Contestație decizie de sancționare. Decizia 2900/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8081/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2900/
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.5631 din data de 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.5832/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă - MONDIAL SRL, având ca obiect - contestație decizie concediere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 30.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.5631 din 11.09.2008 pronunțată în dosarul nr.5832/3/LM/2008 de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus respingerea cererii principale formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata MONDIAL SRL; s-a admis cererea reconvențională formulată de intimata - MONDIAL SRL împotriva contestatorului; a fost obligat contestatorul să restituie intimatei următoarele bunuri: stație radio centru emisie recepție marca Motorola seria 019TFM, microfon, cablu alimentare, antena, aparatul de taxat fiscal seria 1479 și memoria fiscală sau contravaloarea acestora respectiv 300 Euro în echivalent lei la cursul oficial de schimb BNR la data plății dacă nu este posibilă restituirea în natură; a fost obligat contestatorul să predea intimatei rapoartele fiscale ale aparatului fiscal precum și la plata contravalorii încasărilor efectuate începând cu data de 01.10.2007 până la pronunțarea prezentei hotărâri 11.09.2008; a fost obligat contestatorul să nu mai desfășoare activitate de transport persoane cu regim de taxi în numele de sub sigla Taxi Mondial; a fost obligat contestatorul la plata sumei de 800 lei u titlul de cheltuieli de judecată către intimată; a fost respinsă cererea contestatorului privind plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că din actele și lucrările dosarului că între contestator și intimată a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr.326/02.02.2004, pe durată nedeterminată, prin care contestatorul era angajat în postul de conducător auto.
Totodată, prin contractul de închiriere din data de 22.01.2007, contestatorul a închiriat autoturismul proprietate personală intimatei în schimbul unei chirii de 1000 lei lunar.
De asemenea în vederea desfășurării activității de taximetrie, între părți a intervenit și un contract de comodat prin care intimata se obliga să pună la dispoziția contestatorului, cu titlul gratuit, a furniturilor de transmisiuni radio și a aparatului de taxat fiscal, bunurile fiind evaluate de părți la suma de 300 Euro.
Cu privire la cererea principală a reținut Tribunalul că la data de 01.01.2008 intimata a emis decizia nr.547 prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art.61 lit. a) din codul muncii.
Pentru a emite această decizie s-a reținut că salariatul nu a îndeplinit atribuțiile de serviciu ca urmare a lipsei nemotivate de la locul de muncă precum și în nerespectarea dispoziției angajatorului de a presta munca pe unul dintre autoturismele societății, începând cu data de 01.10.2007.
Contestatorul a invocat faptul că aceasta reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă conform art.41 din codul muncii.
Tribunalul a reținut că din contractul individual de muncă încheiat între părți nu rezultă în mod expres un anumit loc de muncă al salariatului, astfel încât nu se poate susține că el avea obligația să presteze numai activitate pe autoturismul propriu ca a făcut obiectul contractului de închiriere.
Contestatorul avea obligația să presteze munca în favoarea intimatei în calitate de conducător auto care se desfășura în condițiile pe care angajatorul le impunea cu respectarea dispozițiilor legale.
Tribunalul a reținut că potrivit art.40 alin.(1) lit. a) și c) din codul muncii, angajatorul are dreptul de a stabili organizarea și funcționarea unității și să dea dispoziții obligatorii pentru salariat sub rezerva legalității lor.
Tribunalul a stabilit că potrivit dispozițiilor Legii nr.265/2007 cu modificările și completările ulterioare, intimata avea dreptul de a stabili că activitatea salariaților săi să se desfășoare pe autoturisme proprietatea societății, întrucât însăși legea impunea acest lucru, stabilind și un termen imperativ în acest sens.
Iar dispoziția dată de angajator contestatorului este întemeiată pe o prevedere legală, astfel încât avea obligația de aoa duce la îndeplinire.
Prin urmare această dispoziție nu reprezintă o modificare a, contractului individual de muncă, pentru că nu există un loc de muncă stabilit în considerarea unui anumit autoturism, iar pe de altă parte angajatorul are posibilitatea de a organiza propria activitate asigurând aplicarea unui act normativ.
