Contestație decizie de sancționare. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.257/
Ședința publică din 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimatul TEATRUL " " cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1359/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - contestator, domiciliat în G,-, - 8,.4.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul - intimat TEATRUL " " avocat și pentru intimatul - contestator avocat, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs;
Apărătorul recurentului, cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de intimat prin întâmpinare, precizează că între Societatea Civilă de Avocați " și Asociații" și recurent există încheiat un contract de consultanți juridică pe o perioadă mai mare de timp. Depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare și un set de acte și anume: contract de management încheiat între Primăria Mun. G și recurent prin manager, Dispoziția nr.2769/4.05.2006 prin care se prelungește contractul de menagement al d-lui, copie de pe sentința civilă nr.985/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București prin care s-a dispus anularea dispoziției nr. 2769/04.05.2006 emisă de Primarul Mun. G, certificat de grefă nr- emis de Curtea de Apel București, Dispoziția nr.1043/4.02.2009 emisă de Primarul Mun. G, Dispoziția nr. 1044/4.02.2009 emisă de Primarul Mun. G, împuternicire avocațială emisă la 8.12.2008 semnată de managerul și copie de pe cererea de recurs formulată în prezenta cauză, semnată de managerul intimatului
Se comunică apărătorului intimatului copie de pe răspunsul la întâmpinare și înscrisurile depuse de recurent prin apărător.
Apărătorul intimatului - contestator precizează că a invocat excepția având în vedere hotărârea Tribunalului București prin care s-a emis dispoziția nr.2769/4.05.2006, prin care s-a dispus prelungirea contractului de management. Acesta fiind un act principal, toate actele subsecvente acestuia sunt nule. Cererea de recurs a fost formulată de avocat împuternicit de un manager care la acea dată nu mai avea mandat, respectiv 8 decembrie 2008.
Apărătorul recurentului precizează că la dosar a depus dispoziția nr. 1044/4.02.2009 din care rezultă că începând cu data de 05.02.2009 d-na se desemnează să asigure conducerea interimară până la ocuparea postului de director general prin concurs.
Apărătorul intimatului precizează că azi a luat cunoștință de această decizie. Având în vedere că la o instituție culturală pentru desemnarea unui manager sunt proceduri speciale de urmat, consideră necesar că trebuie să verifice dacă această dispoziție este legală.
Apărătorul recurentului precizează că această dispoziție a mai fost depusă și în alte dosare.
Curtea constată că la data promovării recursului, respectiv 8 decembrie 2008, și Asociații, prin avocat, director al recurentului nu mai era, dispoziția de prelungire a contractului de management fiind anulată prin sentința civilă nr.985/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a - contencios administrativ și Fiscal, hotărâre ce a rămas irevocabilă la data de 24 noiembrie 2008. Având în vedere că la termenul de azi s-a depus la dosar Dispoziția nr.1044/4.02.2009 din care rezultă că începând cu data de 05.02.2009 d-na a fost desemnată să asigure conducerea interimară până la ocuparea postului de director general prin concurs, dispoziție care nu este contestată, nefăcându-se dovada în acest sens, pune în vedere apărătorului recurentului să facă dovada că directorul interimar își însușește recursul declarat în cauză.
Apărătorul recurentului precizează că din înscrisurile depuse rezultă că managerul teatrului și-a însușit recursul. Există un contract de consultanță juridică. De asemenea depune împuternicirea avocațială nr.8/09.02.2009 semnată de directorul interimar, prin care confirmă împuternicirea de a redacta și semna în numele teatrului acte juridice și rezultă, implicit că își însușește recursul declarat.
