Contestație decizie de sancționare. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 355
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.1634/ 24.10. 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia recursul este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA I, solicitând constatarea nulității deciziei de sancționare nr.56/17.04.2008 și obligarea acesteia la restituirea sumelor reținute nelegal și cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că este salariat al pârâtei în funcția de inginer la secția, fiind supus la numeroase presiuni din parte conducerii unității, concretizate în sancționarea repetată pentru situații de care nu se face vinovat. Astfel, a fost emisă decizia nr.51/2007 care a fost anulată de Tribunalul Iași. Prin ultima decizie i s-a diminuat salariul cu 10% pentru o perioadă de trei luni.
Mai susține reclamantul că decizia este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.267 al.3 și art.268 lit.c din Codul muncii, nefiind efectuată cercetarea prealabilă, iar pe fond decizia nu este întemeiată, deoarece nu intră în atribuțiile sale de serviciu situația reținută în cuprinsul deciziei.
De asemenea, fiind supus la presiuni repetate din partea conducerii, care prin stresul provocat îi afectează sănătatea, solicită ca societatea să fie obligată la plata daunelor morale de 10.000 lei.
Pârâta, prin reprezentant legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
In motivarea poziției sale procesuale pârâta a aratat că în emiterea deciziei de sancționare s-a respectat procedura prevăzută de art.268 Codul muncii și s-a efectuat cercetarea disciplinară prin solicitarea notei explicative din data de 25.02.2008 prin care aceste a fost invitat să răspundă la întrebările formulate de șeful de secție ing. dar a răspuns în termeni evazivi. Solicită respingerea exceptiei nulității absolute a deciziei de sancționare.
Pe fondul cauzei, pârâta a aratat că reclamantul nu a respectat prevederile art.15 al.6 din, dispozițiile date în calitate de șef de schimb operatorilor la începutul serviciului în schimbul III au fost contrare sarcinilor precizate în caietul de tură, iar aceste dispoziții date de reclamant au fost aplicate de operatorul, iar din notele explicative a celor trei operatori se reține faptul că reclamantul, în calitate de șef de schimb a dat dispoziții eronate cu privire la prelucrarea piesei 3,6 MW, neindicând niciunuia operațiunile trasate în caietul de tură care trebuiau respectate.
Pârâta a mai susținut că nu este întemeiată nici cererea reclamantului privind plata daunelor morale.
Prin încheierea de ședință din 22 august 2008 instanța de fond a respins excepția nulității absolute a deciziei de sancționare nr.56/17.04.2008 invocată de contestator, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.267 și 268 lit.c din Codul muncii, si considerand ca pârâta a efectuat cercetarea prealabilă, prin luarea notei explicative din data de 25.02.2008, iar din considerentele deciziei rezultă la punctul 3 că motivele înlăturării apărărilor au fost evidențiate.
Contestatorul a depus la dosarul cauzei precizări prin care si-a majorat pretențiile legate de acordarea daunelor morale la suma de 100.000 lei, datorită conduitei abuzive a societății și a numeroaselor decizii de sancționare care se emit lunar.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul este salariatul intimatei SC " " SA I în baza contractului individual de muncă nr. 1440 din 1 mai 1991 și a actului adițional nr. 1440 din 1.08.2007 având funcția de inginer la Secția.
Prin decizia nr. 56 din 7.04.2008 contestatorul a fost sancționat cu diminuarea salariului cu 10% pe trei luni pentru încălcarea prevederilor art. 15 alin 6 din Regulamentul de Ordine Intern al SC " " SA
Aceste prevederi din regulament se referă la obligația salariaților de a respecta disciplina tehnologică impusă și/sau în proiectele de execuție, file tehnologice și celelalte documente tehnico economice de profit.
Raportat la disp. art. 15 alin 7 din același regulament care prevăd că salariații au obligația de a realiza în mod competent și responsabil toate sarcinile specifice care le revin, conform atribuțiilor din fișa postului, instanța a constatat că, la momentul emiterii deciziei, respectiv 7.04.2008 contestatorul nu avea întocmită o fișă a postului.
