Contestație decizie de sancționare. Decizia 500/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 500
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat NAȚIONALĂ ROMÂNĂ I împotriva sentinței civile nr. 574 din 16 04 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, văzînd că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, contestatoarea - a chemat în judecată pe intimata Națională Română I, solicitând anularea deciziei nr. 10/25.02.2008.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că este angajată în calitate de solist vocal 1, iar la data de 17.02.2008, împreună cu ceilalți angajați ai intimatei, efectuau repetițiile pentru spectacolul "" la Casa din Întrucât atât pe scenă, cât și în celelalte încăperi unde se efectuau repetițiile, era foarte frig, mai mulți salariați au solicitat să se ia măsuri pentru a se crea un mediu ambiant corespunzător desfășurării activității, însă șefii lor le-au pretins să desfășoare în continuare repetițiile în condițiile improprii. Deoarece condițiile nu au fost îmbunătățite, au comunicat factorilor de răspundere că nu mai pot continua activitatea întrucât riscă să se îmbolnăvească. Mai susține contestatoarea că a doua zi, deși condițiile de muncă nu s-au modificat, au intrat pe scenă și au ținut spectacolul însă, în semn de protest, și-au atașat pe braț o banderolă albă. Urmare a acestui fapt, intimata a decis sancționarea salariaților cu avertisment.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia nr. 10/25.02.2008 și a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Intimata Națională Română Iaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că repetiția a avut loc în sala de spectacol a Casei de Cultură a, sală care are dimensiuni destul de mari, fiind nevoie de o perioadă de timp pentru a se încălzi. Întrucât, pentru a se introduce în sală decorurile, a fost necesară deasa utilizare a ușilor, în sală nu a putut fi menținută o temperatură optimă pentru desfășurarea repetițiilor pentru soliști.
Intimata a mai arătat că nu are o sală proprie de susținere a spectacolelor, motiv pentru care atât repetițiile cât și spectacolele se desfășoară în săli închiriate care aparțin altor instituții, precum Casa de Cultură a. În cazul în care Casa de Cultură nu-și îndeplinește obligațiile prevăzute în contractul de închiriere, această chestiune se rezolvă numai între cele două instituții contractante și nu dă nici un drept vreunui salariat al să protesteze cu banderole albe în timpul spectacolului sau să părăsească nemotivat locul repetiției. Intimata a mai precizat că, în ziua repetiției, directorul general a ajuns la fața locului și a constatat că mai mulți soliști, printre care și contestatoarea, au părăsit sala de repetiție fără a cere permisiunea conducerii instituției. Restul personalului a rămas la locul repetiției, însă nu și-a mai putut desfășura activitatea. Astfel, contestatoarea și-a încălcat atribuțiile de serviciu, nerespectând programul de lucru, dispozițiile de serviciu transmise pe cale ierarhică și disciplina muncii. Mai mult, la spectacolul "" contestatoarea a cântat purtând banderolă albă pe braț, protestând astfel, prin grevă japoneză, împotriva așa-ziselor condiții improprii în care trebuia să țină spectacolul, deși în sală era o temperatură optimă. nu a anunțat conducerea în legătură cu purtarea de banderolă albă pe braț în timpul desfășurării spectacolului, așa cum era legal.
În concluzie, salariata a săvârșit o faptă ilicită, în sensul că a părăsit repetiția la care era obligată să participe, iar la spectacolul "" a protestat purtând banderolă albă pe braț, fără a anunța conducerea de faptul că urmează să protesteze, în termenul prevăzut de Legea nr. 168/1999. Fapta săvârșită de contestatoare a tulburat bunul mers al activității, repetiția de la care a plecat solista nemaiavând loc, iar la spectacol publicul a asistat la un "circ cu banderole albe" și nu la un spectacol normal. Intimata a mai arătat că sancțiunea a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor legale.
În dovedirea susținerilor sale, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 574 din 16.04.2008, Tribunalul Iașia admis contestația formulată de contestatoarea - în contradictoriu cu intimata Națională Română I și anulat decizia nr. 10/25.02.2008 emisă de intimată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 10/25.02.2008 emisă de intimată, s-a dispus sancționarea contestatoarei - cu "avertisment scris", menționându-se că, la data de 17.02.2008, contestatoarea a părăsit locul repetiției motivat de faptul că sala era neîncălzită, iar decorurile nu erau montate, fără a mai aștepta sosirea directorului general, iar în aceeași seară, la spectacolul "", salariata a cântat putând pe braț o banderolă albă, protestând astfel prin grevă japoneză împotriva așa-ziselor condițiilor improprii în care trebuia să susțină spectacolul.
Astfel, salariata a încălcat condițiile legale de declarare a grevei și a exercitat în mod abuziv dreptul de a declara grevă, a încălcat atribuțiile de serviciu privind respectarea programului de lucru, respectarea dispozițiilor de serviciu transmise pe cale ierarhică și disciplina muncii.
