Contestație decizie de sancționare. Decizia 459/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 459/2008
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.998/LM/2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta SC ROMÂNIA SRL solicitând a se constata nulitatea absolută a deciziei nr. 1475/7.03.2007 în ceea ce privește abaterea constând în întârzieri la programul de lucru, anularea deciziilor nr. 1475/7.03.2007 și 1651/16.03.2007 emise de pârâtă prin care i s-a aplicat sancțiunea "avertisment", precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este manager operațiuni vamale și transporturi la societatea pârâtă, iar aplicarea sancțiunii "avertisment" prin două decizii diferite este abuzivă.
Referitor la prima decizie reclamantul a invocat nulitatea acesteia deoarece nu cuprinde descrierea faptelor, iar pe fondul cauzei s-a susținut că întârzierile la programul de lucru sunt perfect justificate datorită atribuțiilor de serviciu; neefectuarea pe suport informatic a situației orelor suplimentare necesare a fi prestate de către subordonații săi nu îi este imputabilă dat fiind că munca suplimentară nu se poate programa și se efectuează doar cu acordul salariaților; neefectuarea pe suport informatic a situației transporturilor în forma cerută de pârâtă nu îi este imputabilă de asemenea față de faptul că a solicitat fiecărui transportator să comunice în mod direct către directorul fabricii informațiile cerute, ceea ce aceștia au și făcut.
În ceea ce privește cea de-a doua decizie de sancționare, reclamantul a arătat că în virtutea funcției pe care o deținea refuzul de a părăsi sala unde avea loc o ședință operațională s-a datorat dorinței de a fi informat în legătură cu activitățile ce vizau departamentul transporturi.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că la emiterea ambelor decizii au fost respectate dispozițiile art. 268 Codul muncii privind descrierea abaterilor disciplinare, dar și termenul de 30 zile prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 998/LM/2007 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că nulitatea absolută a deciziei nr. 1475/2007 nu poate fi pronunțată raportat la prevederile art. 268 alin. 2 litera a și art. 268 alin. 1 și 2 litera a Codul muncii deoarece faptele reținute în sarcina reclamantului au fost pe larg menționate, cercetarea disciplinară vizând tocmai stabilirea existenței abaterii disciplinare.
Pe fondul cauzei s-a menționat că prima decizie de sancționare a fost aplicată pentru neîndeplinirea a două sarcini de serviciu trasate pe cale ierarhică, fapte ce reprezintă abateri disciplinare în conformitate cu prevederile art. 71 litera a punctul 11 din, respectiv nu a prezentat în forma și la solicitarea superiorului ierarhic două situații cu salariații care vor participa la un program prelungit de lucru și cu transporturile din și înspre fabrică.
Apărarea formulată de reclamant a fost înlăturată de către instanță, care a mai reținut că întocmirea situațiilor estimative de către șefii de departament, cu privire la necesitatea efectuării de ore suplimentare de către personalul din subordine, reprezintă o procedură obișnuită în cadrul unității.
În ceea ce privește situația transporturilor chiar reclamantul a recunoscut în cadrul cercetării prealabile că nu a întocmit situația transporturilor în forma cerută de șeful ierarhic și nici nu a verificat acuratețea datelor transmise de transportatori prin mesaje electronice.
Cea de-a doua decizia a fost emisă pentru împotrivirea reclamantului de a părăsi locația în care se desfășura o ședință operațională, aceasta reprezentând abatere disciplinară conform art. 71 litera a punctul 11 și 18 și art. 71 litera b punctul 12 din.
Instanța fondului a reținut din probele de la dosar că la ședințele operaționale zilnice participau reprezentanți ai departamentelor cu activități de producție, departamentul Operațiuni vamale și Transporturi nefiind convocat în mod obișnuit, chiar dacă reclamantul a fost solicitat uneori în cadrul acestor ședințe, în funcție de problemele unității. În acea zi reclamantul s-a prezentat la ședință, a insistat să participe, a cerut explicații și a părăsit sala de ședință doar după o discuție apreciată de martori ca neprincipială, încălcându-se regulile de disciplina muncii.
În raport de criteriile prevăzute de art.266 Codul muncii tribunalul a apreciat că abaterile săvârșite de reclamant au justificat aplicarea sancțiunii reglementate de art. 264 alin. 1 litera a Codul muncii, respectiv a "avertismentului", ca cea mai ușoară sancțiune disciplinară.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
Recurentul a precizat că a solicitat constatarea nulității absolute a decizie nr. 1651/2007 întrucât în cuprinsul acesteia nu se arată în nici un fel anul, luna și ziua în care ar fi avut loc aceste întârzieri.
. sunt perfect justificate, deoarece reclamantul este obligat să facă deplasări la sediul vamal la orice oră din zi. Dacă la ora 8 dimineața este în vamă, pentru operațiuni vamale pentru societate, logic că nu poate fi și la sediul societății în același timp.
Referitor la situația transporturilor în formă de tabel excel, reclamantul este cel care a cerut fiecărui transportator să trimită persoanelor interesate aceste informații, lucru îndeplinit de altfel de către aceștia. Întrucât directorul fabricii a primit și primește zilnic tabelele excel direct de la transportatori, în urma inițiativei sale și după solicitarea directorului, nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară a reclamantului.
În privința situației amănunțite a muncii suplimentare, fiind vorba de muncă peste program, care se prestează cu acordul salariatului, această situație nu poate fi impusă și programată.
