Contestație decizie de sancționare. Decizia 3208/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1135/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3208/
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-intimat de împotriva sentinței civile nr.1604 din data de 05.11.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr.1749/C/2008), în contradictoriu cu intimatul-contestator - având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-contestator personal, lipsind recurentul-intimat de
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 12.05.2009 de către recurentul-intimat de C cerere, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, întemeiată pe dispozițiile art.156 Cod proc. civ.
Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea intimatului-contestator, după care acordă cuvântul acestuia asupra cererii de amânare a judecății pricinii formulată în scris de către recurentul-intimat de C, pentru lipsă de apărare.
Intimatul-contestator având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare a judecății pricinii formulată de ătre recurentul-intimat.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a judecății pricinii formulată de către recurentul-intimat de C, pentru lipsă de apărare, având în vedere faptul că acesta a avut timp suficient pentru a apela la un avocat care să-i reprezinte interesele în raport de data declarării recursului, respectiv 23.12.2008. Intimatul-contestator, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-contestator având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurentul-intimat de C, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate, pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1604/5.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis contestația formulata de contestatorul împotriva deciziei nr. 67 din 05.06.2008 emisa de intimatul de; a admis excepția tardivității emiterii deciziei contestate.
A anulat decizia și a dispus restituirea către contestator a sumelor reținut în baza deciziei anulate.
A obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 300 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că la data de 04.04.2008 a avut loc o ședința de lucru în cadrul paratului de C, ședință la care s-au purtat discuții în contradictoriu între reclamant și directorul unității pârâte.
Ca urmare a faptelor petrecute în ședința din data de 04.04.2008, conducătorul instituției, a întocmit un raport înregistrat la data de 05.05.2008, iar datorită celor susținute în raport s-au emis multe înscrisuri, respectiv un proces-verbal al comisiei de etică și disciplină nr. 878/27.05.2008, un referat al aceleiași comisii nr. 880/27.05.2008, iar în final, Decizia nr. 67 din data de 05.06.2008.
Art. 268 alin. 1 din Codul muncii prevede că "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei" în cauza dedusă judecății rezultă că luarea la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare de către conducătorul instituției s-a realizat la data de 04.04.2008, data ședinței de lucru la care au participat atât reclamantul cât și directorul unității, ca reprezentant legal al pârâtului.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că data luării la cunoștință este tocmai data ședinței de lucru, 04.04.2008, iar unitatea avea la dispoziție termenul de 30 de zile calendaristice pentru luarea unei măsuri disciplinare, dar, depășindu-se acest termen de decădere prevăzut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii (pârâtul emițând decizia de sancționare la data de 05.06.2008), instanța din oficiu a invocat excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare disciplinară a reclamantului, excepție care a fost admisă ca atare și anulată decizia, dispunându-se restituirea către contestator a sumelor reținute în baza deciziei anulate
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs de C, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, a arătat că prin sentința civilă sus indicată Tribunalul Călărașia admis contestația formulata de contestatorul, împotriva deciziei nr. 67 din 05.06.200S emisă de recurentul de C, anulând această decizie, motivat de faptul că decizia emisă a fost tardivă, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii. S-a reținut că, "luarea la cunoștința despre săvârșirea abaterii disciplinare de către conducătorul instituției s-a realizat la data de 04.04.2008, data ședinței de lucru la care au participat atât reclamantul cât și reprezentantul legal al pârâtului."
Recurentul arată că faptele, într-adevăr, s-au petrecut în ședința din data de 04.04.2008, însă sesizarea propriu-zisă a avut loc în data de 05.05.2008, așa cum rezultă din raportul înregistrat sub nr. 758 din data de 05.05.2008, deci în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 268 alin. 1 Codul muncii.
Termenul de 30 de zile, termen prevăzut de art. 268 alin. Codul muncii, curge de la data la care reprezentantul angajatorului, abilitat să aplice sancțiuni disciplinare, a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii.
Luarea la cunoștință nu are loc în momentul în care s-au petrecut faptele de indisciplină, ci, sesizarea se face, conform legii, printr-o notă de constatare, referat, proces-verbal, raport, etc. având o dată certă, prin înregistrarea în registrul unității, și nu prin simpla prezență în acel loc, a reprezentantului legal al unității, la momentul săvârșirii actelor de indisciplină.