Din declarația martorului rezultă că, atât la repetiția generală, cât și în timpul susținerii spectacolului "", în luna februarie 2008, temperatura în sală era de 15-16 grade și că însuși directorul general, constatând temperatura care era în sala de spectacol, a dispus anularea repetiției generale, precum și faptul că, în timpul spectacolului "", toți soliștii vocali au purtat în timpul spectacolului o banderolă albă pe braț în semn de protest față de condițiile improprii din sală.
Având în vedere faptul că, din declarația martorului audiat în cauză, rezultă că directorul general a dispus suspendarea repetiției generale datorită temperaturii scăzute din sală, s-a constatat că în mod greșit intimata, prin decizia de sancționare, a reținut că solista - a încălcat dispozițiile privind respectarea programului de lucru. Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. b Codul muncii, angajatorul are obligația de a asigura permanent condiții corespunzătoare de muncă. Intimata nu a făcut dovada asigurării acestor condiții, iar din declarația martorului rezultă că, în sala unde avea loc repetiția generală, condițiile erau improprii desfășurării activității.
Potrivit dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 168/1999, greva constituie o încetare colectivă și voluntară a lucrului într-o unitate. În cauză, directorul general a decis suspendarea repetiției generale, iar spectacolul "" a avut loc la data programată. Prin urmare, în mod greșit intimata a reținut că salariata se face vinovată de încălcarea condițiilor legale de declarare a grevei, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 40 din Legea nr. 168/1999.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 299-316 Cod proc. civilă, Națională Română
În motivarea recursului, se arată că, mod corect, prima instanță a reținut că salariata a părăsit locul repetiției fără a mai aștepta sosirea anunțată a directorului general, cât și faptul că salariata a cântat în seara spectacolului purtând pe braț o banderolă albă, protestând astfel prin grevă japoneză.
Însă, instanța a reținut, în mod greșit, că directorul general a dispus anularea repetiției pe motivul existenței în sală a unei temperaturi scăzute, numai pe baza declarației unui martor, solist și coleg cu contestatoarea, care a părăsit locul repetiției, împreună cu alți soliști, înainte de sosirea la fața locului a directorului general, motiv pentru care repetiția nu a mai putut fi ținută.
Susține recurenta că nimeni nu poate fi obligat să cânte în condiții improprii, însă locul repetiției nu se părăsește nemotivat. trebuia să aștepte sosirea anunțată a directorului general, care este singura persoană abilitată să hotărască anularea repetiției.
Mai mult, solista a purtat pe timpul spectacolului banderola albă pe braț, în semn de protest, dând astfel dovada de lipsă de respect față de publicul spectator. Pentru acest fapt solista a fost sancționată, deoarece, potrivit prevederilor Codului muncii și Legii nr. 168/1999, orice formă de protest se aduce la cunoștința angajatorului în timp util.
Prin întâmpinarea formulată, - a solicitat respingerea recursului, arătând că sentința este temeinică și legală, instanța de fond a analizat corect toate aspectele, iar recurenta nu a încadrat în drept motivele de recurs.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin decizia nr. 10/25.02.2008 emisă de către recurenta Națională Română I, s-a dispus sancționarea intimatei -, angajată pe postul de solist vocal, cu "avertisment scris", pentru următoarele fapte considerate abateri disciplinare: părăsirea locului repetiției la data de 17.02.2008, motivat de faptul că sala era neîncălzită, iar decorurile nu erau montate, fără a mai aștepta sosirea anunțată a directorului general; încălcarea condițiilor legale de declarare a grevei, precum și exercitarea abuzivă a acestui drept, întrucât în seara de 17.02.2008, la spectacolul "", salariata a cântat putând pe braț o banderolă albă, protestând astfel prin grevă japoneză împotriva așa-ziselor condițiilor improprii în care trebuia să susțină spectacolul.
S-a mai reținut, prin aceeași decizie, că prin săvârșirea faptelor enunțate, intimata a încălcat atribuțiile de serviciu privind respectarea programului de lucru, dispozițiile transmise pe cale ierarhică și disciplina muncii.
Contractul individual de muncă este un contract sinalagmatic, salariatul având obligația de a presta munca și a respecta disciplina muncii, însă în condițiile în care angajatorul își îndeplinește obligațiile prevăzute la art. 40 alin. 2 lit. a) și b) din Codul muncii.
Astfel, angajatorul are obligația de a informa salariații asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă și să asigure permanent condițiile corespunzătoare de muncă.
Potrivit Regulamentului intern al Naționale Române I, această instituție s-a obligat la informarea fiecărui salariat asupra riscurilor la care acesta este expus la locul de muncă, la garantarea protecției, igienei și securității muncii. De asemenea, recurenta și-a asumat îndatorirea de a informa salariații asupra condițiilor de muncă și de a asigura acestora condiții corespunzătoare de muncă.
Art. 41 alin. 2 din Constituție consacră dreptul la protecție socială și la măsurile de securitate și igienă a muncii.
