Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 6376/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4113/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6376R
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Nadia
GREFIER -
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulate de revizuientul împotriva deciziei civile nr.4522/R din 17.06.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (Număr în format vechi 1283/2009), în contradictoriu cu intimatul INSTITUTUL NAȚIONAL DE GERONTOLOGIE ȘI GERIATRIE " ", având ca obiect - contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul INSTITUTUL NAȚIONAL DE GERONTOLOGIE ȘI GERIATRIE " ", prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.-/06.11.2009, lipsind revizuientul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 13.10.2009, de către revizuientul, motivele revizuirii, în dublu exemplar.
Curtea comunică avocatului intimatului INSTITUTUL NAȚIONAL DE GERONTOLOGIE ȘI GERIATRIE " ", copie motive.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe admisibilitatea cererii de revizuire, cât și pe excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea capătului de cerere al revizuirii întemeiat pe dispozițiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
Intimatul INSTITUTUL NAȚIONAL DE GERONTOLOGIE ȘI GERIATRIE " ", prin avocat, solicită respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite dispozițiile art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă. De asemenea, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a instanței, potrivit dispozițiilor art.322 pct.7 Cod procedură civilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.4522R/17.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.7162 din data de 19.11.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5341/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie " ".
În considerente a reținut că în mod corect instanța de fond a admis excepția de tardivitate a formulării contestațiilor împotriva deciziilor nr. 266/15.12.2006 și 299/08.08.2007.
Deși recurentul contestator a susținut că aceste decizii au modificat unilateral contractul individual de muncă, fapt interzis de lege și că nulitatea absolută a deciziilor poate fi invocată oricând, Curtea constată că această interpretare nu poate fi reținută, întrucât legea prevede o procedură specială expresă prin care se contestă orice act unilateral ce produce efecte juridice asupra raportului juridic de muncă. Prin urmare, decizia emisă de angajator nu poate fi asimilată cu un act juridic aflat în circuitul civil, întrucât regimul juridic al acesteia este reglementat de norme speciale de strictă interpretare și aplicare, derogatorii de la dreptul comun.
În cauză, fiecare dintre deciziile emise de angajator putea fi contestată în termenul prevăzut de lege, însă contestatorul nu a uzitat de această cale procesuală, inclusiv în ceea ce privește decizia de reintegrare pe funcția deținută anterior cu delegație.
Prin urmare, o dată rămasă definitivă această decizie, la împlinirea condiției rezolutorii prevăzute în clauza contractuală, numirea contestatorului pe funcția respectivă a încetat.
Față de cadrul procesual limitat la analiza legalității celor două decizii, în mod corect instanța de fond a apreciat că decizia de numire ca șef serviciu tehnic este legală, dată fiind încetarea delegației pentru funcția de director administrativ.
În ceea ce privește criticile recurentului, în sensul că instanța de fond nu ar fi analizat legalitatea aplicării dispozițiilor art. 41-44 Codul Muncii privind instituția delegării la emiterea deciziilor nr. 2/2008 și nr.449/2008 în sensul nerespectării termenului și a cerinței schimbării locului de muncă, Curtea apreciază că aceste aspecte nu au fost contestate la emiterea deciziei nr. 2/2008, de numire în funcția de director administrativ cu delegație, astfel că ele nu mai pot fi discutate, întrucât exced cadrului procesual. Cât privește decizia nr.449/2008, aceasta a fost contestată ca o consecință a deciziilor anterioare, contestatorul neformulând prin cererea completatoare critici distincte cu privire la conținutul acestei decizii și aplicarea dispozițiilor legale referitoare la încetarea delegării dispusă prin această decizie.
Nu pot fi analizate nici criticile recurentului referitoare la nelegalitatea organizării concursului de ocupare a postului de director administrativ, întrucât contestarea organizării și rezultatului unui concurs urmează o procedură distinctă, iar contestatorul nu a învestit instanța de fond cu analiza acestui aspect litigios, în condițiile în care nu a formulat o cerere în acest sens. Prin urmare, aceste critici nu pot fi avute în vedere de către instanța de recurs.
Cum recurentul nu a formulat și alte critici referitoare la cele două decizii contestate, de natură a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia lor, Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă a constatat că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care a fost respins ca atare.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea cererii, revizuientul a arătat că și-a întemeiat în drept revizuirea pe dispozițiile art. 322 pct. 5. pr. civilă, respectiv dacă după darea hotărârii, se descoperă unele înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate.
În cadrul completărilor la motivele de recurs, în baza art. 305. pr. civila, revizuientul a solicitat instanței să pună în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei decizia nr. 266/15.12.2006 și decizia nr. 226/15.12.2006, probă respinsă de către instanța de recurs, pe motiv că nu au legătură cu cauza.
Pentru aceste motive, revizuientul consideră că înscrisurile ce stau la baza revizuirii, în temeiul art. 322 pct. 5. pr. civilă sunt decizia nr. 226/15.12.2006 și decizia nr. 266/15.12.2006, pentru a stabili care este situația de fapt reală în această speță.
