Contestație decizie de sancționare. Decizia 3653/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 944/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3653R
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE împotriva sentinței civile nr.7340 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16699/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-contestație decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Curtea, constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că recurentul a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7340/26.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale,a admis acțiunea privind pe contestatorul în contradictoriu cu intimatul Centrul Județean pentru Conservarea și promovarea Culturii
A dispus anularea deciziei de sancționare nr. 12/28.03.2008 emisă de intimată.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin decizia nr. 12/28.03.2008, emisă de intimată s-a dispus sancționarea disciplinară cu retrogradarea din funcția de șef serviciu administrativ într-o funcție inferioară de inspector specialitate, cu acordarea salariului corespunzător acestei funcții pentru o durată de 2 luni, începând cu data de 01.04.2008, pentru părăsirea locului de muncă fără aprobarea șefului ierarhic superior.
Sub aspectul legalității măsurii dispuse instanța reține că decizia de sancționare a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale.
Astfel, s-a reținut că angajatorul a dispus sancționarea disciplinară a funcției de șef serviciu administrativ și nu a salariatului care deține această funcție, așa cum prevăd dispozițiile art.263 (al.1 și 2 din Codul Muncii ).
Totodată instanța a reținut că măsura sancționării a fost dispusă fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, conform disp.art.267 (1) Codul Muncii.
Susținerea intimatei potrivit căreia, salariatul trebuia să fie prezent la ședința CA din data de 25.03.2008, ocazie în care s-ar fi putut apăra, nu poate fi reținută față de dispozițiile art.267 al.2 din Codul Muncii, conform cărora în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat, în scris, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Decizia de sancționare contestată a fost emisă și cu încălcarea dispozițiilor art.268 (2) litera a, Codul Muncii în sensul că fapta este descrisă printr-o formulare generică, fără a se preciza data sau datele la care contestatorul a părăsit locul de muncă fără aprobarea șefului ierarhic superior.
In felul acesta instanța a fost în imposibilitate de a verifica dacă sancțiunea a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor art.268 (1) din Codul Muncii.
Sancțiunea prevăzută de Codul Muncii pentru nerespectarea dispozițiilor art.267 (1) și 268 (2) este nulitatea absolută a deciziei,instanța constatând că decizia contestată este lovită de nulitate absolută, a apreciat-o ca fiind de prisos analizarea acesteia și sub aspectul temeiniciei.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat recurs motivat pârâtul Centrul Județean pentru Conservarea și promovarea Culturii care,întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că instanța de fond a reținut greșit ca decizia de sancționare a fost emisa cu incalcarea dispozițiilor legale, in sensul ca s-a dispus sancționarea funcției si nu a salariatului si, fara efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
La data de 25.03.2008, urmare a referatului nr. 4/25.03.2008, s-a intrunit Consiliul de Administrație al instituției pentru incalcarea de către angajatul a art. 5 alin. 8 pct. 2 din Regulamentul de Ordine Interioara nr. 12/20.10.2004, dispunandu-se sancționarea disciplinara a acestuia cu retrogradarea din funcția de sef serviciu administrativ intr-o funcție inferioara pentru o durata de 2 luni.
In termenul legal de 30 de zile decizia a fost redactata in forma scrisa si comunicata salariatului prin posta cu confirmare de primire dupa ce acesta a refuzat sa i se inmâneze personal, dovada in acest sens fiind procesul-verbal intocmit in prezenta martorilor si confirmarea de primire.
La data intrunirii ședinței prin care a fost retrogradat, orele 14,00, intimatul ar fi trebuit sa fie prezent la serviciu, programul fiind 8.30-16.30, si daca ar fi fost prezent la serviciu s-ar fi aparat in ședință, cu atat mai mult cu cat in calitate de sef serviciu este membru in Consiliul de Administrație.
A mai susținut recurentul că datorită faptului ca nu a fost prezent la serviciu, intimatul nu a stiut despre întrunirea ședinței Consiliului de Administrație in a cărui ordine de zi se afla si cercetarea sa disciplinara,ordinea de zi a fost afișată cu o săptămâna înainte de întrunirea ședinței pe holul instituției, astfel ca angajatul a luat la cunoștința de aceasta.
Cercetarea disciplinara a intimatului fost făcuta in cadrul ședinței Consiliului de Administratiei si nu cum greșit retine instanța de fond, hotărându-se in urma dezbaterilor luarea acestei masuri dupa chemarea salariatului pentru formularea apărărilor fata de acuzațiile si tinandu-se cont si de comportamentul salariatului la serviciu si numeroasele abateri disciplinare primite de acesta.
Gradul de vinovăție al salariatului este cu atat mai mare cu cat acesta ar fi trebuit sa coordoneze oamenii de la departamentul administrativ al cărui sef serviciu este, fiind necesar un comportament impecabil pentru cei din subordinea sa.
