Contestație decizie de sancționare. Decizia 757/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 757/R-CM
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare pentru pronunțare recursul declarat de intimata DISTRIGAZ SUD, împotriva sentinței civile nr.876 din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 16 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că pe rolul Tribunalului Vâlceaa fost înregistrată sub nr- contestația formulată de, în contradictoriu cu intimata Distrigaz Sud Rețele, împotriva măsurii de încetare a raporturilor de muncă dispusă prin decizia nr.209/24.06.2008, solicitându-se anularea acesteia.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, în urma efectuării cercetării prealabile a comisiei de disciplină din cadrul Direcției Regionale Vest a Distrigaz Sud - Rețele i s-a desfăcut contractul individual de muncă, însă nu i-a fost comunicată decizia de sancționare.
Ca atare a solicitat înmânarea deciziei de desfacere a raporturilor de muncă, a procesului verbal al comisiei de disciplină, a procesului verbal de constatare și sancționare a nr.117/21.04.2008, precum și precizarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate în nota explicativă dată comisiei de disciplină.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației, arătând că în data de 24 iunie 2008 contestatorul a refuzat primirea deciziei, astfel încât în data de 25 iunie a procedat la comunicarea ei prin poștă cu confirmare de primire. Din data de 25 iunie 2008 până în prezent contestatorul a depus la registratura societății certificate de concediu medical. Așadar decizia nu și-a produs efectele juridice, întrucât contractul de muncă a fost suspendat de drept, contestația fiind prematur introdusă.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, urmare a referatului nr.59/13.06.2008 întocmit de șeful ierarhic al contestatorului, a fost emisă adresa nr.1247/7.06.2008 prin care acesta a fost convocat în scris în vederea îndeplinirii procedurii de cercetare disciplinară prealabilă. S-a reținut că a refuzat contestatorul să aducă la îndeplinire o sarcină de serviciu, a reclamat nejustificat la aspecte legate de activitatea societății, a recuzat inspectorii competenți din punct de vedere teritorial, a trimis reclamație în timpul programului de lucru folosind bunurile societății, avea în memoria calculatorului tip PC alocat filme pornografice și un număr impresionant de cererii personale (întâmpinării, cereri de chemare în judecată, recursuri etc.). S-a constatat că toate aceste fapte constituie abateri disciplinare grave așa cum sunt descrise de art.167 alin.1 lit.c din aplicabil precum și de art.164 lit.a, c și h din, art.164 lit.b din, astfel încât decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la aplicarea sancțiunilor disciplinare și este bazată pe o serie de motive întemeiate.
Contestatorul și-a completat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri morale, justificate de problemele de sănătate cauzate de concedierea nelegală la care a fost supus și a depus la dosar mai multe bonuri fiscale prin care justifică deplasările efectuate la sanatorii medicale, consultări spitalicești, etc.
Prin sentința civilă nr.877/17.10.2008 a fost admisă în parte contestația, a fost anulată decizia nr.209 din 24 iunie 2008 și a fost obligată intimata să achite contestatorului despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea privind daunele morale și cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin decizia nr.209 din 24.06.2008 emisă de intimata Distrigaz Sud - Rețele, contestatorul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în conformitate cu dispozițiile art. 264 alin.1 lit.f din Codul muncii și art.166 alin.1 lit.f din
În considerentele deciziei s-a reținut că încetarea raporturilor de muncă are în vedere: referatul nr.59 din 13 iunie 2008, redactat de inginerul șef- inginerie rețea, prin care s-au adus la cunoștința conducerii faptele comise de contestator, procesul verbal din 24.06.2008 al Comisiei de cercetare disciplinară prin care s-a recomandat desfacerea contractului individual de muncă și că reclamantul a săvârșit următoarele fapte: folosirea dotărilor proprietatea societății în interes personal în timpul orelor de program și folosirea acestor dotări pentru a deține și vizualiza materiale pornografice, ce constituie abateri disciplinare grave așa cum sunt descrise de art.167 alin.1 lit.L din și art.164 lit.b din; refuzul de a aduce la îndeplinire o sarcină de serviciu care i-a fost solicitată în repetate rânduri, ce reprezintă abatere disciplinară gravă așa cum este prevăzută în art.167 alin.1 lit.c și art.164 lit.a, c și h din, reclamarea unor aspecte legate de activitatea societății ca fiind nelegale și perturbarea desfășurării activității normale a unității prin suspendarea din funcție a inginerului șef, a inginerului, a ms. și responsabilului cu arhiva tehnică pe perioada celor 3 zile ale controlului, fapte ce constituie abatere disciplinară gravă în conformitate cu dispozițiile art.167 alin.1 lit.L din
Tribunalul a apreciat că, dat fiind caracterul formal al deciziei de sancționare, ce rezultă din caracterul imperativ al dispozițiilor art.268 Codul muncii, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia trebuie să le cuprindă nu poate fi complinită prin alte înscrisuri sau probe administrate în acest sens. Întrucât decizia de sancționare disciplinară nu poate fi completată în ceea ce privește motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, astfel cum prevăd dispozițiile art.268 lit.c din Codul muncii, simpla trimitere la actul de constatare din data de 24.06.2008 în care s-a consemnat rezultatul cercetării disciplinare nu satisface exigența legii și nu echivalează cu motivarea deciziei.
Este imperios necesar ca în cuprinsul deciziei să fie menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, întrucât din analiza dispozițiilor art.268 Codul muncii, rezultă că normele acestei legi cadru în materia raporturilor de muncă, fiind norme de protecție, legiuitorul a înțeles să reglementeze strict procedura de emitere a dispoziției de sancționare, procedură care este aceeași indiferent de sancțiunea aplicată salariatului, câtă vreme textul de lege invocat nu face distincție.