Din motivarea deciziei civile nr. 4522/R/l7.06.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI secția a VII-a civilă (dosar nr-) reiese faptul că, în ceea ce privește deciziile celor modificate unilateral contractul individual de muncă, fapt interzis de lege, cu privire la nulitatea absolută a deciziilor, legea prevede o procedură specială expresă prin care se contestă orice act unilateral ce produce efecte juridice asupra raportului juridic de muncă, instanța de recurs admițând faptul că decizia emisă de angajator nu poate fi asimilată cu un act juridic aflat în circuitul civil, întrucât regimul juridic al acestuia este reglementat de norme speciale de strictă interpretare și aplicare, derogatorii de la dreptul comun.
Totodată, în cauză, fiecare dintre deciziile emise de către angajator putea fi contestată în termenul prevăzut de lege, însă revizuientul nu a uzitat de această cale procesuală în ceea ce privește decizia de reintegrare pe funcția deținută anterior cu delegație.
Instanța de recurs a constatat că, având în vedere cadrul procesual limitat la analiza legalității celor doua decizii, instanța de fond în mod corect a apreciat că decizia de numire ca șef serviciu tehnic este legală, dat fiind încetarea delegației pentru funcția de director administrativ.
S-a mai reținut în motivarea deciziei a cărei revizuire o solicită revizuientul, faptul că, în ceea ce privește criticile revizuientului cu privire la legalitatea aplicării dispozițiilor art. 41- 42 Codul Muncii, în sensul nerespectării termenului și a cerinței schimbării locului de muncă, acestea nu au fost contestate la emiterea deciziei nr. 2/2008, astfel că ele nu mai pot fi discutate, întrucât exced cadrului procesual, și anume acela de recurs.
Nici cu privire la criticile privitoare la nelegalitatea organizării concursului de ocupare postului de director administrativ, reviziuientul nu a învestit instanța de fond cu analiza acestui aspect litigios, în condițiile în care nu a formulat o cerere în acest sens.
Toate aceste critici formulate de revizuient, au fost învederate în fața instanței de recurs la termenul din 10.06.2009. În drept, revizuientul și-a întemeiat cererile pe art. 3041. pr. civilă, solicitând instanței de recurs să analizeze cauza sub toate aspectele, recursul nefiind limitat la prevederile art. 304. pr. civilă.
Totodată, prin completările la motivele de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 7162/19.11.2008, la termenul din 10.06.2008, a învederat anumite situații de fapt și de drept, situații ce au legătura cu cauza, respectiv existența sentinței civile nr. 153/12.06.2007 prin care se dispune anularea deciziei nr. 52/12.02.2007 (decizie prin care s-a dispus încetarea numirii cu delegație în funcția de director administrativ a revizuientului, precum și anularea deciziei nr. 226/15.12.2006, așa cum reiese din cuprinsul deciziei nr. 52/2007).
Mai mult decât atât, și prin precizările depuse la dosar la data din 10.06.2009, revizuientul a învederat instanței de recurs faptul că și prin întâmpinarea depusă de către intimate, se recunoaște emiterea deciziei nr. 52/2007, decizie anulată prin sentința civilă nr. 153 din 12.06.2007, prin care s-a dispus reintegrarea acestuia în funcția deținută anterior concedierii.
Cu privire la motivarea în drept a criticilor formulate, instanța de recurs a apreciat că acestea pot fi încadrate conform art. 306 coroborat cu art. 304 pct. 9. pr. civilă, nereținând faptul că revizuientul solicitat analizarea recursului în baza art. 304 ind. 1. pr. civilă precum și art. 306 alin. 2 .pr. civilă - motive de ordine publică, iar în temeiul art. 305 solicitat proba cu înscrisuri, înscrisuri ce aveau legătura cu cauza, acestea ducând practic la stabilirea exactă a stării de fapt și de drept existente în speță, cu privire la aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale. Revizuientul a menționat acest fapt datorită solicitării în fața instanței de recurs a probei cu înscrisuri, respectiv deciziile nr. 266 și 226 din data de 15.12.2006 ( conform art. 305. pr. civilă), înscrisuri ce se aflau în posesia părții adverse, aflându-se în cadrul procesual al litigiilor de muncă, în baza căruia probele ce urmează a fi efectuate cad în sarcina angajatorului.
Revizuientul a menționat că din motivarea deciziei a cărei revizuire o solicită nu reiese motivarea respingerii acestui probatoriu, nici măcar faptul că acesta a fost solicitat.
Al doilea motiv de revizuire, este cel prevăzut de art. 322 pct. 7, dacă există hotărâri potrivnice, definitive, date de instanțe de același grad sau în grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Din prevederile pct. 7, reiese existența încălcării unei norme de ordin public, și anume aceea a autorității lucrului judecat, normă de drept imperativă și a cărei nerespectare duce la nulitatea absolută a deciziei civile ce a încălcat prezenta normă de ordin public.