Având in vedere art. 1 din Cap. VI din Regulamentul de ordine interioara nr. 12/20.10.2004 cunoscut de salariat ".conducerea va aplica sancțiuni disciplinare conform legislației in vigoare".
Cat priveste faptul ca in cuprinsul deciziei nu este trecut numele salariatului, acesta nu este un motiv de nulitate absoluta conform art. 268 alin. 2 Codul Muncii, salariatul insusi recunoscând ca el deținea funcția de sef serviciu, statul de funcții prevăzând un singur post de sef serviciu ocupat de, din eroare de dactilografiere nu a fost trecut numele salariatului in cuprinsul deciziei,cu atît mai mult cu cît au fost respectate dispozițiile art.268 alin. 2 Codul Muncii: fapta fiind descrisa: "părăsirea locului de munca fara aprobarea șefului ierarhic superior "(lit. a), s-au precizat prevederile din regulamentul intern incalcate-art. 5 alin. 8 cap. III pct. 2 (lit. b), absentarea de la serviciu (lit. c), temeiul de drept in baza căruia sancțiunea se aplica art. 264 (1) Codul Muncii (d), termenul in care sancțiunea poate fi contestată- 30 zile (lit. e), instanța competenta -.T -sectia a VIII a (lit. f).
Fapta a fost descrisa printr-o formulare generica in procesul verbal al ședinței Consiliului de Administrație in care s-a dezbătut aplicarea sancțiunii si nu cum greșit retine instanța de fond in cuprinsul deciziei de sancționare, art 267 alin 1 si art. 268 alin 2 din Codul Muncii fiind respectate.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și sub toate aspectele, în raport de dispoz.art. 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 12/28.03.2008 a recurentei pârâte, cu a cărei contestație a investit intimatul reclamant instanța fondului,s-a dispus sancționarea disciplinară cu retrogradarea din funcția de șef de serviciu administrativ a titularului acestui post într-o funcție inferioară de inspector de specialitate, cu acordarea salariului corespunzător acestei funcții pentru o durată de 2 luni, începând cu data de 1.04.2008, pentru părăsirea locului de muncă fără aprobarea șefului ierarhic superior.
Curtea reține că prin decizia susmenționată se sancționează, după cum corect a reținut și instanța fondului, titularul funcției de șef de serviciu administrativ, fără a se indica numele acestuia ci doar sancțiunea aplicată și funcția ocupată de salariat, cu consecința nelegalității deciziei, în conformitate cu dispozițiile coroborate ale art. 263 al.1 și art. 268 din Codul Muncii, aceste dispoziții instituind obligativitatea menționării numelui salariatului sancționat așa cum a consacrat constant doctrina și jurisprudența în materie; dispozițiile susmenționate sunt sancționate de o nulitate absolută virtuală, numele salariatului sancționat reprezentând o condiție de legalitate intrinsecă deciziei de sancționare, comunicarea deciziei contestate de către recurent cu respectarea dispozițiilor art. 268 al.3 din Codul Muncii, neacoperind viciul nulității absolute al deciziei de sancționate contestate.
Nefondate sunt și susținerile recurentului privind culpa intimatului care lipsind la ședința convocată de recurent în vederea sancționării salariatului, precum și de la serviciu nu a putut să formuleze apărări în faza cercetării prealabile disciplinare, deoarece, potrivit dispoz.art.267 al.1 și 2 din Codul Muncii "sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile; (2) în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii"; prin urmare nu pot fi primite susținerile de mai sus ale recurentului, prin care acesta își invocă propria culpă, instanța fondului reținând corect nelegalitatea cercetării disciplinare efectuate.
Vor fi respinse și susținerile recurentului referitoare la neluarea în considerare de către instanța fondului a mențiunii din decizia contestată privind fapta săvârșită de salariat, câtă vreme prima instanță a făcut în cauză o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 268 alin.2 lit.a din Codul Muncii, ce prevăd obligativitatea menționării în decizia de sancționare disciplinară, sub sancțiunea nulității absolute a descrierii faptei ce constituie abatere disciplinară.
Or, în cuprinsul deciziei contestate se menționează generic doar părăsirea locului de muncă fără aprobarea șefului ierarhic superior de către salariat, fără indicarea datei săvârșirii acestei fapte, a duratei acesteia, dispozițiile art. 268 al.2 lit.a din Codul Muncii prevăzând descrierea faptei, cerință necesară în vederea cenzurării deciziei de sancționare de către instanța de jurisdicție a muncii; mai mult, chiar dacă recurenta a prevăzut în cuprinsul deciziei contestate celelalte mențiuni prev. de dispoz.art. 268 al.2 lit.b-f din Codul Muncii, aceasta nu are semnificația legalității deciziei contestate în cauză și sub acest aspect criticile recurentei fiind nefondate.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE I, împotriva sentinței civile nr.7340 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16699/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.05.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex/15.06.2009
Jud fond:
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 64/2010. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 3892/2009. Curtea... → |
|---|