A reținut Tribunalul că deși contestatorul a fost solicitat să se prezinte la sediul societății în vederea clarificării situației, conform adresei nr.2526/03.10.2007, contestatorul nu a dat curs acestei solicitări, nefăcând vreo dovadă în acest sens.
Cu privire la lipsa cercetării prealabile, Tribunalul a reținut că aceasta nu a avut loc deoarece acesta a fost convocat prin adresele nr.2830/07.11.2007 și nr.2878/23.11.2007 la adresa de domiciliu indicată de contestator în contractul individual de muncă, fără ca acesta să se prezinte. Prezentarea contestatorului la data de 27.08.2007 nu are nicio relevanță deoarece nu era în desfășurare vreo procedură disciplinară prealabilă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii față de gravitatea abaterii, Tribunalul a reținut că aceasta este corect individualizată pentru că prin conduita sa contestatorul a pus intimata în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea și de a respecta condițiile unui act normativ, expunând-o riscului suportării unor sancțiuni din acest motiv.
Prin urmare a reținut Tribunalul că având în vedere că primul capăt al contestației este nefondat, iar celelalte două având caracter accesoriu au fost respinse tot pe același temei.
În privința restituirii carnetului de muncă s-a reținut că acesta a fost restituit și prin urmare respins și acest capăt de cerere.
În privința cererii reconvenționale ce are ca obiect contractul de comodat, Tribunalul a reținut că dat fiind încetarea raporturilor de muncă, nu se mai impune reținerea bunurile date prin contractul respectiv de către contestator, acesta nefăcând vreo dovadă în sensul predării lor, astfel că a fost obligat contestatorul la restituirea lor în natură sau prin echivalent.
S-a admis ca fiind întemeiată și cererea privind obligația contestatorului de a nu mai efectua activitate în numele și sub sigla societății intimate.
De asemenea a fost obligat contestatorul și cu privire la predarea rapoartelor fiscale și a încasărilor fiscale începând cu data de 01.10.2007 până în prezent, deoarece el s-a aflat în posesia aparatului fiscal și după încetarea raporturilor de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-contestator care a invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct.9) și 3041. proc. civ. iar în baza art. 312 alin.(3) proc. civ. a solicitat în principal casarea cu trimitere, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a cererii principale și respingerea cererii reconvenționale.
În motivarea în fapt a recursului său, recurentul a procedat inițial la o prezentare a faptelor și a modului în care a avut loc concedierea și judecarea în primă instanță a contestației, după care a prezentat în fapt motivele pentru care consideră hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, prima critică se referă la faptul că din probele administrate rezultă în mod indubitabil că reclamantul a lucrat pentru pârâtă, s-a prezentat la serviciu, conform programării până la data de 01.12.2008, data intrării în vigoare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.265/2007.
Susține recurentul că pârâta nu avea în lunile septembrie-octombrie încă achiziționate mașini noi pentru activitate de taxi impusă de Legea nr.265/2007, contestatorul nerefuzând să lucreze pe o mașină a pârâtei, deoarece aceasta nu avea ce să-i ofere. Acest lucru rezultă din declarațiile martorilor audiați în alt dosar similar.
O altă critică în fapt a sentinței recurate vizează admiterea ca fiind greșită a cererii reconvenționale, în sensul că din actele depuse la dosar de pârâta-reclamantă nu reiese nicio probă privind procedura de predare a "Z" - urilor și încasările zilnice.
Mai susține recurentul că după întocmirea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, pârâta a refuzat primirea "Z" - urilor, tocmai pentru a avea temei să formuleze cererea reconvențională, iar pârâta nu a făcut dovada că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de predare, cum nu a făcut dovada nici că a predat înaintea lunii octombrie 2007, aceste acte și sume de bani și nu le-a mai predat după octombrie 2007, deși această sarcină îi incumba într-un litigiu de muncă.
