Contestație decizie de sancționare. Decizia 2997/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1454/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2997/
Ședința publică de la 06 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentulPrimarul Sectorului 2 al Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.454 din data de 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12822/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:" contestație împotriva deciziei de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentulPrimarul Sectorului 2 al Municipiului B,prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar-fila 20 și intimata,personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 30.04.2009, întâmpinare însoțită de înscrisuri în fotocopie din partea intimatei.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatei, cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 15 la data de 12.01.2001.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul Primarul Sectorului 2 al Municipiului B, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii.
Intimata, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele de dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.454 din 21.01.2009 Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, și Asigurări Sociale, a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu Primarul Sectorului 2 al Municipiului B, a anulat decizia nr. 428 din 25.02.2008.
A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin dispoziția nr.428/25.02.2008 s-au reținut în sarcina contestatoarei fapte care constituie abatere disciplinară cum sunt comportament irascibil și generator de conflicte în cadrul colectivului, nerespectarea termenelor de realizare a lucrărilor din cauza programului decalat de lucru; realizarea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu, atitudine agresivă manifestată prin intenții de agresiune fizică față de directorul instituției.
În decizia de sancționare s-a apreciat că, prin aceste fapte, contestatoarea a încălcat prevederile art. 89, lit. s, w din Regulamentul ordine interioară al Primăriei sectorului 2 și ale art.8, alin.3, art. 12. alin.1 din Legea nr. 47/2004 și în baza art.264, alin.1, lit. a din Codul munciis -a dispus sancționarea contestatoarei cu avertisment scris.
Instanța a înlăturat susținerea contestatoarei în sensul că dispoziția nr.48/2008 este lovită de nulitate deoarece nu s-au respectat prevederile art.268 pct.2 lit. F din Codul muncii de indicare a instanței competenta cu motivarea că în doctrină s-a statuat că acest aspect nu este un motiv de nulitate absolută, față de împrejurarea că prin lege s-a prevăzut expres var in cazul in care cererea se introduce la o instanța necompetenta aceasta in baza art. 137 Cod procedura civila raportat la art. 158/2 alin.1 Cod Procedură Civilă, urmează sa-si decline competenta de soluționarea a cauzei la instanța competenta.
Tribunalul a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.268, pct.2 lit.a, b, d si e din Codul muncii.
Angajatorul potrivit art.268, pct.2 lit. a din Codul muncii are obligația sub sancțiunea nulități absolute sa descrie fapta care constituie abatere disciplinara.
Verificând tribunalul a constatat că toate cele 4 fapte sunt descrise în mod general fără elemente de identificare a acestora în raport de care să se verifice aplicabilitatea prevederilor art.268 al.1 din Codul muncii și ale art.263 alin.2 din Codul muncii care definește abaterea disciplinară.
Prima faptă reținută referitoare la comportamentul irascibil și generator de conflicte în cadrul colectivului nu conține datele din care să rezulte manifestările acestui comportament, în ce a constat în mod efectiv comportamentul și ce conflicte a generat în cadrul colectivului.
Cea de a doua faptă constând în nerespectarea termenelor de realizare a lucrărilor din cauza programului decalat de lucru este menționat tot în termeni generali întrucât era necesar să se precizeze în concret lucrările, termenul de realizare al acestora și data când au fost efectuate de către salariată.
A treia faptă se referă la realizarea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu fără să se specifice în concret care anume sarcină de serviciu nu a fost îndeplinită sau îndeplinită necorespunzător și în raport de care elemente.
A patra fapta reținută de angajator privește atitudinea agresivă manifestată prin amenințări și intenții de agresiune fizică față de directorul direcției. Tribunalul a apreciat că această faptă privește comportamentul contestatoarei, însă nu conține elementele din care să rezulte atitudinea agresivă în sensul că era necesar să se specifice data când a avut loc manifestarea agresivă și față de cine anume.
De asemenea nu s-a specificat data sau datele în care contestatoarea a amenințat și pe cine anume. Era necesar să se precizeze și elementele din care s-a dedus intenția de agresiune fizică față de directorul direcției.
In concluzie tribunalul a constatat că angajatorul nu a respectat prevederile art.268alin.2 lit. a din Codul muncii motiv față de care dispoziția contestată este lovita de nulitate absolută.
Sub aspectul netemeiniciei deciziei contestate se apreciază de către instanța de fond că în baza art.287 din Codul muncii angajatorul avea obligația să facă dovada săvârșirii faptelor reținute prin dispoziția nr.428/20008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat proba cu înscrisuri ce a fost admisă de instanță.
Instanța în baza art. 129 CPC a dispus administrarea probei testimoniale față de faptele reținute prin decizia contestată ce vizau comportamentul contestatoarei și a faptul că în cuprinsul deciziei s-a specificat că numita cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, procedura care nu era obligatorie în speță față de prevederile art.267 din Codul muncii, a dat o declarație în care a prezentat aspecte referitoare la modul de comportare al contestatoarei reținut ca fiind abatere disciplinară.
Această martoră în declarația sa a apreciat comportamentul contestatoarei necorespunzător, dar nu a putut să explice în ce constă acesta în cadrul discuției ce a avut loc între contestatoare și directoarea Direcției Management Proiect si Integrare Europeană. Martora a apreciat comportamentul contestatoarei ca fiind agresiv față de împrejurarea că în timpul discuției salariata s-a aplecat către directoare.
Tribunalul a apreciat că acest fapt nu conduce logic la ideea unui comportament agresiv. A precizat martora ca personal a avut un mic incident cu contestatoarea determinat de un aspect al relațiilor de serviciu.
