Contestație decizie de sancționare. Decizia 3300/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3300
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul COLEGIUL ECONOMIC A împotriva sentinței civile nr.389 din 10 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, contestație la decizia de sancționare.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâtul recurent Colegiul Economic A, avocat, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a comunicat reprezentantului pârâtului recurent un exemplar de pe întâmpinarea depusă de reclamanta intimată și, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului a solicitat, în principal, admiterea recursului potrivit motivelor arătate în scris, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației, iar în subsidiar, în cazul în care se rețin motivele de nulitate a deciziei de sancționare, solicită admiterea lui, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că în mod greșit a apreciat prima instanță că nu au fost respectate dispozițiile art.268 alin.2 lit.a și f din Codul muncii, în sensul că decizia de sancționare nu cuprinde descrierea faptei săvârșite și indicarea instanței competente, câtă vreme, în realitate, aceste dispoziții au fost respectate, făcându-se trimitere la documentele prin care s-a probat săvârșirea faptei și temeiul încadrării sale ca abatere disciplinară și totodată, a fost indicat termenul, calea de atac și instanțele competente.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 389 din 10 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de contestatoarea împotriva intimatului Colegiul Economic A, s-a constatat nulă decizia nr. 22/9.04.2008, privind sancționarea disciplinară a contestatoarei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că decizia contestată nu cuprinde elementele prevăzute de art.268 alin.2 lit.a și f Codul muncii și anume, fapta nu este descrisă în materialitatea sa ci doar încadrată ca abatere disciplinară și nu este precizată perioada pentru care se pune în executare sancțiunea reținerilor din salariu.
Apărările intimatei au fost apreciate ca nefondate întrucât arătarea conținutului raportului Comisiei de cercetare în cuprinsul deciziei nu echivalează cu descrierea faptei. Înscrisurile indicate în decizie ca și suport pentru aplicarea sancțiunii nu sunt de natură a evita nulitatea deciziei, textul art.268 Codul muncii arătând imperativ că în decizie trebuie descrisă fapta și arătată instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Împotriva hotărârii, a declarat recurs pârâtul Colegiul Economic A, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației.
În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art.116 lit.c din Legea nr. 128/1997, hotărârea este criticată sub aspectul nelegalității pentru următoarele:
Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.268 alin.1 pct.f din Codul muncii, fără a avea în vedere că nu există omisiuni în decizia contestată care să atragă nulitatea absolută, întrucât în conținutul deciziei s-a arătat fapta săvârșită de reclamantă și s-a făcut trimitere la documentele prin care s-a probat săvârșirea faptei și temeiul încadrării sale ca abatere disciplinară.
Referitor la calea de atac și adresarea către instanțele competente fără a le nominaliza, se arată că prevederile art.268 pct.f Codul muncii, trebuie coroborate cu prevederile art.268 alin.5 Codul muncii și art.291 Codul muncii, care fac trimitere la dispozițiile din Codul procedură civilă în materia competenței materiale a instanțelor de judecată.
În concluzie, se arată că lipsa mențiunilor din decizia de sancționare disciplinară constituie motiv de nulitate absolută dar nu și formularea acestora care poate fi interpretată formal, astfel cum a procedat greșit instanța de fond.
Prin întâmpinare, intimata s-a opus admiterii recursului, arătând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar susținerile recurentului privind omisiunile s-au motivele care atrag nulitatea absolută a deciziei nu sunt fondate.
Intimata a invocat excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare disciplinară, apreciind-o ca o " deficiență" a emiterii deciziei, care a fost dovedită în cauză.
Examinând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 22/9.08.2008 emisă de Directorul Colegiului Economic A, stabilește o sancțiune disciplinară în sarcina contestatoarei pentru o faptă apreciată ca abatere disciplinară, menționându-se în preambulul deciziei că în perioada 12-13 decembrie 2007, contestatoarea a utilizat materiale didactice fără respectarea normelor de securitate și igienă, punând în pericol sănătatea elevilor.
În dispozitivul deciziei de sancționare disciplinară a fost menționat termenul de 30 de zile pentru contestarea deciziei la instanțele judecătorești competente, fără indicarea instanței competente în soluționarea contestației.
Mențiunea privind instanța competentă, fără indicarea în concret a acesteia, nu reprezintă un motiv de nulitate absolută, în sensul prevederilor art.268 lit.f Codul muncii, întrucât instanța competentă și termenul de introducere a contestației sunt prevăzute de lege și au efect în virtutea dispozițiilor legale în materie, fără a fi necesară mențiunea în concret a acestor dispoziții care stabilesc calea de atac, termenul și competența instanțelor judecătorești.
Cu referire la descrierea faptei care a stat la baza aplicării sancțiunii disciplinare se constată că, aceasta a fost inserată în decizia contestată și au fost menționate dispozițiile legale care stabilesc încadrarea faptei săvârșite de către contestatoare ca abatere disciplinară.
Reținând cele de mai sus, se constată că dispozițiile art.268 alin.2 lit.a și f Codul muncii au fost respectate în emiterea deciziei de sancționare disciplinară, acest act juridic fiind valabil încheiat din perspectiva celor de mai sus, însă, se constată nulitatea deciziei de sancționare disciplinară prin prisma dispozițiilor art.114 din Legea nr. 128/1997, în sensul că emiterea deciziei s-a realizat cu nerespectarea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut de lege în aplicarea sancțiunii de la data săvârșirii faptei.
Astfel, fapta s-a săvârșit în perioada 12-13 decembrie 2007, iar aplicarea sancțiunii a avut loc la data de 9.04.2008.
În considerarea celor de mai sus, urmează a se respinge recursul în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul recurent COLEGIUL ECONOMIC A împotriva sentinței civile nr.389 din 10 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - DR.- -
GREFIER,
- -
Red./18.12.2008
Thred./18.12.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Aurelia Schnepf, Carmen Pârvulescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2919/2008. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