Curtea, având în vedere actele depuse la dosar, consideră că recursul a fost însușit de recurent, motiv pentru care respinge excepția lipsei de reprezentant invocată de apărătorul intimatului - contestator. Nemaifiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală. S-a solicitat disjungerea celor două contestații. Contestatorul a fost sancționat pentru fapte diferite, în perioade diferite. Instanța nici nu a pus în discuția părților această cerere de disjungere. Hotărârea instanței de fond este motivată sumar, confuz. Recursul este întemeiat pe disp. art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. Hotărârea este lipsită de fundament juridic nu este motivată în drept. Conform art. 259 Codul muncii, angajatorul are obligația de a aduce la cunoștință salariaților Regulamentul de ordine interioară. Așa cum au arătat și la instanța de fond, recurentul și-a îndeplinit obligația. a fost afișat la sediul teatrului. Instanța de fond a considerat că nu a fost adus la cunoștința salariaților. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și în rejudecare respingerea contestației, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului - contestator solicită respingerea recursului ca nefondat. Prin motivele de recurs s-a invocat faptul că instanța de fond a încălcat norme imperative, că nu s-a pronunțat pe cererea de disjungere. În cauză a fost formulată o singură contestație. Cererea a fost pusă în discuția părților. Disjungerea era posibilă dacă trebuiau administrate probe mai ample. Instanța de fond a încercat să sancționeze actele emise de un director al cărui mandat a fost anulat. Regulamentul de ordine interioară, încheiat între angajați și patronat, trebuia adus la cunoștință fiecărui salariat, încheindu-se proces verbal cu luarea de semnătură. Se reține de instanța de fond na neîndestulătoare această modalitate de informare a salariatului în ceea ce privește teatrului a ales o formă de a-și disciplina salariații prin dispoziții ulterioare. Numai anumiți salariați erau sancționați a suportat modificări în cursul anului, modificările fiind redactate de manager. Contestatorul și-a dovedit nevinovăția. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanță plată onorariu apărător.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 1359/29.10.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Teatrul " "
S-a dispus anularea deciziilor de sancționare nr. 123/22.05.2008 și respectiv 148/13.06.2008 emise de intimat.
A fost obligat intimatul să achite contestatorului drepturile bănești reținute în baza deciziilor mai sus menționate.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata daunelor morale.
A fost obligat intimatul să plătească contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cerea cu nr-,înregistrată pe rolul Tribunalului Galați -secția civilă,reclamantul a solicitat anularea deciziilor nr. 123/22.05.2008 și respectiv nr.148/13.06.2008, ambele emise de pârâta Teatrul " " G,cu consecința obligării pârâtei la restituirea tuturor drepturilor salariale reținute în temeiul deciziilor de sancționare disciplinară. A cerut obligarea pârâtei la plata unor daune morale evaluate la suma de 10000 lei și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
MOTIVELE DE FAPT ALE CONTESTAȚIEI:
A susținut că cele două decizii contestate în cauză au fost emise fără a fi respectate dispozițiile imperative ale art. 266 și 267.,neregularitate care atrage nulitatea absolută a deciziilor de sancționare disciplinară. Desfășurarea cercetării disciplinare prealabile s-a efectuat cu încălcarea dreptului său la apărare deoarece comisia de cercetare nu a fost dispusă să-i primească apărările. A precizat că a fost sancționat disciplinar pentru o faptă care în raport de specificul activității pe care o prestează nu poate fi caracterizată ca o abatere disciplinară. A fost sancționat pentru că a luat pauza de masă deși această pauză este un drept al oricărui salariat,stabilit prin Regulamentele de Ordine Interioară. A solicitat să se rețină că în funcție de spectacole și repetițiile specifice,pauza de masă se ia în perioadele mai puțin aglomerate,dispozițiile din regulamentele invocate în susținerea sancționării sale având caracter exemplificativ.
PROBELE: acte
DE DREPT- art.263 și urm..
POZIȚIA PÂRÂTEI:
A solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale a susținut că reclamantul a conexat voluntar două decizii de sancționare care nu au nicio legătură deoarece vizează fapte diferite petrecute în perioade diferite. Ca urmare a solicitat să se dispună disjungerea celor două contestații.
