Contestație decizie de sancționare. Decizia 3707/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1740/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3707R
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta, împotriva sentinței civile nr.7568 din data de 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Institutul Geologic al României, având ca obiect "contestație decizie de sancționare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata INSTITUTUL GEOLOGIC AL ROMÂNIEI, prin avocați: cu împuternicire avocațială nr--/19.05.2009 și prin avocat - ce depune împuternicire avocațială nr.-/14.04.2009, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 22.05.2009 de către intimata INSTITUTUL GEOLOGIC AL ROMÂNIEI, întâmpinare, în dublu exemplar. La data de 22.05.2009 recurenta a depus la dosar, cerere prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul avocaților intimatului INSTITUTUL GEOLOGIC AL ROMÂNIEI în combaterea recursului.
Intimata INSTITUTUL GEOLOGIC AL ROMÂNIEI prin avocați, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7568 din data de 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în opinie majoritară, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Institutul Geologic al României.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.54/21.02.2008 s-a dispus sancționarea contestatoarei cu sancțiunea avertisment scris, conform art.264, alin.1, lit.a Codul muncii.
S-a mai reținut ca salariata a săvârșit în mod repetat abaterea disciplinara constând în neprezentare la serviciu fără a avea în prealabil aprobarea șefului ierarhic în zilele de 04.02.2008 si 11.02.2008. Prin fapta săvârșită salariata a încălcat prevederile Regulamentului de Ordine Interioară.
Potrivit art.111, alin.1 din Regulamentul de Ordine Interioară salariatul are dreptul de a fi informat cu privire la fapta ce i se impută și dreptul de a se apara, iar angajatorul are obligația de a-l asculta și a verifica susținerile făcute de acesta în apărare.
Prevederile art.111, alin.1 din Regulamentul de Ordine Interioară au fost stabilite cu respectarea prevederilor art.267 din Codul Muncii potrivit cărora sub sancțiunea nulității absolute nicio măsura cu excepția celei prevăzute de art.264, alin.1, lit.a din Codul Muncii nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Excepția se referă la aplicarea sancțiunii avertisment scris, când nu este necesară efectuarea cercetării disciplinarii prealabile.
Potrivit art.88 din Regulamentul de Ordine Interioară, învoirile se acordă de către șefii de compartimente, iar salariaților li s-a interzis conform art.64 din același regulament părăsirea locului de muncă fără aprobarea șefului ierarhic.
Din copia condicii de prezenta a rezultat că în datele de 4 și 11 februarie aceasta nu a fost semnată de către contestatoare. Acest aspect a fost reținut și prin referatul nr.221/19.02.2008.
Susținerea contestatoarei că în cele două zile se afla la sediul unităților partenere pentru îndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau conform fișei postului și că nu a absentat de la locul de muncă a fost înlăturată deoarece deplasarea la sediul unităților partenere trebuie să se facă cu acordul șefului ierarhic, conform art.64 din Regulamentul de Ordine Interioară.
Prin cererea de chemare în judecată precizată contestatoarea a invocat ca decizia contestată este lovită de nulitate absolută deoarece nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă conform art.75 din contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010.
Potrivit art.236 din Codul muncii, Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege.
În baza aliniatului 4 din același articol se prevede că acestea se încheie cu respectarea dispozițiilor legale și constituie legea părților. în art.75 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010 prevederii potrivit căreia aplicarea sancțiunilor poate fi dispusă numai după efectuarea cercetării disciplinare prealabile contravine prevederilor legale din legea cadru, Codul muncii, respectiv din art.267 în care s-a exceptat parcurgerea procedurii prealabile în cazul aplicării sancțiunii disciplinare "avertisment scris".
Art.75 din contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010 fiind încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale din Codul muncii nu constituie o convenție legal încheiată între părți în sensul prevederilor art.969 Cod Civil.
Întrucât nu se impunea parcurgerea procedurii prealabile în cuprinsul deciziei nu este necesar să se includă mențiunile prevăzute de art.268, pct.2, lit.c din Codul muncii, s-a înlăturat susținerea contestatoarei din concluziile scrise că la emiterea deciziei nu s-au invocat prevederile art.268, pct.2 din Codul muncii, deoarece în conținutul acesteia angajatorul a precizat că salariata a încălcat prevederile Regulamentul de Ordine Interioară, deoarece nu a avut în prealabil aprobarea șefului ierarhic pentru cele două zile din luna februarie când nu s-a prezentat la serviciu, respectiv art.64 din acest act.
Fapta reținută în sarcina contestatoarei constituie părăsirea locului de muncă fără aprobarea șefului ierarhic și nu absenta de la locul de muncă, astfel că nu are relevanta în cauza împrejurarea că s-a prestat activitate de către contestatoare la sediul unităților partenere.
Din fișa postului a rezultat că aceasta se subordonează din punct de vedere administrativ șefului de compartiment, iar în activitatea de realizare a programelor de cercetare, dezvoltare se subordonează directorului științific, directorilor de programe și responsabililor de proiecte. În situația în care în datele de 4 și 11 februarie 2008, i s-a comunicat că urmează să fie prezentă la sediul Universității B și la Prospecțiuni SA, cât și contestatoarea avea obligația să solicite aprobarea șefului de compartiment și apoi să se deplaseze la locațiile menționate mai sus.
Împotriva acest hotărâri a declarat recurs contestatoarea, solicitand modificarea in tot a sentintei recurate in sensul admiterii contestatiei formulate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8 și 9.pr.civ. recurenta a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală.