Protecția muncii, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr.90/1996, are ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea proceselor de muncă. În temeiul acestui principiu, este exclus ca prestarea muncii să se desfășoare în afara normelor de sănătate și securitate în muncă, întreaga activitate fiind guvernată de imperativul prevenirii accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
Potrivit dispozițiilor art. 173 din Codul muncii, în cadrul propriilor responsabilități, angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securității și sănătății salariaților, inclusiv pentru activitățile de prevenire a riscurilor profesionale.
Având în vedere specificul activității de solist vocal, desfășurate de către intimată, activitate care a fost încadrată de către legiuitor în condiții speciale de muncă, prin art. 20 alin. 1 lit. d din Anexa nr. 2 la Legea nr. 19/2000 și considerându-se, conform definiției prevăzute la art. 1 din nr.HG 1025/2003, că, în aceste locuri de muncă, există factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de muncă și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă sau îmbolnăviri profesionale, recurenta avea obligația de a asigura acestor salariați condiții optime de desfășurare a repetițiilor și spectacolelor, neputând fi apreciat ca un act de indisciplină refuzul acestora de a se expune la riscuri profesionale mai mari decât cele pe care le implică în mod obișnuit activitatea pe care o desfășoară.
Dispozițiile legale enunțate impun angajatorului obligații suplimentare privind asigurarea unor spații corespunzătoare desfășurării spectacolelor și prevenirea apariției situațiilor concrete, în care repetiții generale la un spectacol de operă să se desfășoarte la temperaturi cuprinse între 15 și 17 grade, prin verificarea prealabilă a condițiilor din sală, pe timp de iarnă, fără a aștepta ca salariații să semnaleze mai întâi aceste neajunsuri.
Faptul că recurenta nu are, în prezent, o sală proprie de susținere a spectacolelor, astfel încât repetițiile și spectacolele se desfășoară în săli închiriate ce aparțin altor instituții și necesitatea cunoașterii modului în care aceste din urmă instituții își îndeplinesc obligațiile de asigurare a condițiilor necesare acestor activități, implică cu atât mai mult angajarea permanentă a persoanelor din conducerea instituției în perceperea nemijlocită a modului în care sunt îndeplinite obligațiile suplimentare menționate, pentru a preveni apariția unor factori care să transforme aceste locații în unele improprii pentru manifestările artistice.
De altfel, din probatoriul administrat în fața primei instanțe, rezultă că soliștii vocali ai operei au semnalat, în repetate rânduri, conducerii instituției condițiile improprii în care sunt nevoiți să susțină spectacolele, însă nu au primit nici un răspuns.
de către intimată a locului repetiției înainte de sosirea directorului general nu a fost dovedită în cauză de către angajator, căruia, potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, îi revine sarcina probei în cauză. Referatul directorului general, care a dispus și sancționarea intimatei, necoroborat cu alte probe, nu este de natură să înlăture declarația martorului audiat în cauză.
De asemenea, în ceea ce privește consecințele faptei intimatei de părăsire a locului de desfășurare a repetiției generale, se reține că această repetiție a fost oricum suspendată de către directorul general, după ce acesta a perceput personal condițiile din sala de spectacol, nefiind probat de către angajator faptul că activitatea artistică din dimineața zilei de 17.02.2008 nu s-a putut desfășura din culpa salariatei.
Cu privire la protestul intimatei, alături de alți soliști vocali ai operei, prin purtarea banderolei albe pe braț în timpul spectacolului, se reține că acest protest nu constituie "grevă" în accepțiunea legislației muncii. Art. 251 din Codul muncii și art. 40 din Legea nr. 168/1999 definesc această instituție ca fiind încetarea voluntară și colectivă a lucrului de către salariați, situație pe care nu o regăsim în cauză, așa încât intimata nu era obligată la încunoștințarea prealabilă a conducerii instituției cu privire la această modalitate de a atrage atenția asupra condițiilor improprii de desfășurare a unor asemenea manifestări artistice și nici la respectarea prevederilor art. 42 alin. 2 din Legea nr.168/1999.
În ceea ce privește faptul că prin această formă de protest intimata ar fi adus o atingere gravă prestigiului și imaginii de care se bucură Națională Română I, se constată că, în condițiile în care, la spectacolul din seara următoare, spectatorii purtau paltoane, atitudinea intimatei, îmbrăcată în rochia de spectacol, de a purta o banderolă albă, nu poate fi percepută, așa cum susține recurenta, ca un "circ cu banderole albe", ci, dimpotrivă, putea spori admirația și respectul publicului pentru salariații operei care au susținut spectacolul chiar în condiții improprii.
În consecință, față de considerentele expuse, constatând că faptele reținute prin decizia de sancționare nu constituie abateri disciplinare, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Națională Română I împotriva sentinței civile nr.574 din 16.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, Grefier,
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
11.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 257/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 150/2008. Curtea de... → |
|---|
