Contestație decizie de sancționare. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.273
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 9.03.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ȘCOALA, cu sediul în com. jud.G, împotriva sentinței civile nr.1420/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în com. jud.G, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că s-a depus la dosar întâmpinare într-un singur exemplar, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. B sub nr-, reclamanta a formulat în contradictoriu cu pârâta Școala contestație împotriva deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare de reținere 5 % din salariul de încadrare pe o perioadă de 3 luni.
În fapt, reclamanta a arătat că prin decizia contestată a fost sancționată pe motiv că a părăsit locul de muncă fără avizul conducerii școlii. Consideră reclamanta că măsura este nelegală, întrucât decizia de sancționare a fost întocmită în ziua în care a fost constatată presupusa abatere, fără efectuarea cercetării prealabile.
Măsura este și netemeinică, întrucât și-a îndeplinit sarcinile de serviciu trasate, efectuând curățenia în sectorul de școală care i-a fost repartizat.
În drept a invocat prevederile art. 267 și art. 268 alin. 2 lit. c,e,f din Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 602/2008 a Judecătoriei Tg. Baf ost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Tg. B și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați sub nr-.
La termenul din 10.10.2008, după strigarea cauzei, s-a prezentat pentru pârâtă consilierul juridic care a precizat verbal că nu s-a emis o decizie de sancționare în forma prevăzută de lege și că înscrisul existent la dosar este o simplă adresă prin care s-a pus în vedere reclamantei că va fi sancționată pentru neprezentarea la serviciu.
La termenul din 11.11.2008, constatând că pârâta nu a depus alte înscrisuri în susținerea afirmației sale și, față de conținutul înscrisului contestat, care infirmă susținerile reprezentantului pârâtei referitoare la un o simplă atenționare a reclamantei că va fi sancționată( ( " în urma părăsirii locului de muncă se reține din retribuția tarifară"), instanța de fond a invocat din oficiu excepția nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară.
Astfel, conform art. 267 Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția avertismentului, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
A mai reținut instanța de fond că potrivit art. 268 Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În cauză s-a constatat că decizia emisă de pârâtă nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege, respectiv cele prevăzute de art. 268 lit. b,c,e,f Codul Muncii și de asemenea nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă impusă de art. 267 Codul Muncii.
Pentru aceste considerente, s-a admis excepția nulității absolute invocată din oficiu de instanță.
Recursul declarat de pârâtă
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Școala criticând soluția instanței de fond sub aspectul netemeiniciei.Nu s-a luat act de recunoașterea angajatorului din fața instanței sub aspectul că acțiunea e lipsită de obiect deoarece reclamanta nu a fost sancționată printr-o decizie.
Considerentele deciziei Curții de Apel
Deși nu s-a emis decizie de sancționare a reclamantei ci doar s-a emis o adresă constatăm că prin această adresă reclamanta, a fost încunoștiințată că i s-a aplicat sancțiunea de reținere de 5% din retribuție pentru fapta din 5.06.2008, respectiv pentru părăsirea locului de muncă fără avizul conducătorului.
Adresa este semnată de directorul școlii, este ștampilată cu ștampila școlii și are un număr de înregistrare astfel că se creează o prezumție de legalitate a acestui act, anume că el ar produce efecte juridice.
De altfel, din cuprinsul adresei rezultă că se aduce la cunoștința reclamantei sancțiunea aplicată.
Corect a considerat instanța de fond că actul trebuie privit ca o sancțiune aplicată fără respectarea dispozițiilor prevăzute de lege privind forma actului juridic, respectiv disp.art.267 muncii, 268 muncii.
Motivele de recurs invocate de recurenta Școala nu sunt întemeiate și nu se încadrează în niciunul dintre motivele art.304 pr.civ. instanța de fond procedând corect atunci când a anulat actul de sancționare și nu a răspuns solicitării angajatorului de a respinge acțiunea formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata ȘCOALA, cu sediul în com. jud.G, împotriva sentinței civile nr.1420/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./17.04.2009
Dact./2 ex/17.04.2009
FOND: -
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 96/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 200/2010. Curtea de... → |
|---|