Cu privire la decizia nr. 123/2008 a solicitat să se rețină faptul că în ziua de 15.05.2008,reclamantul a părăsit fără aprobare locul de muncă între orele 12 și 12.30. Reclamantul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare la data de 20.05.2008 dar a refuzat să se prezinte,motiv pentru care angajatorul și-a exercitata prerogativa aplicării unei sancțiuni disciplinare.
În ce privește decizia nr. 148/2008,pârâta a solicitat să se aibă în vedere faptul că în perioada 10.05.2008-25.05.2008 seful direct al reclamantului a întocmit 22 referate prin care s-au constatat mai multe nereguli în activitatea reclamantului. A cesta a fost convocat pentru a-și exercita dreptul la apărare dar nu s-a prezentata motiv pentru care comisia de cercetare disciplinară i-a aplicat sancțiunea diminuării salariului cu 10% timp de trei luni.
Pârâta a respectat dispozițiile imperative prev. de art.267 și ca urmare excepția nulității absolute invocată în apărare nu este întemeiată.
Pe fondul cauzei a solicitat să se rețină că reclamantul nu a respectat regulile disciplinare stabilite de angajator și ca urmare pentru această conduită a fost sancționat disciplinar.
PROBELE SOLICITATE ÎN APĂRARE DE PÂRÂTĂ: acte
TEMEIUL DE DRET INVOCAT DE PÂRÂTĂ: art.263 și urm..
OPINIA TRIBUNALULUI CU PRIVIRE LA CEREREA DE DISJUNGERE A CELOR DOUĂ DECIZII CONTESTATE:
Este adevărat că aparent între cele două decizii de sancționare disciplinară nu există legătură,dar având în vedere faptul că raporturile juridice privesc aceleași părți, că reclamantul invocă excitarea unor presiuni pentru a fi determinat să demisioneze,se constată că soluționarea concomitentă a celor două contestații permite Tribunalului să aibă o viziune de ansamblu asupra modului în care se derulează raporturile de muncă. Ca urmare pentru o mai bună administrare a justiției,conform art.164 Cod proc. civ. va respinge cererea pârâtei prin care a solicitat analiza separată a legalității și temeiniciei celor două decizii.
OPINIA TRIBUNALULUI CU PRIVIRE LA NULITATEA DECIZIILOR CONTESTATE:
La data de 05.06.2008,reclamantul a fost convocat pentru efectuarea cercetării disciplinare astfel cum rezultă din actele depuse de pârâtă(f65-77în dosar). În condiții le în care reclamantul nu a motivat în ce sens comisia de cercetare nu a fost "dispusă " să-i primească apărările,Tribunalul nu poate reține nulitatea deciziei nr. 123/2008.
Cu privire la decizia nr. 148/2008(f7) din verificarea conținutului acesteia rezultă că decizia este amplu motivată și permite exercitarea unui control judecătoresc,astfel încât să fie înlăturată exercitarea unei poziții dominante și eventual arbitrare din partea angajatorului.
OPINIA TRIBUNALULUI PE FONDUL:
Potrivit art.105 din Regulamentul de Ordine Interioară al " " G, acest regulament trebuie prelucrat de șefii de secții,sens în care se încheie un proces verbal ce va cuprinde semnăturile salariaților de luare la cunoștință. Această condiție de accesibilitate nu a fost îndeplinită de pârâtă deoarece aceasta s-a limitat doar la afișarea fără a finaliza și condiția prelucrării sub luare de semnătură. Această neregularitate nu poate fi interpretată decât în favoarea salariatului. În condițiile în care pârâta își justifică sancțiunea disciplinară pe un regulament neprelucrat și necunoscut,este evident că drepturile reclamantului au fost încălcate.
Activitatea desfășurată de pârâtă și solicitată de la reclamant este derogatorie de la raporturile de muncă tipice și impune un program de muncă flexibil deoarece munca reclamantului nu se poate încadra într-un program de 8 ore continuu. În condițiile în care au loc repetiții generale,dar și spectacole după orele 16 este de notorietate că programul de lucru al reclamantului trece de ora 16. Este evident că în astfel de situații nu se poate respecta ad literam programul normal de lucru. Această concluzie rezultă și din pontajele depuse la dosar în apărare de către pârâtă.
