Contestație decizie de sancționare. Decizia 3825/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2230/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3825/
Ședința publică de la 27.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B și REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B-EXPLOATARE TRANSPORT împotriva sentinței civile nr.1093/11.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42943/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că Sindicatul din, ca reprezentant al intimatului-contestator, a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 25.05.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții-pârâți, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului și respingerea contestației.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1093/11.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte cererea formulată de contestatorul reprezentat de Sindicatul din în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Transport B - Exploatare Transport, a anulat decizia de sancționare nr. 508/08.10.2008 emisă de intimată; a obligat intimata la restituirea către contestator a sumelor reținute în baza deciziei anulate și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
În considerente a reținut că prin potrivit contractului individual de munca nr. 30526/11.05.1991, contestatorul este angajat al intimatei în calitate de conducător auto, pe durata nedeterminata din 01.04.1991.
Prin decizia nr. 508/08.10.2008, intimata a dispus sancționarea contestatorului cu reducerea salariului cu 5% pe o luna, conform art. 264 lit. d) din Codul muncii si art. 58 din Regulamentul intern.
Tribunalul, a analizat decizia contestata, sub aspectul legalității, a reținut ca aceasta a fost emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii.
Astfel, s-a reținut ca decizia nr. 508/2008 nu cuprinde o descriere a faptei în concret, care constituie abatere disciplinară.
Decizia contestata cuprinde o descriere a faptei la modul generic "nu respecta programul de circulate al turului, intra în garaj la 16,25", fără a detalia în ce consta abaterea săvârșită.
Totodată, instanța a reținut că decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Sancțiunea pentru nerespectarea condițiilor de forma prevăzute de art. 268 alin. 2 din Codul muncii este nulitatea absoluta a deciziei.
Instanța, a constatat ca decizia nr. 508/08.10.2008, este lovita de nulitate absoluta, și a apreciat ca este de prisos analizarea acesteia si sub aspectul temeiniciei, împrejurare față de care a dispus anularea acesteia.
Ca urmare a anularii deciziei contestate, a obligat intimata la restituirea către contestator a sumelor reținute în baza acesteia.
Celelalte capete de cerere, respectiv obligarea intimatei la plata daunelor morale și materiale, și a fost respinsă ca neîntemeiate, având în vedere ca în speța contestatorul nu a făcut dovada producerii unor prejudicii morale sau materiale.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta Regia Autonomă de Transport, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că in luna noiembrie 2008 a chemat in judecata Regia Autonoma de Transport B - Exploatare Transport solicitând anularea deciziei de sancționare nr.508/08.10.2008, obligarea Regiei la plata unor despăgubiri bănești egale cu reținerile salariale, majorate si reactualizate, daune morale, daune conforme cu cheltuielile pentru finalizarea acestui proces, cheltuieli de judecata.
Instanța de fond a reținut doua motive pentru care decizia contestata nu ar respecta condițiile de forma si de fond apreciind, in cuprinsul sentinței, ca este nula, iar in dispozitiv a anulat decizia de sancționare.
Astfel, Tribunalul a admis in parte contestația formulata de reclamant, a anulat decizia 508/08.10.2008 emisa de - si a obligat Regia la plata sumelor reținute in baza deciziei de sancționare, respingând celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
În ceea ce privește motivele de nulitate absoluta a deciziei de sancționare disciplinara reținute de instant de fond tribunalul a reținut "încălcarea dispozițiilor art.268 alin 2 din Codul muncii ", astfel:
a) sub aspectul descrierii faptei:
Decizia de sancționare nr.508/08.10.2008 cuprinde descrierea faptei si anume: "nu respectă programul de circulație al turului, intra in garaj la 16,25", fapta prevăzuta in Regulamentul Intern la art. 58 pct. 58 ca abatere, fiind sancționata. Regia considera este descrisa in concret si nu in mod generic, având in vedere ca la momentul întocmirii deciziei de sancționare mai sus menționate au existat si acte in susținerea acesteia, si anume:
- foaia de parcurs nr.-/27.09.2008 a conducătorului autobuz,;
- foile de parcurs a celorlalți doi conducători autobuz retrași din liniile lor pentru a acoperi retragerea neanunțata a lui;
- reclamația calatoarei;
- protocolul încheiat de cu Jandarmeria Română;
- fisa postului - "Instrucțiunea 0903" prin care:
- conducătorul autobuz este obligat sa respecte itinerarul, fiindu-i interzis sa plece la autobaza fără a aprobarea organelor de dirijare si control a circulației înscrisa pe foia de parcurs (obligație nerespectata de către acesta);
- conducătorul autobuz este obligat sa informeze permanent controlorul de circulație cap linie in legătură cu condițiile de circulație din traseu (obligație nerespectata de salariatul in cauza);
Recurenta aduce instanței la cunoștință că toate aceste acte se afla in dosarul de fond al cauzei.
b) Sub aspectul înlăturării apărării formulate de salariatul in cauza:
În decizia de sancționare nr.508/08.10.2008 la punctul c) s-a reținut ca apărările celui in cauza nu-i înlătura răspunderea disciplinara întrucât "sunt nefondate". Din actele existente la dosar a rezultat clar vinovăția conducătorului autobuz deoarece:
- nu a respectat fisa postului - "Instrucțiunea 0903";
- nu a anunțat controlorul cap linie;
- nu a anunțat dispecerul de serviciu;
- nu a anunțat Jandarmeria (daca acesta s-a aflat in pericol).