În speța de față, revizuientul consideră că este justificată constatarea nulității absolute a actului juridic civil având funcție sancționatorie și de mijloc de garanție a principiului legalității prin care se asigură respectarea normelor civile, respectiv o normă juridică de ordine publică.
Motivul de nulitate absolută totală care desființează actul juridic civil în întregime este acela de încălcare a ordinii publice-respectiv puterea lucrului judecat și autoritatea lucrului judecat (conform art. 162, 163 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 166. pr. civilă).
În speța de față, nr aflăm în situația prevăzută de Codul d e procedură civilă, prin care se interzice existența a doua hotărâri prin care o cerere a fost judecată de 2 ori.
Revizuientul înțelege să se prevaleze de puterea lucrului judecat a unei hotărâri judecătorești care semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar prima hotărâre este prezumată a exprima adevărul (respectiv sentința civila nr. 153/12.06.2007- dosar nr-- Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția VII-a) și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre (respectiv decizia civilă nr.4522/R/17.06.2009 - Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția VII-a Civila). Se bucură de putere de lucru judecat hotărârea care s-a judecat în fond, respectiv sentința nr.153/12.06.2007.
Cercetând cererea de revizuire raportat la motivele invocate în susținerea ei, Curtea reține că la termenul de judecată din 09.11.2009 a reținut cauza în pronunțare asupra admisibilității căii extraordinare de atac, astfel cum dispune art. 326 alin. 3. pr. civ. cât privește motivul întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 5. pr. civ. și asupra necompetenței materiale a Curții de Apel cât privește motivul de revizuire întemeiat în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7. pr. civ.
Sub primul aspect, se constată că potrivit art. 322. pr. civ. sunt supuse revizuirii, hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
În cazul hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs, art. 322. pr. civ. prevede așadar explicit condiția de fi vorba de o hotărâre de fond, prin urmare, în ceea ce privește această categorie de hotărâri, pot fi atacate pe calea revizuirii, cele pronunțate de tribunale și curțile de apel, în urma rejudecării fondului după casare ori prin care s-a modificat hotărârea recurată, pentru motive legate de situația de fapt, pe care o schimbă, nu și acelea prin care recursul a fost respins.
În speță, decizia pronunțată în recurs nu evocă fondul, fiind respins recursul și menținută starea de fapt, prin urmare, din punct de vedere al obiectului, cererea de revizuire este inadmisibilă.
Aceeași soluție se impune și față de motivul invocat și care nu se înscrie în ipoteza textului art. 322 pct. 5 invocat.
Astfel, motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct.5 teza I pr. civ. poate fi invocat de partea care prezintă un înscris nou, care să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fiind reținut de partea potrivnică ori dintr-o împrejurare mai presus de voința părții și care să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Or, niciuna dintre condițiile anterior menționate nu este îndeplinită în cauză, cât privește deciziile nr. 226 și 266/15.12.2006, despre care revizuientul însuși arată că au fost solicitate în recurs, dar instanța a respins cererea de producere a lor, tocmai în considerarea caracterului irelevant pentru soluția procesului.
Rezultă așadar, că dacă înscrisul putea fi produs, iar instanța se putea pronunța asupra lui, dar l-a considerat inutil, cerințele art. 322 pct. 5. pr. civ. nu mai sunt îndeplinite, întrucât nu mai este vorba despre o probă nouă, neavută în vreun fel în vedere de instanța a cărei hotărâre se dorește revizuită, iar nemulțumirea revizuientului pentru modul cum instanța de recurs s-a pronunțat asupra cererii de administrare a înscrisurilor în discuție nu poate fi îndreptată pe calea art. 322. pr. civ. care nu deschide posibilitatea recursului la recurs, a reaprecierii acelorași probe și situații de fapt și de drept, ci oferă numai posibilitatea retractării unei hotărâri, pentru împrejurări noi, necunoscute până atunci.
În consecință, în aplicarea art. 326 alin. 3. pr. civ. cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5. pr. civ. va fi respinsă, ca inadmisibilă.
Cât privește cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7. pr. civ. Curtea constată că nu are competența de a se pronunța, aceasta aparținând instanței ierarhic superioare celor care au pronunțat hotărârile potrivnice, astfel cum dispune expres art. 323 alin. 2. pr. civ.
Or, dacă se indică drept hotărâri ce intră în conflictul sancționat de art. 322 pct. 7. pr. civ. sentința civilă nr. 153/12.06.2007 și decizia civilă nr. 4522/17.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe acest text, în favoarea căreia, procedând conform art. 158. pr. civ. Curtea de Apel va declina competența de soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5. pr. civ. formulată de revizuent împotriva deciziei civile nr.4522/R din 17.06.2009 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 1283/2009), în contradictoriu cu intimatul INSTITUTUL NAȚIONAL DE GERONTOLOGIE ȘI GERIATRIE " ".
Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7. pr. civ. și declină competența materială de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored:
2 EX./06.01.2010
Jud. recurs:
Președinte:Adela Cosmina BodeaJudecători:Adela Cosmina Bodea, Florentina Dragomir, Nadia
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 4055/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 247/2010. Curtea... → |
|---|