Pârâta a organizat deficitar programul de lucru și ca urmare nu poate pretinde salariaților săi să aibă la locul de muncă o conduită care nu poate fi previzionată.
Potrivit secțiunii VIII din Regulamentul de Ordine Interioară al " " G, reclamantul are obligația să nu părăsească locul de muncă chiar și în condițiile în care timpul normal de lucru a expirat. În condițiile în care munca suplimentară nu este remunerată,o astfel de sarcină impusă de angajator este excesivă.
Angajatorul are prerogativa de a trasa ordine și instrucțiuni,dar în exercitarea acestui drept trebuie să țină seama și de drepturile salariaților săi.
Din copiile Ordinelor de lucru zilnice depuse de pârâtă la dosar rezultă că programul de lucru se derulează și după orele 16 deși se începe la ora 8(f40,48,57) și ca urmare exista obligația ca pe același ordin să se dispună și cu privire la perioada în care se putea lua pauza de masă,pentru a nu exista divergențe dar și pentru a preveni eventualele neînțelegeri.
Pe de altă parte în data de 16.05.2008 reclamantul a început programul de lucru la orele 8,iar potrivit regulamentului invocat avea dreptul la o pauză de o J de oră după 4 ore de muncă. Ca urmare faptul că între orele 12-12 și 30 părăsit locul de muncă cu motivarea că merge să-și procure hrană se încadrează în programul de lucru impus de pârâtă.
Ca urmare decizia de sancționare nr. 123/2008 nu este legală și se impune anularea acesteia.
În ce privește decizia nr. 148/2008 și aceasta este nelegală pentru aceleași considerente mai sus expuse.
În condițiile în care pârâta nu a stabilit un program de lucru adaptat la specificul activității prestate de reclamant,acesta la rândul său și-a pretins drepturile specifice unui raport de muncă. Această concluzie este susținută de referatul din data de 10.05.2008 din care rezultă că reclamantul a invocat necunoașterea programului administrativ și depășirea timpului normal de lucru,din referatul din data de 11.05.2008 din care rezultă că reclamantul a invocat existența unor zile libere și a pretins să fie remunerat corespunzător pentru activitatea prestată, din referatul din data de 18.05.2008.În lipsa unor programări ferme și exprese pe zile, ore,zile libere pârâta a creat premisele acestor conduite, motiv care nu poate justifica sancționarea disciplinară.
Potrivit art.8 alin.1 muncii relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe. Ca urmare, în exercitarea drepturilor și obligațiilor lor părțile trebuie să manifeste o conduită loială, prudentă și să respecte ordinea de drept.
În cauză reclamantul nu a încălcat aceste obligații,motiv pentru care pârâta și-a exercitat dreptul de a-l sancționa disciplinar în mod arbitrar,motiv pentru care față de prev. art. 266 și urm,va admite contestația,va anula cele două decizii și va dispune restituirea către reclamant a sumelor reținute în baza deciziilor anulate prin prezenta hotărâre.
Reținând că la rândul său reclamantul nu a avut o conduită ireproșabilă în raporturile de muncă,în sensul că a refuzat orice dialog cu angajatorul, că prin deciziile de sancționare nu i s-a vătămat nici unul din drepturile morale protejate de lege,potrivit art. 998-999 Cod civ. a respins cererea acestuia de acordare a daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimatul Teatrul " " G, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
1. în mod greșit prima instanță a respins cererea sa de disjungere și a conexat dosarele deși nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 164.pr civilă, motiv pentru care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați în două dosare separate.
2. sentința recurată este motivată sumar și confuz, fiind străină de obiectul cauzei, situație ce echivalează cu nemotivarea hotărârii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7.pr. civilă.
