Contestație decizie de sancționare. Decizia 3596/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

Format vechi nr.843/2009

ROMANIA

CURTEA DE APEL B

SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR. 3596/

Ședința publică de la 20 mai 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Cristescu Simona

JUDECĂTOR 2: Uță Lucia

JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina

GREFIER

*********************

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentulInstitutul Geologic al Românieiîmpotriva sentinței civile nr.7249 din data de 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.31276/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de sancționare".

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 13.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Curtea, pentru a da posibilitate recurentului prin avocat să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.05.2009, când a dat următoarea decizie.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.7249 din data de 20.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulata de contestatoarea lamandei în contradictoriu cu intimatul Institutul Geologic al României; a anulat decizia nr. 119/ 08.08.2008 emisă de intimată; a obligat intimatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata către contestatoare . .

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Între intimatul Institutul Geologic al României, în calitate de contractor și Centrul Național de Management Programe, în calitate de autoritate contractantă, a fost încheiat contractul de finanțare pentru execuție proiecte nr. 13-059/18.09.2007, având ca obiect execuția activităților proiectului al cărui director era contestatoarea.

Contestatoarea este angajata intimatului în baza contractului individual de muncă înregistrat cu nr. 90/01.09.1997, în postul de cercetător din cadrul laboratorului de paleontologie.

Prin actul adițional nr. 1/2008 la contractul de finanțare nr. 31-059/2007, printre altele, conform art. 3, a fost modificată lista de personal în cadrul proiectului, fără modificarea cheltuielilor, în sensul excluderii anumitor persoane și includerii altora.

Prin raportul de audit intern din data de 13 iunie 2008, s-a constatat ca prevederile art. 3 din actul adițional nu pot fi puse în aplicare, astfel încât este necesară întocmirea unor documente care să le pună în conformitate cu art. 6 lit. e) din contractul de finanțare.

În acest sens, contestatoarea a fost notificată prin adresa nr. 696/26.06.2008, la care a trimis răspunsul înregistrat la intimat cu nr. 755/08.07.2008, prin care precizează ca actul adițional a fost aprobat de autoritatea contractantă în forma arătată.

Prin decizia nr. 106/21.07.2008 intimatul a numit o comisie de cercetare disciplinară, care a convocat-o pe contestatoare pentru data de 30.07.2008, discuțiile din cadrul comisiei de disciplină fiind consemnate in procesul verbal din acea data.

Prin decizia nr. 119/08.08.2008 s-a luat măsura sancționării disciplinare a salariatei cu avertisment scris, în baza art. 263 și art. 264 alin. 1 lit. a) Codul muncii, precum și a art. 45 și art. 54 din regulamentul intern, faptele imputate constând în nerespectarea recomandării auditorului intern, a hotărârii Consiliului de administrație și a dispozițiilor unui conducător ierarhic privind modificarea listei de personal și în încălcarea prevederilor art. 6 lit. e) din contractul de finanțare.

În ce privește respectarea dispozițiilor legale referitoare la procedura sancționării disciplinare și a cerințelor de formă prevăzute de art. 267 si art. 268 Codul muncii, Tribunalul a reținut că intimatul a respectat aceste condiții, cercetarea disciplinară fiind realizată conform legii, iar decizia cuprinzând toate mențiunile stabilite sub sancțiunea nulității absolute.

În privința temeiniciei acestei decizii, s-a constatat că actul adițional nr. 1/2008 a fost aprobat de ambele părți, contractorul (intimatul) și autoritatea contractantă.

Cu toate că modificarea listei de personal nu se încadrează în ipotezele stabilite prin actul adițional, aceasta neregularitate a fost acoperită prin însușirea acestui act de către părți, astfel încât instanța a apreciat că nu i se poate imputa contestatoarei nerespectarea art. 6 lit. e) din contractul de finanțare.

Cât privește nesocotirea dispozițiilor conducătorului ierarhic superior, prima instanță a constatat că acestea au avut ca obiect modificarea listei de personal pentru intrarea în legalitate. Or, a stabilit Tribunalul, actul adițional fiind semnat de către părți, nu se poate retine că a existat o ilegalitate săvârșita de contestatoare, care nu avea competenta de a modifica acest act, intimatul având posibilitatea de a propune autorității contractante orice modificare a contractului dintre părți, ceea ce ulterior s-a și întâmplat.

S-a apreciat că refuzul contestatoarei de a modifica actul adițional nu a fost săvârșit cu vinovăție, în raport de justificările pe care aceasta le-a adus atât prin adresa nr. 755/2008, cât și în cadrul cercetării disciplinare, motivări legate de respectarea legislației și realizarea eficientă a proiectului.

