală și temeinică, instanța de fond a respins contestația formulată împotriva acesteia ca neîntemeiată. Capătul de cerere accesoriu referitor la restituirea sumelor reținute în baza deciziei a fost respins ca neîntemeiat în raport de soluția adoptată de instanță asupra capătului de cerere principal.
Instanța de fond a reținut că contestatoarea nu a făcut dovada prejudiciului moral, a faptei ilicite a angajatorului și nici a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și pretinsul prejudiciu suferit de salariată, prin probele administrate în cauză. Nefiind îndeplinite prevederile art.269 din Codul muncii, Tribunalul a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere ce are ca obiect daunele morale.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta-contestatoare, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, a aratăt că a solicitat copia notei interne nr.7344/21.08.2008 verbal și nu în scris așa cum se menționează.
Învederează că împrejurarea că nu i s-a comunicat nota nr. 7344 dovedește că i s-au ascuns anumite lucruri.
De asemenea, susține că nu a fost lăsată să vorbească și să se apere.
Susține că martorul a spus că s-a prezentat la ora 14:00, însă la acea oră contestatoarea era la serviciu, iar în reclamație se menționează ora 14:30.
Învederează că, chiar daca ar fi plecat cu 10 minute mai devreme, nu ar fi prejudiciat pe nimeni.
Invocă în cuprinsul motivelor de recurs, că domnul care a formulat reclamația, dacă s-a prezentat la spital așa cum a pretins la ora 14:00 sau 14:30 sau 14:50 sau la orice altă oră, ar fi trebuit să se prezinte la camera de gardă și medicul ar fi decis în caz de urgență să îl interneze, alminteri nu se recoltează analize la ora 14:00.
Contestatoarea ca medic are dreptul sa refuze sau să nu lucreze probe dacă consideră că nu sunt recoltate sau transportate în mod corespunzător și nu decide nimeni altcineva acest lucru.
Susține că a solicitat instanței de fond prin cererea din data de 04.03.2009 audierea ca martor a conf., însă nu i s-a admis proba solicitată. De asemenea, i s-a respins și solicitarea privind audierea în calitate de martor a asistentului.
Susține că managerul instituției are o atitudine necorespunzătoare motiv pentru care a formulat plângere penală pentru hărțuire sexuală.
Cu privire la solicitarea referitoare la daune morale, învederează că a făcut dovada prejudiciului moral prin hartuirea sexuala, profesionala și prin faptul că nu i s-a respectat demnitatea în munca, fapt dovedit prin comportamentului și atitudinea d-lui manager și a persoanelor din laborator care s-au comportat obraznic și cu tupeu.
Învederează că decizia de sancționare este lovită de nulităte absolută, potrivit art.93 punctul (2) aliniatul c); deoarece nu i s-a dat posibilitatea să se apere în fața comisiei de disciplina așa cum se prevede în decizia 114 (24.09.2008) art.2 (1) aliniatul b) când în cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost făcute, date despre existenta sau inexistenta vinovăției.
În drept, nu a fost invocată nicio dispoziție legală.
În dovedirea susținerilor, nu a fost solicitat nici un mijloc de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate și, în raport de dispozițiile art.304/1 și art.304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține următoarele:
Recurenta a fost angajată în cursul lunii februarie 2008, ca medic specialist de medicină de laborator, în cadrul Spitalului Clinic " ".
În cursul activității desfășurate în cadrul unității spitalicești, a fost sancționată prin decizia nr.94/19.08.2008 cu avertisment scris, pentru nerespectarea atribuțiilor din fișa postului referitoare la respectarea și aplicarea și și a dispozițiilor art.24 din.
Ulterior, la data de 08.10.2008, a fost sancționată prin decizia nr.132/08.10.2008, cu reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni, deoarece a plecat mai devreme de la serviciu și a creat astfel disfuncționalități.
Curtea reține că recurenta a contestat în termen legal decizia de sancționare.
Cu privire la fapta reținută în sarcina sa, instanța de recurs constată, pe baza probelor administrate la instanța de fond, că la data de 19.09.2008, s-a prezentat pentru recoltare de analize pacientul, care nu a mai putut efectua analizele de laborator, deoarece toate angajatele plecaseră de la serviciu cu 5 minute înainte de a ajunge numitul la laboratorul de analize medicale, așa cum rezultă din declarația acestuia de la fila 51 din dosarul de fond coroborată cu depoziția sa aflată la fila 143 din dosar.
Ca urmare a acestei sesizări, s-a efectuat o cercetare disciplinară, fiind sancționată recurenta pentru nerespectarea programului de lucru, obligație stipulată în dispozițiile art.15 lit. c din Regulamentul de Ordine Interioară a Spitalului.
Din analiza actelor de la dosar, respectiv a contractului individual de muncă aflat la fila 6 din dosarul de fond, rezultă că durata timpului de lucru a recurentei era de 7 ore pe zi, 35 de ore pe săptămână.