3. sentința criticată este lipsită de orice fundament juridic, fiind incident art. 304 pct. 9.pr civilă, nefiind motivată în drept.
Art. 259 din Codul muncii stabilește în sarcina angajatorului obligația de informare a salariaților cu privire la conținutul regulamentului intern și, din moment ce în art. 259 alin. 4 se prevede printr-o normă imperativă că regulamentul intern se afișează la sediul angajatorului, această procedură îndeplinită este de natură să probeze fără echivoc informarea salariaților.
Deși a făcut dovada afișării regulamentului intern, instanța de fond a înlăturat toate susținerile sale în mod nelegal.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea contestației.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 7 și 9, art. 306 alin. 3 și art. 312 alin. 6.pr. civilă.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce privește cererea de disjungere a celor două contestații formulate de același contestator împotriva deciziilor de sancționare nr. 123/22.05.2008 și 13.06.2008 emise de către același intimat, instanța de recurs apreciază că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță.
În cauză, contestatorul a înțeles să conteste printr-o singură contestație cele două decizii prin care s-au aplicat sancțiuni de către același angajator astfel că există o strânsă legătură între cauze, sancțiunile fiind aplicate pentru nerespectarea aceluiași Regulament. În consecință, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 164.pr. civilă, acest motiv de recurs fiind nefondat.
2. Sentința recurată este motivată corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 261.pr. civilă. Considerentele nu sunt străine de obiectul cauzei, așa cum greșit susține recurenta întrucât obiectul cauzei este contestația formulată împotriva a două decizii de sancționare pe care instanța de fond le-a analizat corespunzător sub aspectul legalității și temeiniciei acestora. Hotărârea este motivată atât în fapt cât și în drept astfel că, nu devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7.pr. civilă.
3. Nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere.
Într-adevăr, art. 259 alin. 4 din Codul muncii prevede că Regulamentul intern se afișează la sediul angajatorului.
Însă prevederile din Codul muncii sunt norme juridice cu caracter general, instituindu-se minime obligații ce le revin angajatorilor în vederea protejării salariaților.
Regulamentul intern, ca și act juridic, constituie un izvor specific al dreptului muncii și conține prevederi cu caracter special întrucât reglementează activitatea specifică fiecărei societăți. De aceea, prin Regulament angajatorul poate institui reguli speciale atât timp cât sunt în favoarea salariaților. Disp. art. 259 alin. 4 din Codul muncii instituie o obligație minimă în sarcina angajatorului în sensul afișării la sediul unității dar nimic nu împiedică pe angajator în a prevedea o modalitate mai favorabilă angajaților de a se aduce la cunoștința acestora conținutul Regulamentului. Concret, prin art. 105 din Regulamentul de ordine interioară emis de recurent, se prevede că acesta va fi adus la cunoștința fiecărui angajat de către șefii de secții și servicii, fiecare șef de secție /serviciu încheind un proces-verbal ce va cuprinde semnăturile salariaților de luare la cunoștință.
În acest mod angajatorul a vrut să se asigure că proprii salariați vor lua cunoștință, în mod concret și nu doar eventual, de clauzele înscrise în Regulament.
Față de această situație, angajatorul nu poate pretinde de la salariați să aibă o anumită conduită și să respecte prevederi ce nu le-au fost aduse la cunoștință în modalitatea la care s-a obligat însăși instituția. Atât timp cât angajatorul nu își respectă propriile norme, nu poate pretinde salariatului să le respecte.
Față de aceste considerente, se apreciază și de către instanța de recurs că nu era suficientă afișarea Regulamentului la sediul unității.
În consecință, față de motivele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
Ca parte căzută în pretenții, se va obliga recurenta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, către intimat, reprezentând onorariu de avocat, în baza disp. art. 274.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul TEATRUL " " cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr.1359/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Obligă pe recurent să plătească intimatului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 03 Martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /25.03.2009
:DC/ 2 ex/26.03.2009
Fond:/
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 8730/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 500/2008. Curtea... → |
|---|