Or, conform art. 263 Codul muncii, vinovăția este o cerință esențială a răspunderii disciplinare.

Nerespectarea raportului de audit s-a reținut că nu poate constitui abatere disciplinara, întrucât, pe de o parte, acesta este un document întocmit de alți angajați ai intimatului față de care contestatoarea nu se află în relații de subordonare, iar pe de altă parte, nu exista vreo dovadă că i-a fost adus la cunoștință.

Prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentulInstitutul Geologic al României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:

În data de 08.02.2008 a fost întocmit actul adițional nr.1 la contractul de finanțare pentru execuție proiect nr.31-0597septembrie 2007, document in care reclamanta a inserat anumite clauze care o favorizau.

În perioada octombrie-noiembrie 2007 între recurent și intimată au avut loc mai multe întâlniri în cadrul cărora intimata a solicitat majorarea remunerației cuvenite în cadrul contractului de execuție proiect nr.31-059/2007.

Având in vedere răspunsul negativ al recurentului, reclamanta s-a folosit de prilejul încheierii actului adițional nr. 1/08.02.2008, pentru a introduce în conținutul său clauze ce îi erau favorabile, precum excluderea unor membri ai colectivului de realizare a contractului, inclusiv a directorului general, și introducere unor persoane fără experiență profesională, urmărind obținerea unor venituri suplimentare.

Astfel, in ceea ce privește prevederile art.2 si 3 din actul adițional nr.1/2008 acestea nu își au suportul legal întrucât, pe de o parte personalul din cadrul contractului nu poate fi modificat, cu atât mai mult chiar directorul general nu își poate semna ieșirea sa din proiect si nici a unui alt executant, decât in anumite condiții limitativ prevăzute in art.6 lit. e) din contractul de finanțare potrivit căruia "lista personalului se modifică în următoarele condiții: deces, boală sau accident a unui membru al personalului, pensionare sau altă formă de încetare a contractului de muncă, în cazul reducerii sau creșterii volumului activității din cadrul proiectului".

Mai mult decât atât, tot clauzele contractelor anterior menționate stipulează că pot fi membrii ai colectivului de proiectare numai angajații recurentului, iar prin art. 3 al actului adițional nr.1/2008 sunt cooptați în colectivul de proiectare 2 studenții și o persoană care nu este angajata Institutului Geologic al României.

Așa fiind, instanța de fond a reținut in mod greșit faptul ca nu există un text care sa interzică eliminarea din proiect a membrilor colectivului de cercetare, deși astfel de reguli există atât in cadrul contractului cât și în cadrul legislației incidența in materie.

De asemenea, intimata a mai introdus în conținutul actului adițional nr.1/2008 și Anexa 1.2. intitulata "plan de realizare a proiectului", în care sunt schimbate valoarea tarifelor pe norma orară, în condițiile în care orele respective de muncă fuseseră plătite la momentul redactării conținutul actului adițional nr.1/2008 la tarifele orare stabilite în contractul de proiectare, iar potrivit prevederilor din contractul de execuție tarifele orare nu pot fi modificate pe parcursul executării proiectului, așa cum nu poate fi modificat nici cuantumul sumei destinate plății serviciilor personalului angajat în proiect.

Totodată, singura care semnează pe fiecare pagină a actului adițional nr.1/2008 este intimata, celelalte părți contractante implicate semnând numai pe prima pagina a acestuia. În plus, intimata a renumerotat paginile acestui act adițional, situație în raport de care soluția primei instanțe este greșită.

din interiorul actului adițional nr. 1/2008 mai conțin și o stampila a consilierului juridic, fără insă a fi însoțită de semnătura acesteia.

Pentru argumentele anterior expuse recurentul a sesizat auditul intern care a întocmit raportul de audit public intern nr.27/16.06.2008 prin care i se punea în vedere intimatei că prevederile art.3 din actul adițional nr. 1/2008 nu sunt legale și nu pot fi puse în aplicare și i se solicita respectarea prevederilor inițiale ale contractului de execuție proiectare nr.31-059/2007.

Cum intimata nu a dat curs acestor solicitări, i-a fost transmisă adresa cu nr.696/26.06.2008, la care aceasta a transmis răspunsul nr.755/08.07.2008, prin care refuza executarea solicitării formulate prin raportul de audit și prin adresa nr. 696/2008, afirmând ca actul adițional nr. 1/2008 este legal.

În aceste condiții, la data de 21.07.2008 recurentul a emis decizia nr.106 prin care s-a stabilit comisia de cercetare disciplinară, iar la data de 22.07.2008, prin adresa nr.821 intimata a fost convocată pentru data de 30.07.2008, în vederea efectuării cercetării disciplinare.