Instanța de recurs constată că nu poate stabili pe baza probelor administrate în cauză, orele efective la care contestatoarea trebuia să se prezinte la serviciu și nici ora la care se încheia programul de lucru, deoarece nu sunt menționate aceste aspecte nici în contractul individual de muncă, nici în fișa postului și nici Regulamentul de Ordine Interioară al Spitalului.
În această situație, nu se poate stabili cu exactitate intervalul orar în cuprinsul căruia era necesar să își desfășoare activitatea recurenta.
mult, din fișa postului rezultă că aceasta avea ca atribuții "semnarea și parafarea buletinelor de analize tipărite de aparate, precum și validarea rezultatelor finale". De asemenea, se precizează în cuprinsul fișei postului că analizele urgente se vor elibera până la ora 11, iar analizele curente până la ora 13,00.
Din analiza sarcinilor menționate în fișa postului medicului specialist de laborator, instanța de recurs constată că aceasta nu avea atribuții de recoltare și prelevare a probelor de sânge.
Reclamația realizată de către viza împrejurarea că nu i s-au recoltat analizele de sânge, deoarece nu era prezentă nici o angajată de la laboratorul de analize. Obligația de recoltare a analizelor de sânge nu revenea recurentei, ci probabil asistentelor medicale. Recurenta avea îndatorirea de a semna și parafa analizele medicale, conform mențiunilor din fișa postului.
Recurenta a fost sancționată, deoarece a plecat de la serviciu la ora 14,50, respectiv cu 10 minute înainte de terminarea programului de lucru. S-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.15 lit.c din Regulamentul Intern al Spitalului Clinic " ".
Curtea constată că recurentei nu i s-au adus la cunoștință reglementările din cuprinsul Regulamentului Intern al Spitalului Clinic " ". Astfel, din tabelele nominale depuse la dosarul cauzei, respectiv la filele 87 și 137 din dosarul de fond, nu este menționat numele reclamantei și nu cuprinde semnătura de luare la cunoștință cu privire la obligațiile ce îi revin.
Potrivit art. 287 din Codul muncii "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
În cauza de față, intimatul-pârât nu a făcut dovada că ar fi adus la cunoștința recurentei obligațiile care îi revin, astfel încât instanța reține că sancționarea acesteia pentru nerespectarea unei obligații impuse de către un înscris, care nu a fost adus la cunoștința reclamantei, este eronată, deoarece lispsește latura subiectivă a abaterii disciplinare, respectiv vinovăția.
Conform art. 263 alin.2 din Legea nr.53/2003, "abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".
Curtea învederează că nu se poate reține vinovăția recurentei în comiterea unei fapte, atâta timp cât nu i s-a adus la cunoștință îndatorirea pe care o avea potrivit regulamentului intern. Sancționarea acesteia pe motiv că a plecat de la serviciu cu 10 minute mai înainte de terminarea programului, în condițiile în care prin contractul individual de muncă sau prin alte acte nu i s-a stabilit clar ora de plecare sau ora de sosire, este abuzivă, cu atât mai mult cu cât nu au fost analizate apărările acesteia consemnate în cuprinsul deciziei de sancționare.
Din probele administrate la dosarul de fond, Curtea constată că atitudinea recurentei cu ocazia cercetării disciplinare a fost de bună-credință, deoarece a recunoscut că nu se găsea în laboratorul de analize, în momentul când s-a prezentat pacientul și a justificat lipsa ei. Apărările formulate în fața comisiei de disciplină au fost respinse, fără a se argumenta prin evidențierea motivelor de respingere.
Din acest punct de vedere, se constată că decizia de sancționare nr.132/08.10.2008 este lovită de nulitate, în condițiile art.268 alin.2 lit. c din Legea nr.53/2003, care prevede că "decizia de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile".
Din analiza dosarului de fond se constată că la termenul de judecată din data de 21.10.2009, instanța de fond a respins în mod greșit proba testimonială privind audierea martorului cu motivarea că nu este utilă proba în raport de abaterile disciplinare reținute în decizie și împrejurările ce tind a fi dovedite.
Curtea reține că instanța de fond trebuia să încuviințeze probe cu audierea martorului, care fusese menționată și în cadrul apărărilor efectuate de către recurentă cu ocazia cercetării prealabile și consemnate în cuprinsul deciziei de sancționare.
Era necesar să fie audiat acest martor tocmai pentru a fi cercetate apărările formulate de către cu privire la programul de lucru, cu privire la posibilitatea de a efectua analize medicale în jurul orelor 14, cu privire la lipsa întregului personal de la laboratorul de analize medicale și cu privire la împrejurarea că recurenta a stat peste program în alte zile.