Față de această declarație a martorei instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada comportamentului irascibil generator de conflicte în cadrul colectivului și a unei atitudini agresive manifestată prin amenințări sau a unei intenții de agresiune fizică față de directorul direcției.
Tribunalul a apreciat că nu a avut posibilitatea să verifice cu privire la celelalte două fapte indicate în mod general, ce sarcini de serviciu nu și-a realizat corespunzător contestatoarea potrivit a obligațiilor care le avea și care anume termene nu au fost respectate pentru a se constata în conformitate cu prevederile art.263 alin.2 din Codul muncii dacă s-a săvârșit o acțiune sau inacțiune cu vinovăție de către salariată.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs pârâta Primăria Sectorului 2 B, invocând dispozițiile art. 304/1 Cod pr.civilă, cu motivarea că instanța de judecată, în mod greșit a apreciat că nu s-a probat caracterul irascibil și generator de conflicte al reclamantei; nu au fost dovedite elementele din care să rezulte atitudinea agresivă manifestată prin amenințări și agresiune fizică față de directorul instituției
Recurenta-pârâtă susține că instanța nu a luat în considerare declarațiile martorilor audiați în cadrul cercetării prealabile și precizează că martorii care au dat declarații cu privire la incidentul din 18.01.2008 privind intențiile de agresiune fizică la adresa d-nei, directorul acestei direcții sunt persoane angajate în cadrul Direcției Management Proiecte și Integrare Europeană (direcție în cadrul căreia este angajată și reclamanta).
Acest fapt este de natură să dovedească fără nici un dubiu caracterul agresiv și comportamentul generator de conflicte al reclamantei, având în vedere că persoanele audiate, fiind colegi cu reclamanta, cunosc amănunțit modul în care aceasta își desfășoară activitatea zilnică.
Mai precizează recurenta pârâtă că, prin declarația semnată de, si G este confirmată atitudinea agresivă a reclamantei față de directorul direcției în data de 18.01.2008, precum și faptul că aceasta i-a amenințat în dese rânduri că îi va reclama la Primar, menționându-se totodată faptul că reclamanta a avut un comportament conflictual și în cursul anului 2007.
De asemenea, deși declară că nu se afla la locul producerii incidentului, angajată a aceleiași direcții precizează faptul că reclamanta a avut un comportament conflictual față de directorul direcției și față de colegi pe parcursul anului 2007.
precizează faptul că nu se afla la locul producerii incidentului din data de 18.01.2008 dar că a asistat la unele discuții în contradictoriu între d-na și reclamanta, desfășurate pe un fond de irascibilitate.
Recurenta susține că pentru aceste motive, concluziile referatul din 19.02.2008 al Direcției Resurse Umane au fost în sensul însușirii declarațiilor martorilor, colegi ai reclamantei, cu propunerea de sancționare a acesteia, fapt care s-a și întâmplat prin dispoziția Primarului Sectorului 2 fiind aplicată sancțiunea "avertismentul scris".
În acest sens, recurenta pârâtă consideră că sancțiunea nu are un caracter punitiv excesiv deși toate probele administrate în cauză dovedesc fapte grave care afectează calitatea relațiilor de muncă din cadrul direcției respective și care încalcă normele de conduită pe care personalul contractual este obligat să le respecte.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin criticile formulate în recurs, intimata dezvoltă aspectele de temeinicie pe care instanța de fond le-a analizat odată cu aspectele de nelegalitate, acestea din urmă fiind cele care au determinat cu prioritate anularea deciziei contestate.
Sub aspectul legalității deciziei, Curtea apreciază că instanța de fond a constatat corect că faptele nu au fost descrise complet și concret, pentru a se putea efectua controlul jurisdicțional, acestea fiind redate în cuprinsul deciziei în termeni generici, care nu individualizează circumstanțele reale ale săvârșirii lor pentru a se verifica dacă au fost calificate în mod coresponzător drept abatere disciplinară. Astfel menționarea ca fiind abateri disciplinare a unui comportament necorespunzător, nerespectarea termenelor de efectuare a lucrărilor, realizarea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu sau atitudinea agresivă, cu referire la faptul că au fost prezentate într-un referat anexat deciziei, fără a se preciza în ce constă comportamentul neadecvat, care sunt lucrările ce nu au fost efectuate la timp sau necorespunzător și în ce a constat atitudinea agresivă față de șeful ierarhic, este o împrejurare de natură a încălca dispozițiile art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii care impun sub sancțiunea nulității ca în decizie să fie descrise faptele ce atrag răspunderea disciplinară.
În conformitate cu dispozițiile art. 77 din Codul muncii motivele de fapt și de drept din decizie nu pot fi completate cu elemente extrinseci acestei decizii, cum ar fi referate, rapoarte, declarații de martori care să individualizeze circumstanțele săvârșirii faptelor, în condițiile în care acestea nu au fost prevăzute în cuprinsul deciziei.
Chiar dacă instanța de fond a analizat și temeinicia deciziei raportată la elementele exterioare deciziei, Curtea apreciază că aspectele de legalitate primează astfel încât, față de nulitatea constatată sub acest aspect, necriticată în recurs, dovedirea abaterilor disciplinare prin probele analizate în cauză, are un caracter subsidiar și nu mai prezintă relevanță în soluționarea cauzei.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât PRIMARUL SECTORULUI 2 AL MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.454 din data de 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12822/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 06.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex.05.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2991/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1557/2009. Curtea... → |
|---|
