Contestație decizie de concediere. Decizia 1153/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1153
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind pe recurenta " " împotriva sentinței civile nr. 1462 din 30.09.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1462 din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SRL și s- constatat nulitatea deciziei din 10.07.2009 emisă de intimată privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior emiterii deciziei contestate și a fost obligată intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, calculată de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
S-a disjuns și suspendat judecarea cererilor privind plata de daune morale și cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr-,a formulat în contradictoriu cu intimata SC C & C SRL I, contestație împotriva deciziei de concediere din data de 10.07.2009 solicitând anularea deciziei de concediere, reintegrarea în funcția deținută anterior, obligarea angajatorului la plata drepturilor bănești de care a fost lipsită prin concedierea abuzivă până la reîncadrarea efectivă în funcție - drepturi bănești care să fie actualizate și indexate la zi, achitarea unor daune morale în sumă de 5000 lei și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Contestatoarea a invocat nulitatea deciziei de concediere întrucât procedura cercetării prealabile și stabilirea sancțiunii disciplinare aplicate încalcă prevederile art. 266, art.267 alin.4 din Codul muncii, în sensul că angajatorul nu a dat posibilitatea angajatului să formuleze și să susțină apărări în favoarea sa.
De asemenea, contestatoarea a invocat nulitatea absolută a deciziei întrucât cuprinsul deciziei încalcă prevederile art. 268 din Codul muncii nu are număr de înregistrare și nu precizează data la care aceasta începe să-și producă efectele și pentru că procedura aplicării sancțiunii încalcă prevederile art. 265 alin.2 din Codul muncii în sensul că pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune, în sensul că la data de 18.06.2009 angajatorul a emis decizia de suspendare a contractului individual de muncă iar la data de 10.07.2009 a emis decizia contestată.
Contestatoarea a arătat că, în fapt, a desfășurat activitatea de lucrător gestiune, în baza contractului individual de muncă nr. -/19.03.2008 iar prin decizia contestată a fost concediată reținându-se că a folosit un limbaj și o atitudine necivilizată cu colegii de muncă, subalternii și personalul de conducere al societății pe data de 18.06.2009 în cadrul programului de lucru și în cadrul incintei societății, fiind încălcate dispozițiile art. 6.21 lit.j și art. 6.2.2 lit.h din Regulamentul intern și art.3.3 din fișa postului, în decizie invocându-se dispozițiile art. 268 și art.61 lit a) din Codul muncii.
Cu privire la primul motiv de nulitate a deciziei contestate invocat de către, aceasta a arătat că în ceea ce privește procedura cercetării prealabile și stabilirea sancțiunii disciplinare aplicate, convocarea făcută de către angajator prin "decizia" administratorului se prevedea prezentarea sa în calitate de angajat în ziua de 10.07.2009, orele 16:30 la Cabinetul de avocatură din I, b-dul - cel nr.47, -.C, în vederea cercetării disciplinare pentru motivele pe care le-a arătat în decizia contestată.
Față de acest aspect, a precizat că sus-amintita convocare a fost efectuată la un cabinet de avocatură și nu la sediul societății angajatoare la care este salariată și, mai mult, în afara programului de lucru și deși s-a prezentat la data și ora fixată în prezența unui avocat nu a găsit pe nimeni la sediul respectiv.
a mai arătat că prin convocare, angajatorul nu a indicat punctele asupra cărora angajata poate să-și facă apărările, fiind încălcate dispozițiile art.267 din Codul muncii. Cercetarea prealabilă trebuia să aibă loc înaintea sancționării salariatului, numai în acest mod concretizându-se voința legiuitorului de a se asigura dreptul la apărare al celui în cauză.
S-a mai invocat faptul că emiterea deciziei de concediere s-a făcut la aceeași dată la care s-a făcut convocarea la cercetarea prealabilă, procedura fiind astfel viciată, îndeplinită în grabă, cu scopul sancționării ei rapide, încălcându-i dreptul la apărare, nedându-i posibilitatea să-și explice poziția, demersurile și apărările.
Contestatoarea a arătat că motivația deciziei de concediere contestate menționează încheierea unui proces-verbal al comisiei de disciplină din data de 10.07.2009, proces-verbal despre care nu are cunoștință întrucât nu s-a efectuat procedura cercetării prealabile și, ca atare, decizia de concediere este nelegală, netemeinică și abuzivă,nefiind menționate și analizate împrejurările în care presupusele abateri disciplinare au fost săvârșite și nici stabilit gradul de vinovăție al salariatului.
În ceea ce privește conținutul deciziei de concediere, trebuie reținut că în decizia de concediere s-au invocat prevederile art. 61 lit.a), art.62, aert.264 litf) și art. 268 din Codul muncii,iar contestatoarea a arătat că dispozițiile art. 268 alin.2 litera c) din Codul muncii prevăd că sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind, în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile iar litera d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică.