Din probele administrate de părți în dosar reiese că prin referatul nr. 221/19.02.2008 Șeful colectivului din care făcea parte constata că "în urma examinării fișelor de pontaj angajați pe luna februarie a reieșit că dna dr. a lipsit neanunțat în zilele de 4.02. și 11.02." solicitând analizarea cazului și luarea măsurilor corespunzătoare. In urma acestui referat, directorul general al, fără a face analiza solicitată prin referatul mai sus amintit, fără a-i respecta dreptul la informare și apărare dispune sancționarea reținând că "a săvârșit abaterea disciplinară constând în neprezentarea la serviciu fără a avea în prealabil aprobarea șefului ierarhic în zilele de 04.02.2008, 11.02.2008". Din analiza procedurii urmate de angajator se constată că la momentul emiterii deciziei, acesta a avut în vedere numai condițiile prevăzute de art. 267 alin.1, fără a parcurge procedura cercetării disciplinare prealabile prevăzută ca fiind obligatorie de art. 75. din Contractul colectiv de muncă la nivel național pentru anii 2007-2010 și de art 111 din Regulamentul intern al, dispoziții a căror legalitate nu au făcut obiectul vreunei cenzuri. Instanța ignoră prevederile art. 238 alin (3) din Codul muncii conform căruia "La încheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal." Din acest text rezultă cu claritate legitimitatea părților de a stabili protecții superioare în ceea ce privește dreptul la apărare al angajatului, cercetarea prealabilă și audierea angajatului fiind o garanție a exercitării dreptului la apărare.
Mai arata recurenta ca Decizia nr. 54/21.02.2008 este lovită de nulitate absolută conform prevederilor art. 268 alin 2, pct b, c, Codul Muncii. Astfel în decizia de sancționare nu sunt precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat, cu încălcarea art. 268 alin 2 pct. b CM. Mai mult chiar prevederile existente în aceste acte sunt încălcate prin procedura adoptată în luarea deciziei. De asemenea, nu se precizează - așa cum cere imperativ și sub sancțiunea nulității absolute art. 268 alin 2 pct. c - fie motivul înlăturării apărărilor formulate de către salariat, fie motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea, în condițiile prevăzute la art 267 alin.3 CM coroborat cu prevederile Contractului colectiv unic la nivel național în ceea ce privește obligativitatea cercetării disciplinare prealabile.
Prin întâmpinare intimatul Institutul Geologic al României, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.54/21.02.2008 s-a dispus sancționarea recurentei cu sancțiunea avertisment scris, conform art.264, alin.1, lit.a Codul muncii.
Potrivit art. 75 alin 1 din contractul colectiv de munca la nivel national valabil pe anii 2007 - 2010, sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Prin urmare, partile semnatare ale contractului colectiv de munca au stabilit o protectie superioara a salariatilor in ce priveste cercetarea faptelor ce pot reprezenta abateri disciplinare, astfel incat aplicarea sanctiunii disciplinare sa fie fundamentata chiar daca este vorba de avertisment sau de o alta sanctiune mai.
Prevederile Codului muncii referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fata de cele ale contractelor colective de munca, cf. art. 237 alin 3 Codul muncii.
In consecinta, in mod eronat, instanta fondului a considerat ca prin contractul colectiv de munca se incalca dispozitiile Codului muncii, facand o interpretare si o aplicare gresite ale legii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct 9 Cpc.
Curtea retine ca angajatorul era obligat, fata de prevederile art. 239 si art. 240 Codul muncii, sa respecte procedura cercetarii disciplinare prealabile stabilite prin contractul colectiv de munca, in caz contrar, aplicarea sanctiunii disciplinare neindeplinind o cerinta obligatorie.
Cum conventiile legal incheiate au "putere de lege" intre partile contractante, cf. art. 969.civ. sanctionarea disciplinara a recurentei fara a se tine seama de aceasta cerinta nu poate fi valabila, cererea de anulare a deciziei de sanctionare acesteia aparand ca intemeiata.
Cat priveste cererea de plata a drepturilor salariale pentru zilele de 4 si 11 februarie 2008, la dosarul cauzei nu exista vreo dovada in sensul ca recurenta a prestat munca in aceste zile. Declaratiile autentificate depuse la dosar de catre recurenta se refera la dimineata zilelor de 4 si 11 februarie 2008, insa nu este justificata absenta de la locul de munca pe parcursul intregii zile. Mai mult, simpla semnare a condicii de prezenta nu face dovada prestarii activitatii. Cum salariul reprezinta remuneratia pentru munca prestata, nefiind facuta aceasta dovada, recurenta nu este indreptatita la plata drepturilor salariale pentru cele doua zile.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite contestația, în parte, va anula decizia nr.54/21.02.2008, emisă de intimat și va respinge cererea, ca neîntemeiată, sub celelalte aspecte.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligat intimatul la plata sumei de 1500 lei către contestatoare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentand onorariu de avocat cf. chitantei nr. -/7.11.2008 depuse la dosarul de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.7568 din data de 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Institutul Geologic Al României.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Admite contestația, în parte.
Anulează decizia nr.54/21.02.2008, emisă de intimat.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea sub celelalte aspecte.
Obligă intimatul la plata sumei de 1500 lei către contestatoare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
20.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3077/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4305/2009. Curtea... → |
|---|