Referitor la cea de-a doua decizie reclamantul a precizat că în virtutea funcției sale, avea dreptul de a participa la ședința operațională zilnică, unde se discutau și aspecte privind transporturile și vămuirea mărfurilor.
Recurentul consideră că este o victimă conjuncturală a soților, deoarece a concurat cu pentru postul de director logistică.
Intimata pârâtă SC ROMANIA SRL Dad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului având în vedere că recurentul nu indică nici un motiv de nelegalitate a hotărârii, și totodată nu contestă deloc vinovăția ce i-a fost stabilită cu privire la săvârșirea faptelor pentru care a fost sancționat prin cele două decizii de sancționare.
A fost invocată și excepția tardivității formulării recursului, excepția asupra căreia intimata a revenit, dat fiind faptul că ziua de 24.12.2007 a fost declarată zi liberă nelucrătoare prin HG nr. 1511/2007.
Curtea, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursul nu este fondat.
Primul motiv de recurs ce vizează greșita nereținere de către instanța de fond a nulității absolute a deciziei nr. 1651/2007 este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele motive:
Art. 268 Codul muncii sancționează cu nulitatea absolută numai nedescrierea faptei. Nemenționarea datei săvârșirii faptei poate atrage nulitatea absolută doar în situația în care în lipsa oricăror alte indicii nu poate fi stabilită în nici un mod data săvârșirii acesteia, și deci a respectării termenelor menționate la alin. 1 acestui articol.
Din analiza deciziei atacate rezultă însă că aceste date sunt menționate în cuprinsul deciziei, unde se arată că fapta a fost săvârșită în formă continuă, data epuizării sale fiind apreciată ca fiind 6.02.2007 când refuzul de îndeplinire a sarcinilor trasate nu a mai putut fi pus la îndoială.
Pe fondul cauzei se rețin următoarele:
Este adevărat că în virtutea atribuțiilor de serviciu, reclamantul trebuia să facă deplasări la sediul vamal, însă pentru fiecare deplasare trebuie să existe o justificare, respectiv reclamantul putea să dovedească cu actele depuse sau cu orice alte mijloace de probă că a lipsit de la sediul firmei în interes de serviciu, acesta neputându-se ascunde în spatele unui program flexibil pentru a lipsi de la serviciu.
Pe de altă parte lipsa reclamantului de la programul normal de lucru a fost sesizată numai în cursul dimineților, nu și în alt moment al zilei, ceea ce a dus la concluzia că acesta întârzia la programul de muncă. Totodată, având în vedere că acesta avea superiori ierarhici, reclamantul putea să anunțe de fiecare dată că lipsea de la serviciu pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției sau putea mandata pe alt angajat să realizeze aceste deplasări la sediul vamal.
Având în vedere că martorii audiați de către instanța fondului au confirmat că reclamantul lipsea deseori de la program diminețile, corect s-a reținut comiterea unei abateri disciplinare.
În ceea ce privește situația transporturilor, reclamantul nu se poate apăra prin aceea că a cerut transportatorilor să trimită aceste informări directorului, deoarece reclamantului îi revenea sarcina să monitorizeze dacă transportatorii își și îndeplinesc această sarcină, dacă datele corespund celor solicitate de către conducerea societății și dacă sunt trimise în formatul excel.
Practic prin măsurile dispuse de către reclamant în sensul ca transportatorii să transmită datele cerute, acesta s-a degrevat de sarcinile ce i-au fost dispuse, manifestând astfel lipsă de implicare față de măsurile trasate pe linie ierarhică.
Nu se pot reține nici apărările formulate în ceea ce privește situația cu orele suplimentare ce vor fi realizate.
Tocmai pentru că aceste ore suplimentare nu se pot realiza decât cu acordul salariatului se putea stabili foarte ușor dacă există angajați care doresc să presteze astfel de ore suplimentare și respectiv numărul acestora.
În consecință, realizarea unui tabel excel cu aceste ore, tabel necesar pentru stabilirea drepturilor salariale ce urmează a fi acordate, nu era deloc greu de realizat, implicând un efort minim, dat fiind și faptul că în subordinea reclamantului nu erau multe persoane.
În ceea ce privește cea de-a doua decizie, trebuie reținut că funcția deținută de reclamant nu îl îndreptățea la participarea la orice ședință operațională, cu atât mai mult cu cât superiorul ierarhic al reclamantului era prezent la aceste ședințe.
De altfel, martorii audiați au declarat că de regulă reclamantul nu participa la asemenea ședințe, însă uneori la solicitarea acestuia, îi era permisă participarea., dacă se discutau probleme legate direct de departamentul condus de reclamant prezența acestuia era solicitată.
Reclamantul nu poate impune conducerii societății prezența sa la ședințele pe care le organizează zilnic, mai ales dacă nu se discută aspecte în care să fie implicat departamentul condus de reclamant.
Conduita reclamantului nu poate fi apreciată ca normală, motiv pentru care în mod corect prima instanță a apreciat că faptele săvârșite sunt abateri disciplinare, însă față de gravitatea lor relativ redusă, sancțiunea aplicată - avertismentul este proporțională sub aspectul faptelor comise și a persoanei care le-a comis.
Față de considerentele menționate, criticile formulate de recurent neîncadrându-se în nici unul dintre motivele de modificare sau casare ale hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, recursul formulat apare ca neîntemeiat, astfel că în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
Nefiind solicitate cheltuieli de judecată, nu se vor acorda.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 998/LM/2.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.04.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red./22.04.2008
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 532/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 306/2009. Curtea... → |
|---|