Încălcarea dispoziției legale referitoare la necesitatea consemnării în decizie a motivelor pentru care a fost înlăturare apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, ca normă juridică imperativă este sancționată cu nulitatea absolută a deciziei, sancțiune prevăzută expres de dispozițiile art.268 alin.2 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că măsura sancționării contestatorului este nelegală, decizia fiind lovită de nulitate absolută, așa încât este de prisos a mai analiza decizia sub aspectul temeiniciei sancțiunii aplicate. Ca atare, tribunalul a admis în parte contestația, a anulat decizia nr.209 din 24.06.2008 și, în baza art.78 alin.1 Codul muncii, a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, respectiv 24 iunie 2008 și până la reintegrarea efectivă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea despăgubirilor morale solicitate de contestator, tribunalul a reținut că, pe de o parte nu rezultă o atitudine șicanatorie din partea intimatei, iar pe de altă parte contestatorul nu a suferit un prejudiciu moral însemnat, de natură a fi reparat pe cale pecuniară urmare a acestei concedieri nelegale, astfel încât a respins această cerere.
De asemenea a respins cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată, reținând că prin borderoul aflat la fila 172 dosar sunt justificate diverse deplasări efectuate la spitale și sanatorii medicale, și nu deplasări la instanța de judecată.
În termen legal intimata a declarat recurs împotriva acestei sentințe și a solicitat suspendarea executării sentinței până la soluționarea recursului.
În ceea ce privește cererea de suspendare, curtea a pus în vedere recurentei să depună cauțiune, în conformitate cu dispozițiile art.300 alin.3 Cod procedură civilă, însă recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, motiv pentru care cererea sa de suspendare urmează a fi respinsă.
Prin recursul său, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 și 9 art.3041Cod procedură civilă, sentința instanței de fond a fost criticată sub aspectul greșitei aprecieri a instanței în legătură cu nerespectarea formei deciziei de sancționare.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că din analizarea notei explicative date de salariat cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile, rezultă că nu au fost formulate apărări în ceea ce privește faptele imputate acestuia.
Contestatorul doar și-a motivat gestul de a sesiza, continuând cu prezentarea unui proiect pentru o lucrare în județul B, ce nu are legătură cu faptele, iar ulterior contestatorul a recunoscut că pentru modificările de proiect ale investiției de la, solicitate în lunile martie și aprilie, a predat dispoziția de șantier în data de 10.06.2008, deci cu întârziere de 3 luni.
Totodată, intimatul a negat faptul că a sustras documente din arhivă și că a desfășurat în timpul programului activități cu caracter personal.
Concluzionând, recurenta a arătat că intimatul nu a formulat nici o apărare în legătură cu faptele ce au determinat sancționarea sa disciplinară, ca atare nu se impunea prezentarea în decizie a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările intimatului.
Așadar, decizia de sancționare este emisă cu respectarea tuturor dispozițiilor art.268 din Codul muncii.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.209/24.06.2008 (filele 27-29), contestatorului i-a fost desfăcut contractul de muncă pentru săvârșirea unor abateri disciplinare, în decizie reținându-se în sarcina acestuia patru fapte.
Prima faptă, ce constituie abatere disciplinară în conformitate cu dispozițiile art.167 alin.1 lit.l din, constă în aceea că angajatul a folosit calculatorul de serviciu pentru a redacta o reclamație pentru președintele, prin care a solicitat efectuarea unui control de către o altă echipă decât cea competentă teritorial, iar cu ocazia controlului a fost perturbată desfășurarea activității unității prin suspendarea activității a patru angajați.
A doua faptă, ce reprezintă abatere disciplinară potrivit dispozițiilor art.167 alin.1 lit.e din, constă în aceea că salariatul a adus un prejudiciu de imagine societății angajatoare prin reclamarea aspectelor legate de activitatea societății, cât și prin recuzarea inspectorilor
A treia faptă imputată contestatorului, ce constituie abatere disciplinară conform art.167 lit.b și lit.l din, este aceea că a folosit calculatorul proprietatea societății în interes personal, redactând foarte multe documente cu caracter juridic (recursuri, întâmpinări, plângeri penale) și stocând în calculator materiale pornografice.
A patra faptă reținută în sarcina contestatorului, ce reprezintă abatere disciplinară conform art.167 alin.1 lit.c din și art.164 lit.a, c și h din, constă în aceea că angajatul și-a îndeplinit cu întârziere nejustificată o sarcină de serviciu ce i-a fost solicitată în repetate rânduri, respectiv redactarea și finalizarea dispoziției de șantier privind lucrarea: "Înlocuire și sistematizare conductă și branșamente gaze naturale presiune redusă, strada - -, Cămin - cămin, județul V".
Anterior emiterii acestei decizii, societatea a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, cu această ocazie contestatorul dând notă explicativă (filele 31-34).
În această notă explicativă, contestatorul a recunoscut data la care a predat dispoziția de șantier, faptul că în calculatorul său se află salvate documente personale (chiar dacă neredactate la serviciu), precum și faptul că a sesizat în legătură cu efectuarea unui control la societatea angajatoare.
Faptele fiind recunoscute de către contestator, în mod corect decizia de sancționare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, astfel de apărări neexistând.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că în mod greșit Tribunalul Vâlceaa apreciat că în speță nu au fost respectate dispozițiile art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii și deci în mod eronat a soluționat pricina pe excepție, situație față de care va admite recursul și va casa sentința, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a soluționa fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.876 din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, cerere formulată de intimata DISTRIGAZ SUD B, intimat fiind contestatorul .
Admite recursul declarat de intimata DISTRIGAZ SUD B împotriva aceleiași sentințe.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.4/19.12.2008.
Jud. fond:.
.
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3121/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 292/2010. Curtea... → |
|---|