De asemenea, susține recurentul că începând cu luna iunie 2008 era autorizat de Primăria pentru a desfășura activitate de transport în regim de taxi în mod independent, iar instanța de fond în mod eronat la obligat să predea rapoartele și încasările aferente până la data de 11.09.2008.
Cu privire la predarea aparatului de taxat susține recurentul că are la dosar dovada că la data de 29.05.2008 la pierdut, iar în atare condiții nu l-a mai putu folosi.
Intimata nu a depus nici întâmpinare și nici concluzii scrise.
Recurentul-reclamant a depus concluzii scrise.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu in conformitate cu dispozițiile art. 3041. proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare.
Cu privire al invocarea ca temei de drept a dispozițiilor art. 304 pct.9) proc. civ. Curtea reține că acest motiv de drept statuează că poate constitui motiv de recurs când "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Or, pentru a fi incident acest temei presupune că lipsa de temei de legal se caracterizează prin insuficiența motivării în fapt, când considerentele hotărârii nu au claritatea sau precizia necesară pentru a permite instanței de recurs să verifice dacă legea a fost aplicată corect sau nu, lucru care nu rezultă din hotărârea recurată, aceasta conținând atât motivele de fapt cât și cele de drept în analizarea contestației recurentului-reclamant.
Cu privire la ipoteza constând în încălcarea legii, Curtea reține că aceasta constă fie în refuzul aplicării legii fie la o interpretarea greșită acesteia, ceea ce din probele administrate în cauză și analizate prin hotărârea recurată nu rezultă.
Instanța de fond a stabilit că decizia de concediere a fost dată atât în fapt cât și în drept cu aplicarea corectă a legii.
Analizând hotărârea recurată prin raportarea la criticile în fapt invocate în motivarea recursului și care pot fi încadrate în temeiul de drept prevăzut de art. 3041. proc. civ. Curtea constată că și din această perspectivă acestea sunt nefondate.
Cu privire la prima critică constând în aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a legii nr.265/2007, Curtea reține că aceste norme se dau în aplicarea legii și nu în completarea acesteia, astfel că dispozițiile legii sunt pe deplin aplicabile indiferent de momentul adoptării unor norme, în speță răspunzând criticii cu privire la faptul că intimata-pârâtă nu avea autoturisme în proprietate, nu este relevant atâta timp cât legea a prevăzut alternativ această obligație cu cea a leasingului.
În plus obiectul contestației viza greșita concediere a recurentului-reclamant, iar Tribunalul a reținut în mod temeinic și legal că decizia de concediere îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de codul muncii.
În privința criticii cu privire la admiterea cererii reconvenționale, Curtea reține de asemenea că Tribunalul a stabilit faptul că recurentul-reclamant avea obligația stabilită în fișa postului de a se prezenta zilnic la sediul firmei pentru predarea raporturilor fiscale a încasărilor aferente acestora, iar recurentul deși nu s-a mai prezentat la serviciu a continuat să presteze activitate și prin urmare avea obligația predării rapoartelor "Z" și a încasărilor.
Cu privire la afirmația referitoare la faptul că aparatul de taxat a fost pierdut din data de 29.05.2008 și acest aspect a fost declarat la poliție, existând și declarația dat în acest sens la dosarul de fond, de care Tribunalul nu a ținut cont, Curtea consideră că simpla afirmație chiar dacă există o astfel de declarație nu are nicio relevanță întrucât nu constituie prin ea însăși un mijloc de probă ce poate fi opus celeilalte părți, în plus nu a fost susținută și de alte probe, fiind întocmită pro cauza.
De asemenea este nerelevantă critica că începând cu luna iunie 2008 dobândit autorizație individuală pentru desfășurarea activității de taximetrie atâta timp cât nu a predat aparatul fiscal și rapoartele fiscale aferente până la data pronunțării sentinței recurate.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.5631/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5832/3LM/2008, în contradictoriu cu intimata-intimată - MONDIAL SRL.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
21.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
| ← Conflict de muncă. Decizia 672/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de sancționare. Decizia 3596/2009. Curtea... → |
|---|