Deși faptele contestatorului au fost îndreptate împotriva reprezentantului unității, respectiv împotriva directorului, acesta nu putea lua o măsură, fără ca faptele petrecute să fie analizate de comisia de disciplină, comisie care trebuia sesizată în conformitate cu dispozițiile legale și cu regulamentul de funcționare, fapt petrecut de altfel în baza sesizării înregistrate sub nr. 758 din 05.05.2008.
Faptul că persoana lezată este chiar directorul unității, nu îl exonerează pe acesta de obligația de a sesiza, în scris, și de a înregistra raportul cu privire la abaterile contestatorului, chiar dacă el este cel care trebuie să ia masuri, masuri ce au fost luate, ulterior, în baza unei anchete efectuate de comisiile abilitate, comisii înființate în conformitate cu dispozițiile legii.
Termenul în discuție, de 30 de zile, se calculează în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. 1 proc. civ. pe zile libere, adică nu se iau în calcul nici ziua în care a început și nici cea când s-a sfârșit.
În baza raportului 758/ 05.05.2008, s-a efectuat o anchetă de către Comisia de și Disciplină din cadrul ui de, comisie înființată în baza legii conform Deciziei nr. 96/ 03.12.2007, decizie depusă la dosarul cauzei.
Cu privire la legalitatea sancțiunii, se poate observa că au fost respectate întocmai prevederile procedurale, s-a încercat rezolvarea pe o cale amiabilă a conflictului, însă atitudinea ostilă a reclamantului a condus la această măsură disciplinară, aplicată conform legii.
Recurentul precizează că, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Legea nr.311/2003, în cadrul muzeelor, consiliul de administrație este organul deliberativ de conducere.
Pentru aceste considerente, în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 304 pct. 9 proc. civ, motiv pentru care recurentul solicită ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 3. proc. civ. să fie admis recursul, și casată sentința civila nr. 1604 pronunțată de Tribunalul Călărași la data de 05.11.2008, întrucât instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, art. 268 alin. 1 din Codul muncii fixează două termene ce trebuie respectate pentru aplicarea valabilă a sancțiunii disciplinare: pe cel de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, respectiv pe cel de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Textul nu precizează în ce modalitate trebuie să se ia la cunoștință de săvârșirea faptei, rezultând că aceasta se poate face în orice mod, cu condiția de a fi dovedit (prin orice mijloc de probă, întrucât este vorba de un fapt juridic).
Din acest punct de vedere, teoria și practica judiciară au acreditat ideea că termenul de 30 de zile curge de la data aducerii la cunoștință, printr-un raport, referat, altă sesizare scrisă, celui îndrituit să aplice sancțiunea, ca dovadă a cunoașterii săvârșirii faptei, în acele situații în care nu se dovedește, fără echivoc, că a cunoscut-o anterior printr-o altă modalitate.
În speță, este neserios să se pretindă că termenul curge de la data aducerii la cunoștința directorului, prin cerere scrisă, a săvârșirii faptei de către salariat, de vreme ce acesta a săvârșit- împotriva aceluiași director, cu ocazia ședinței de lucru din 04.04.2008, ocazie cu care a cunoscut fapta în mod direct și nemediat și de la care curge și termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancțiunii, condiția legii, anume luarea la cunoștință, fiind îndeplinită.
Din acest punct de vedere, sunt nepertinente considerațiile legate de imposibilitatea de aplicare a sancțiunii disciplinare în absența cercetării prealabile, cele două condiții, efectuarea cercetării disciplinare și respectarea termenului de sancționare fiind distincte și deopotrivă valabile, neexistând nici un temei în lege pentru a amâna începutul curgerii termenului de 30 de zile până după efectuarea cercetării disciplinare.
Rezultă, pe baza celor expuse, că hotărârea primei instanțe e legală sub aspectul constatării tardivității sancționării, ceea ce face de prisos cercetarea temeiniciei măsurii, prin urmare, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intimat de împotriva sentinței civile nr.1604 din data de 05.11.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr.1749/C/2008), în contradictoriu cu intimatul-contestator .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.05.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored:
2 ex/. 01.07.2009
Jud. Fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1433/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3469/2009. Curtea... → |
|---|