În concluzia celor de mai sus, recurenta solicită instanței să observe și să rețină ca sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru emiterea deciziei de sancționare, ca a făcut dovada existentei faptei ilicite a salariatului in cauza si, pe cale de consecință, solicită schimbarea in parte se4ntinței civila nr. 1093/11.02.2009, in sensul menținerii deciziei 508/08.10.2008 si al respingerii obligării Regiei la plata sumei reținute in baza deciziei de sancționare.
Prin intampinarea formulata, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatul-contestator a fost salariatul recurentei-intimate, fiind angajat in funcția de conducator auto în baza contractului individual de muncă nr. 30526/11.05.1991.
Prin decizia nr.508/08.10.2008, intimata a dispus sancționarea contestatorului cu reducerea salariului cu 5% pe o luna, conform art. 264 lit. d) din Codul muncii si art. 58 din Regulamentul intern. Asa cum rezulta din decizia de sanctionare, fapta imputata intimatului-contestator a constat in aceea ca "nu respectă programul de circulație al turului, intra in garaj la 16,25", fapta prevăzuta in Regulamentul Intern la art. 58 pct. 58 ca abatere, fiind sancționata.
In mod corect Tribunalul a apreciat ca decizia de concediere nu indeplineste conditiile de legalitate prevazute imperativ, sub sanctiunea nulitatii, de art.268 alin.2 litera a din Codul muncii.
Potrivit art.263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În temeiul art 268 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Din dispozițiile legale menționate si din analiza materialului probator administrat in cauza, Curtea reține ca decizia contestata, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator impotriva angajatului, trebuia sa fie deopotrivă legala si temeinica, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.
În baza probatoriului administrat în cauză, în special a deciziei de sancționare si a actelor care au stat la baza acesteia, in mod corect instanța de fond a constat că cererea contestatorului este întemeiată, decizia de concediere neîndeplinind condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Retinand dispozițiile prevăzute de art.268 al.2 litera a Codul muncii, Curtea constata ca descrierea faptei care constituie abatere disciplinară trebuia făcută în mod concret și precis, pentru a permite instanței să verifice temeinicia sancțiunii aplicate prin raportare la o faptă concretă și la obligațiile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă și Regulamentul intern.
In ciuda acestui fapt, în decizia contestată angajatorul se limitează lao descriere extrem de generică a faptelor imputate ca abatere disciplinară ("nu respectă programul de circulație al turului, intra in garaj la 16,25"), fără a arăta despre ce curse este vorba, datele la care nu s-a respectat programul de circulatie al turului, prin individualizarea acestora, cu dată, număr sau alte elemente de identificare.
Abaterile imputate nu au fost individualizate în timp. Prin faptul că nu a fost specificată data săvârșirii abaterilor disciplinare, instanța nu a putut verifica respectarea dispozițiilor prevăzute la art.268 al.1 Codul muncii, referitoare la prescripția aplicării sancțiunii disciplinare.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei referitoatre la faptul ca descrierea faptei rezulta din actele care au stat la baza deciziei prin care s-a constatat săvârșirea abaterii disciplinare de către salariat. De asemenea nu pot fi avute in vedere apararile recurentei in sensul ca a depus la dosarul cauzei foile de parcurs, reclamatia, protocolul si fisa postului, deoarece conditia descrierii faptei in mod concret si detaliat este prevazuta de lege imperativ si trebuie sa rezulte din decizia de sanctionare si nu din alte inscrisuri, unele din acestea depuse la dosar dupa aplicarea sanctiunii disciplinare, pe parcursul solutionarii contestatiei.
In acest sens, Curtea retine aplicabilitatea dispozitiilor art.77 din Codul muncii, potrivit caruia în caz de conflict de muncăangajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Potrivit art.268 al.2 litera c Codul muncii, în decizie trebuie prevăzute obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art.267 al.3, nu a fost efectuată cercetarea.
Această condiție de formă este impusă de dispozițiile art.267 Codul muncii, potrivit căruia, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Simpla mentiune cuprinsa in decizie in sensul ca apararile salariatului nu-i inlatura raspunderea disciplinara intrucat sunt nefondate nu echivaleaza cu precizarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, astfel incat nu a fost respectata nici conditia de valabilitate prevazuta de art.268 al.2 litera c Codul muncii.
de aceste considerente, Curtea constata ca decizia contestata este nula pentru nerespectarea conditiilor de valabilitate prevazute de art.268 alin.2 Codul muncii.
Pentru considerentele de fapt si de drept arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B și REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B-EXPLOATARE TRANSPORT împotriva sentinței civile nr.1093/11.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42943/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./15.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 199/2010. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 6344/2009. Curtea... → |
|---|
