Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 218/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6166/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.218R
Ședința publică din data de 15.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.5833 din data de 06.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29949/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI, având ca obiect "contestație decizie suspendare contract de muncă".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul Instituția Primarului Orașului, prin consilier juridic cu delegație la fila 37 dosar fond, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul Instituția Primarului Orașului, prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5833/06.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29949/3/LM//2009 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Instituția Primarului Orașului - prin Primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut că angajatorul a formulat o plângere penală împotriva reclamantului, astfel că acesta poate avea inițiativa suspendării contractului de muncă al reclamantului conform art-.52 al.1 lit.c din Codul muncii.
Pârâtul angajator a înțeles să uzeze de dreptul său prevăzut de Codul muncii, astfel că prin dispoziția contestată a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acestuia.
Prima instanță a avut în vedere faptul că plângerea penală formulată de angajator are legătură cu funcția reclamantului și a apreciat în aceste condiții ca fiind legală măsura suspendării contractului individual de muncă dispusă de intimată pe perioada cercetării acestei plângeri și până la finalizarea ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat contestatorul, criticând hotărârea instanței de fond prin prisma art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.
A arătat recurentul că instanța de fond a omis să analizeze plângerea penală pe care acesta a formulat-o, deși înscrisuri în acest sens se aflau la dosarul cauzei.
Astfel, instanța de fond nu a făcut referire în motivarea hotărârii la plângerea penală pe care recurentul-contestator a formulat-o împotriva angajatorului pentru denunțare calomnioasă și alte fapte.
A precizat recurentul că la baza emiterii deciziei de suspendare a sa din funcția de consilier personal al primarului, a stat plângerea prealabilă, neprobată, formulată de secretarul Primăriei, la care a aderat ulterior și primarul, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice.
S-a referit recurentul și la faptul că ambele plângeri penale au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria C, aflându-se în faza premergătoare de cercetare la Inspectoratul de Poliție al Județului I - Serviciul de Investigare a Fraudelor.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond nu a pus în discuția părților în contradictoriu proba cu înscrisuri evidențiată anterior, deși aceasta era legală, verosimilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei, susținând, în concluzie, că angajatorul a dispus în mod abuziv suspendarea sa din funcție.
Prin cererea depusă la data de 07.10.2009, recurentul-contestator s-a referit la principiul egalității părților sub aspectul necesității punerii în discuție a părților, a înscrisului constituit de plângerea sa penală.
Recurentul-contestator a solicitat judecarea recursului și în lipsa sa, potrivit art.242 al.2 Cod pr.civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de acele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția nr.600/06.07.2009, Primăria orașului a dispus suspendarea recurentului-contestator din funcția de consilier personal al primarului, începând cu data de 07.07.2009, măsura fiind luată în raport de art.52 al.1 lit.c din Codul muncii.
Potrivit art.52 al.1 lit.c din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului.
Investită cu soluționarea contestației împotriva dispoziției mai sus arătată, emisă de intimată, instanța avea a se pronunța asupra legalității măsurii suspendării contractului individual de muncă din perspectiva îndeplinirii cerințelor impuse de art.52 al.1 lit.c din Codul muncii, ceea ce instanța de fond a și făcut, reținând că, în raport de prevederile legale citate, angajatorul putea avea inițiativa suspendării contractului individual de muncă al angajatului și că, în speță, plângerea penală formulată de angajator, care a justificat suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului, are legătură cu funcția acestuia.
Susținerile recurentului-contestator referitoare la plângerea sa penală formulată împotriva angajatorului, respectiv la concludența și pertinența înscrisului doveditor al formulării plângerii penale în soluționarea cauzei de față, nu pot fi reținute, având în vedere obiectul dedus judecății în prezentul litigiu - contestație împotriva dispoziției de suspendare a contractului individual de muncă - și faptul că ceea ce prezintă relevanță este îndeplinirea cerințelor art.52 al.1 lit.c Codul muncii.
Ori, în cauză, așa cum am arătat, prin actele depuse la dosarul primei instanțe (filele 4-6,11 dosar fond), intimata a făcut dovada formulării unei plângeri penale împotriva salariatului, condiție impusă de textul de lege menționat pentru ca angajatorul să poată avea inițiativa suspendării contractului individual de muncă al salariatului.
Din perspectiva celor arătate, nu poate fi reținută susținerea recurentului-contestator vizând încălcarea principiului egalității părților în fața legii și a autorităților publice, cu referire la necesitatea punerii în discuția părților a înscrisului care se referă la plângerea sa penală.
Se mai reține în același context faptul că, formularea unei plângeri penale de către salariat împotriva angajatorului nu poate fi de natură a afecta legalitatea măsurii dispusă de angajator, de suspendare a contractului individual de muncă al salariatului întemeiată pe art.52 al.1 lit.c din Codul muncii, precum și faptul că în cazul în care se constată nevinovăția salariatului, acesta beneficiază de prevederile al.2 al art.52 din Codul muncii.
Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.5833 din data de 06.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29949/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./26.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Opriș Daniela Elena
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 3300/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2138/2009. Curtea... → |
|---|