În urma efectuării cercetării disciplinare, așa după cum rezultă din procesul verbal nr.3/30.07.08 recurentul a emis decizia 119/08.08.2008 de sancționare disciplinară cu avertisment.

A mai susținut recurentul că, prin sentința atacată, instanța de fond a adus atingere dreptului său recunoscut de lege de a da dispoziții de direcție care să fie respectate.

În plus, conform procesului-verbal încheiat în data de 30.07.2008 cu ocazia efectuării cercetării disciplinare, intimatei i s-a adus la cunoștință conținutul raportului de audit, în mod greșit reținându-se că aceasta nu avea obligația de a-l respecta.

Intimata nu a depus întâmpinare.

În recurs, nu au fost administrate probe.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În mod corect instanța de fond a reținut că nu pot fi primite apărările formulate de Institutul Geologic al României privind nerespectarea de către intimata contestatoare a dispozițiilor legale cu prilejul redactării actului adițional nr. 1/2008 la contractul de finanțare proiecte nr. 31-059/2007 și imputarea motivelor de nelegalitate constatate prin raportul de audit public intern nr. 27/425 din 16.06.2008 salariatului, câtă vreme actul adițional a fost însușit de părțile contractante și a fost semnat de acestea.

De asemenea, în mod corect s-a stabilit că nu poate fi reținută culpa intimatei contestatoare pentru neaducerea la îndeplinire a recomandărilor raportului de audit, întrucât nu s-a făcut dovada că acesta i-a fost adus la cunoștință.

Împrejurarea că raportul de audit a fost comunicat intimatei contestatoare cu prilejul efectuării cercetării disciplinare nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme fapta imputată pentru care a fost declanșată cercetarea disciplinară constă tocmai în refuzul directorului de proiect de a se conforma recomandărilor auditorului.

În ce privește răspunsul contestatoarei cu nr. 755/08.07.2008 (fila 13 a dosarului instanței de fond), se constată că acesta cuprinde motivele pentru care salariatul nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor conducerii institutului date în scris prin adresa nr. 696/26.06.2008 (fila 12 a dosarului instanței de fond), în care se face referire la raportul de audit, fără însă a rezulta că menționatul raport a fost comunicat salariatului, fie împreună cu această adresă, fie în altă modalitate.

Curtea reține că, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, responsabilitatea atât pentru producerea, cât și pentru remedierea iregularităților constatate de auditor revine părților contractante, câtă vreme orice modificare sau completare a contractului de finanțare pentru execuție proiecte nr. 31-059/2007 nu este posibilă decât prin realizarea acordului de voințe al părților. Mai mult decât atât, în raport de dispozițiile Legii nr. 672/2002, activitatea de audit nu trebuie confundată cu aceea de control, scopul recomandărilor formulate de auditor și destinate conducerii organizației vizând, în primul rând, sprijinirea îndeplinirii obiectivelor acesteia prin evaluarea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor de administrare.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că nerespectarea raportului de audit nu poate constitui abatere disciplinară.

În ce privește modul în care actul adițional a fost semnat, prima instanță a constatat în mod just că și contractul de finanțare este semnat tot pe prima pagină, iar paginile sunt renumerotate. Consilierul juridic și-a aplicat propria semnătură alături de a celorlalți semnatari ai actului adițional, pe prima pagină a acestuia, ștampila oficiului juridic fiind aplicată pe cea de a doua pagină, la sfârșitul textului, împrejurare în raport de care se constată că este lipsită de relevanță lipsa semnăturii consilierului juridic și de pe celelalte pagini ale actului adițional.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia instanța de fond în mod greșit nu a constatat că fapta intimatei salariate, constând în refuzul de respecta un ordin al directorului general, constituie abatere disciplinară. Astfel, instanța de fond în mod corect a stabilit că nu se poate reține vinovăția salariatului, ca element constitutiv al abaterii disciplinare, condiție a antrenării răspunderii disciplinare, întrucât refuzul contestatoarei de a modifica actul adițional a fost justificat atât prin adresa nr. 755/08.07.2008, cât și în cadrul cercetării disciplinare, motivele invocate vizând respectarea legislației și realizarea eficientă a proiectului.

Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurentul căzut în pretenții să plătească intimatei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, suma de 1500 lei, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanței seria B - nr. - (fila 11 din dosarul curții de apel).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentulInstitutul Geologic al Românieiîmpotriva sentinței civile nr.7249 din data de 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.31276/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata .

Obligă recurentul la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red. /tehnored.

2 ex./18.06.2009

Jud.fond: /

Președinte:Cristescu Simona
Judecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie de sancționare. Decizia 3596/2009. Curtea de Apel Bucuresti