Instanța nu a dat eficiență fișelor de post din 3.10.2007 depusă la filele 28 și 29 din dosar și din 4.09.2008 existentă la filele 92 și 93 dosar, deoarece cea din 3.10.2007 nu a fost însușită de contestator, iar cea din 4.09.2008 este semnată de contestator, a fost întocmită ulterior emiterii deciziei contestate.
Mai mult decât atât, intimata SC " " SA nu a făcut dovada aducerii la cunoștința salariatului a regulamentului intern depus în extras la filele 70 - 72 dosar, astfel cum se prevede imperativ la art. 259 din Codul muncii.
Același text legal statuează că obligația de informare a salariaților cu privire la conținutul regulamentului intern revine angajatorului și produce efecte din momentul încunoștințării.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a pârâtei la plata de daune morale, instanța de fond respins-o, deoarece contestatorul nu a făcut dovada, direct ori indirect, că prin decizia contestată, intimata i-a adus atingere imaginii, onoarei sau reputației.
În consecință, instanța de fond a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. 56/17.04.2008 dar a respins cererea contestatorului de obligare a pârâtei la plata de daune morale ca si la plata cheltuielilor de judecată.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, considerand-o nelegala si netemeinica sub aspectul neacordarii daunelor morale solicitate.
A aratat recurentul ca prima instanta a nesocotit probatoriul complex al cauzei, din care rezulta fara echivoc presiunile de ordin moral si material la care a fost supus de catre angajator, fiind sanctionat lunar pentru diverse abateri inexistente, fiind solicitat sa dea frecvent note explicative, aplicandu-i-se retineri din salariu, aleatoriu si fara justificari legale.
A mai aratat recurentul ca tribunalul a ignorat si actele medicale cu care a dovedit ca datorita acestor sanctiuni repetate sanatatea sa a avut de suferit.
In drept, recursul nu a fost motivat, insa criticile formulate se circumscriu disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de motivele invocate, probele administrate si dispozitiile legale aplicabile,Curtea constata ca recursul este nefondat.
Astfel,este adevarat ca angajatorul este obligat, conform disp.art.269(1) din Codul muncii, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa acestuia pe parcursul derularii raporturilor de serviciu.
Inalta C de Casatie si Justitie a statuat insa prin Decizia XL(40) din 7.05.2007 pronuntata in interesul legii in dosarul nr. 10/2007, obligatorie pentru instante conform art.329(3) pr.civ. ca: in " cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens". A retinut instanta suprema ca atât timp cât natura juridică a răspunderii patrimoniale, reglementată de Codul muncii, este o varietate a răspunderii civile contractuale, cu anumite particularități imprimate de caracterul raporturilor de muncă, între care și aceea stabilită derogatoriu, prin art. 269 alin. (1) și art. 270 alin. (1) potrivit căreia are ca obiect numai repararea pagubelor materiale, este evident că în temeiul unei astfel de răspunderi nu pot fi acordate și daune morale, acestea putând fi pretinse, în condițiile art. 998 și 999 din Codul civil, numai în cadrul răspunderii civile delictuale.
Or, în raport cu regula proprie dreptului comun în materia răspunderii contractuale, potrivit căreia daunele morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit nu pot fi stabilite, în cadrul unei asemenea răspunderi, decât cu titlu de excepție, înseamnă că acordarea lor nu este posibilă decât în cazul când există o dispoziție legală care le prevede sau atunci când s-a stipulat expres în contractul încheiat.
Ca atare, Curtea, constatand ca din continutul contractului individual de munca (filele 100-101 dosar fond), al actelor aditionale la acesta si al CCM la nivel de unitate nu rezulta ca partile ar fi prevazut posibilitatea acordarii de daune morale,retine ca tribunalul a considerat in mod corect acest capat de cerere ca fiind nefondat si l-a respins.
de cele retinute, in baza disp.art.312 pr.civ. se va respinge recursul si se va mentine sentinta recurata ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul impotriva sentintei civile nr.1637/24.10.2008 pronuntata de Tribunalul I,sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 10.04.2009.
Presedinte, Judecator, Judecator,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./Tehnored.
12.05.2009, 2ex.
Tribunalul I:;
.
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 2810/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 341/2009. Curtea... → |
|---|