Deși a fost legal citată cu duplicat de pe acțiune, intimata SC SRL I nu a depus întâmpinare și nici nu și-a trimis reprezentant în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere față de contestația formulată de împotriva deciziei din data de 10.06.2009 de desfacere a contractului individual de muncă cu nr. de înregistrare la ITM - din 19.03.2008.
Analizând cu prioritate nulitatea absolută a deciziei de concediere invocată de contestatoare, tribunalul a reținut că a fost angajata societății intimate SC SRL I, în funcția de lucrător gestionar, începând cu data de 10.03.2008, normă întreagă de 40 de ore pe săptămână, așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat în registrul general de evidență a salariaților la numărul 10 din 10.03.2008 și la ITM sub nr. - din 19.03.2008.
Prin decizia din data de 18.06.2009 s-a dispus suspendarea contractului de muncă anterior menționat iar prin decizia din 10.07.2009 s-a dispus desfacerea disciplinară a acestui contract de muncă.
A mai reținut instanța că deși în decizia contestată s-a menționat faptul că angajata a fost convocată în scris de către comisia de disciplină constituită de administratorul societății pentru realizarea cercetării disciplinare,din procesul-verbal depus de contestatoare la dosar, a rezultat faptul că aceasta s-a prezentat împreună cu avocatul său și martora - la locul unde a fost convocată, unde însă nu era prezentă nici o persoană.
A reținut instanța că Din dispozițiile art. 267 din Codul muncii rezultă că cercetarea prealabilă a faptei care constituie abatere, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor sale anterior aplicării oricărei sancțiuni, constituie o condiție esențială este obligatorie. Cercetarea disciplinară constituie prima fază a acțiunii disciplinare iar prevederea legală are caracterul unei măsuri de protecție a drepturilor salariatului împotriva oricărei aplicări nejustificate a unei sancțiuni.
Dispozițiile art. 267 din Codul muncii sunt menite să asigure garantarea dreptului la apărare iar nerespectarea lor de către angajator este sancționată cu nulitatea absolută a măsurii dispuse.
Sancționarea disciplinară ar fi legală în lipsa cercetării prealabile doar în ipoteza în care salariatul cercetat ar refuza să dea curs convocării.
În speță, contestatoarea a făcut dovada că s-a prezentat la data, ora și locul unde a fost convocată unde nu a găsit pe nimeni iar intimata nu a produs probe în contradovadă.
Față de considerentele anterior expuse, tribunalul a admis contestația formulată de către și a constatat nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă iar pe cale de consecință față de soluția astfel pronunțată devine de prisos analizarea celorlalte elemente de formă și a fondului cauzei.
Ca urmare a desființării deciziei de concediere, la solicitarea contestatoarei, în baza dispozițiilor art.78 alin. 2 din Codul munciis -a dispus reintegrarea ei în postul deținut anterior concedierii,iar în baza dispozițiilor art. 78 alin.1 din Codul muncii, întrucât concedierea a fost efectuată nelegal, instanța a obligat angajatorul și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea calculată începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
Întrucât nu s-au discutat și administrat probe în capătul de cerere privind daunele materiale solicitate, instanța, în baza dispozițiilor art. 165 din Codul d e procedură civilă a dispune disjungerea și suspendarea acestuia și, implicit, a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata SRL, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A invocat recurenta că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare, întrucât a soluționat cauza la primul termen de judecată din 30.09.2009, fără a da curs cererii sale de acordare a unui termen pentru angajare apărător,cerere ce fusese trimisă prin poștă la data de 29.09.2009,dar care a fost ignorată de către instanță.
Recurenta mai susține că și în situația în care recursul său ar fi respins s-ar afla în situația de a nu putea pune în aplicare decizia instanței întrucât postul respectiv a fost desființat.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că susținerile recurentei privind încălcarea dreptului ei la apărare sunt nefondate, în contextul în care din actele dosarului de fond rezultă că cererea formulată de recurentă pentru acordarea unui termen pentru angajare apărător a ajuns la instanță după termenul de judecată.
În acest sens, Curtea reține că data depunerii la poștă este 29.09.2009 iar cea de expediere este 30.09.2009, astfel încât înscrisul invocat de recurentă a fost depus și înregistrat la instanță la data de 1 octombrie 2009, după data soluționării cauzei.
Prin urmare, atâta timp cât la data soluționării cauzei la dosar nu a existat nici o cerere de amânare pentru angajare apărător, întârzierea formulării acesteia nefiind imputabile instanței ci doar recurentei, nu se poate reține nici critica acesteia privind încălcarea dreptului la apărare deoarece nu este fondată.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefundat recursul intimatei " ", menținând ca legală și temeinică sentința civilă nr.1462 30.09.2009 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul declarat de SRL, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1462 din 30.09.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 2009
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - - Grefier,
Red.
Tehnored. /
2 ex. - 11.01.2010
Tribunalul Iași -
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 950/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 298/2009. Curtea... → |
|---|