Pentru considerentele menționate, instanța de recurs constată că decizia de sancționare nr. 132/08.10.2008 nu a fost întocmită în respectarea dispozițiilor art.263 alin. 2 și art.268 din Legea nr.53/2003, împrejurare care este de natură a atrage nulitatea absolută a acestei.
Ca urmare a anulării deciziei de sancționare, se va dispune obligarea intimatei-pârâte să plătească reclamantei drepturile salariale care i-au fost reținute ca urmare a deciziei anulate, sume ce vor fi indexate, majorate și reactualizate conform indicelui de inflație aplicat la data plății efective, în conformitate cu dispozițiile art.78 alin.2 din Legea nr.53/2003.
Cu privire la cererea formulată de contestatoare privind acordarea daunelor morale în cuantum de 100.000 ron formulată prin precizările depuse la dosarul de fond la filele 174-178, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 269 din Legea nr.53/2003, care prevăd că "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
Astfel, Curtea constată că intimata-pârâtă a săvârșit fapta ilicită care constă în sancționarea recurentei pentru neîndeplinirea unei îndatoriri menționate în cuprinsul Regulamentului Intern, care nu a fost adus niciodată la cunoștința doamnei. De asemenea, fapta ilicită constă și în atitudinea intimatei-pârâte, care nu a analizat pe fond apărările formulate de către recurentă cu ocazia efectuării cercetării disciplinare și cu ocazia întocmirii deciziei de sancționare contestate.
Ca urmare a acestei atitudini, recurenta a fost nevoită să își schimbe locul de muncă.
Cu privire la prejudiciu, instanța reține că i s-a produs recurentei un prejudiciu moral, deoarece i-a fost afectată demnitatea personală și i s-a creat un disconfort la locul de muncă datorită atitudinii ostile care exista între asistentele de la laborator și recurenta. Această atitudine ostilă a salariaților față de recurentă este dovedită prin declarațiile angajatelor depuse la filele 27-29 din dosarul de fond.
Atitudinea necorespunzătoare a salariaților a fost încurajată de către angajator prin aplicarea sancțiunii disciplinare, constând în reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni de zile, prin decizia de sancționare nr. 132/08.10.2008, decizie, care a fost întocmită cu nerespectarea dispozițiilor art.263 alin. 2 și art.268 din Legea nr.53/2003.
Ca urmare a atmosferei create la locul de muncă, recurenta a resimțit o stare de disconfort, stare care a fost înlăturată numai prin angajarea sa în altă instituție.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, instanța de recurs nu are anumite criterii clare și precise pentru a cuantifica prejudiciul, astfel încât la stabilirea cuantumului acestuia se va raporta la salariul brut al acesteia menționat în cuprinsul contractului individual de muncă aflat la fila 6 din dosarul de fond.
În acest sens, va stabili ca fiind echitabilă o despăgubire la 4500 ron reprezentând contravaloarea salariului acesteia pe o perioadă de aproximativ 3 luni de zile.
Cu privire la legătura de cauzalitate între fapta descrisă și prejudiciul provocat, instanța reține că aceasta rezultă din însăși săvârșirea faptei.
Pentru motivele menționate, instanța va admite în parte cererea privind obligarea intimatei-pârâte la plata daunelor morale și va dispune obligarea acesteia să plătească recurentei-contestatoare suma de 4500 lei cu titlu de daune morale și, pe cale de consecință, va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale pentru diferență, până la concurența sumei de 100.000 lei.
Având în vedere considerentele menționate, în raport de dispozițiile art.304/1 și art.304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea va admite recursul declarat de către recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.2232 din data de 18.03.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări în dosarul nr.42710/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic " ", în sensul că va modifica în tot sentința recurată, va admite în parte contestația, va anula decizia de sancționare nr.132/08.10.2008 emisă de Spitalul Clinic " ", va admite în parte cererea privind obligarea intimatei-pârâte la plata daunelor morale și va dispune obligarea acesteia să plătească recurentei-contestatoare suma de 4500 lei cu titlu de daune morale și, pe cale de consecință, va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale pentru diferență, până la concurența sumei de 100.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.2232 din data de 18.03.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări în dosarul nr.42710/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic " ".
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite contestația în parte.
Anulează decizia de sancționare nr.132/08.10.2008 emise de Spitalul Clinic " ".
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei drepturile salariale care i-au fost reținute ca urmare a deciziei anulate, sume ce vor fi indexate, majorate și reactualizate conform indicelui de inflație aplicat la data plății efective.
Obligă aceeași pârâtă să plătească reclamantei suma de 4500 lei cu titlu de daune morale.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale pentru diferență, până la concurența sumei de 100.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
- - - - - -
GREFIER
- -
Red:
Tehnored: NV/2 EX./26.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Amelia FarmathyJudecători:Amelia Farmathy, Petre Magdalena, Dorina Zeca
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 2724/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 632/2010. Curtea de... → |
|---|
